Fond funciar

Sentinţă civilă 11159/2012 din 19.12.2012


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 11159/2012

Şedinţa publică de la 19 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE Mircea Stan

Grefier Florina Necula

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentele E.A, E.D. şi A.M şi pe intimatele D.F., C.L.F.F MERIŞANI şi C.J.F.F ARGEŞ, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut în şedinţa publică de la data de 12.12.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a se depune concluzii scrise în conformitate cu disp. art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunţarea asupra fondului cauzei la data de 19.12.2012.

INSTANŢA

În ceea ce priveşte obiecţiunile la raportul de expertiză depuse de către reclamante după data la care au fost formulate concluziile asupra fondului cauzei, respectiv la 12.12.2012 şi după ce instanţa a amânat pronunţarea, nu este posibilă analizarea lor, raportat la momentul formulării şi lipsa unei dezbateri contradictorii.

În privinţa cererii expertei se constată că este întemeiată, raportat la numărul foarte mare al expertizelor în specialitatea topografică, cât şi nr. mare de cauze de fondul funciar.

Urmează a fi revocată sancţiunea amenzii judiciare aplicată în prezenta cauză expertei Diaconu Geta.

Asupra cauzei de faţă, constată că la data de 14.04.2009 reclamantele E.A, E.D., şi A.M, în contradictoriu cu pârâtele: D. F., Comisia Locală de Fond Funciar Merişani; Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, au solicitat instanţei să dispună: constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii de validare nr. 537/16.01.2008 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş pentru suprafaţa de 1.130 mp. din totalul suprafeţei de 3.091 mp. teren curţi - construcţii, situată în comuna Merişani, sat Vîlcelele, judeţul Argeş, deoarece pentru această suprafaţă a fost emis titlul de proprietate nr. 102337/1997 pe numele autorului E. G.; constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului - verbal de punere în posesie nr. 488/30.01.2609 al Comisiei Locale de Fond Funciar Merişani pentru suprafaţa de 1.130 mp. din totalul suprafeţei de 3.091 mp. teren curţi - construcţii, din comuna Merişani, sat Vîlcelele, judeţul Argeş, deoarece pentru această suprafaţă a fost emis titlul de proprietate nr. 102337/1997 pe numele autorului E. G.; obligarea celor două pârâte, respectiv Comisia Locală de Fond Funciar Merişani şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş să emită o nouă hotărâre de validare şi proces-verbal de punere în posesie pentru diferenţa de suprafaţă, respectiv pentru 1.961 mp. (3.091 mp. - 1.130 mp. = 1.961 mp.) pe numele tuturor moştenitorilor autorului E. G., fiind incluse şi reclamantele, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că: reclamantele sunt moştenitoarele defunctului E. N. decedat la data de 16.03.2008 iar autorul este moştenitorul lui E. G. şi E. S.; pârâta D. F. este sora autorului E. N., iar cereri de reconstituire a formulat numai E. G. şi E. S., drept pentru care a fost emis şi titlul de proprietate nr. 102337/1997 pe numele autorului E.G.; suprafeţele de teren din procesul verbal de punere în posesie se suprapun peste terenul în suprafaţă de 1.130 mp curţi-construcţii situat în comuna Merişani, sat Vîlcelele care aparţine petentelor şi pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 102337/1997 pe numele autorului E. G., titlu perfect valabil şi pe care s-au partajat conform sentinţei civile nr. 5498/01.10.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 10010/280/2003, teren care le-a fost atribuit în lot; pentru suprafaţa de 1.961 mp. urmează a fi obligate cele două pârâte Comisia Locală de Fond Funciar Merişani şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş să emită o nouă hotărâre de validare şi proces-verbal de punere în posesie pe numele tuturor moştenitorilor, deoarece cererea de reconstituire a fost formulată de E. S. mama autorului E. N..

În drept, au fost invocate disp. Lg. 247/2005.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 5-18), iar la data de 16.11.2009 a fost formulată, de către pârâta D.F, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă ori neîntemeiată a acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că: nu este adevărat că prin procesul-verbal a cărui nulitate absolută parţială se solicită a fost pusă în posesie peste o parte din terenul aparţinând reclamantelor; dimpotrivă, suprafaţa de teren care a făcut obiectul respectivului proces-verbal se afla în totalitate la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Merişani la data la care procesul-verbal a fost întocmit, nesuprapunându-se cu suprafaţa proprietatea reclamantelor; nici reclamantele şi nici autorul direct al acestora, E.N, nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 pentru terenurile de pe raza comunei Mexişani sau pentru vreo altă suprafaţă care ar fi aparţinut autorilor E.G. şi E.S.; pârâta a fost singura care a formulat o astfel de cerere; este adevărat că cele trei reclamante sunt moştenitoarele fratelui E.N, care la rândul lui a acceptat succesiunea după părinţii E.G. şi E.S., însă ele nu pot invoca dreptul lor general de moştenitoare al lui E.G. şi E.S. pentru a eluda prevederile speciale ale legilor din materia fondului funciar şi a „sări” practic peste etapa obligatorie a analizării cererilor lor de reconstituire a dreptului de proprietate de către Comisiile de Fond Funciar competente; practic, prin capătul de cerere privind menţionarea lor în cuprinsul procesului-verbal se încearcă repunerea reclamantelor în termenul legal de a formula cererea de reconstituire, precum şi deferirea acestei cereri direct instanţei de judecată, încălcându-se astfel cadrul legal din materia legilor de fond funciar.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi expertiză tehnică, iar Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 2745/21.03.2011 a respins excepţiile şi a admis în parte acţiunea, fiind anulată hotărârea de validare şi procesul – verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 1.130 mp.

Pentru a se adopta o astfel de soluţie s-a reţinut că: „Petentele E.A, E.D., A.M sunt moştenitoarele autorului lor, E.N, decedat la data de 16.03.2008, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, fapt care rezultă din actele de stare civilă, aflate la filele 6-10, 13-15, din dosar. Autorul lor, E.N, la rândul său, care a decedat la data de 16.03.2008, este fiul autorilor, E.G. şi E.S., iar intimata D.F este descendentă de gradul I, fiică, a acestora din urmă, şi sora autorului petentelor. Ca urmare a decesului defunctului E.G., decedat la 01.01.1973, cu ultimul domiciliu în com. Merişani, sat. Vâlcele,. Jud. Argeş şi a decesului defunctei E.S., soţia acestuia, decedată la data de 14.11.1999, cu ultimul domiciliu în aceiaşi localitate, moştenitorii acestora, s-au partajat prin sentinţa civilă nr. 5498/01.10.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 10010/280/2003. Potrivit sentinţei menţionate, petentelor din prezenta cauză le-a fost atribuit lotul nr.1 respectiv:„pârâţilor-reclamanţi A.M, E.A şi E.D.(moştenitorii defunctului pârât-reclamant E.N)” şi a fost compus din următoarele bunuri: „1.teren în suprafaţă de 130 m.p.situat în intravilanul comunei Merişani, sat Vîlcele, judeţul Argeş, tarlaua 28, pct.”Acasă”,categoria de  folosinţă curţi-construcţii cu vecinii: N- Cuculescu Toma; E- Cuculescu  Toma, S- rest proprietate şi V- Cuculescu Toma, teren identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Dragoteanu Nicolae, S1(f.349), în val.de 3.716 lei; 2.teren în suprafaţă de 1000 m.p. situat în intravilanul comunei Merişani, sat Vîlcele, judeţul Argeş, tarlaua 28, pct.”Acasă”, categoria de  folosinţă  livezi, cu vecinii: N- rest proprietate, E-I.  Ion, S- D. A. şi V- I. A., teren identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Dragoteanu Nicolae, S2(f.349), în val.de 4.500 lei; 3.casa construită din cărămidă compusă din 3 camere şi dependinţe, acoperită cu ţiglă, nefinisată, situată pe terenul de la punctul 1, în valoare de 37.010 lei; 4.o magazia din  lemn, cu pod, pe fundaţie din beton, situată pe acelaşi teren de la pct.1, în val. de 1.857 lei; Lotul nr. I plăteşte sultă pârâtei D.F suma de 4.826,00 lei, reclamantei-pârâte E.M.-A. suma de 581,50 lei, reclamantului-pârât E. A.-I. suma de 581,50 lei şi reclamantei-pârâte E. P. 1.931,50 lei”. De asemenea, intimatei D.F, potrivit sentinţei de partaj i-a fost atribuit lotul nr. II, compus din următoarele bunuri: „1.teren în suprafaţă de 2.500 m.p., situat în situat în extravilanul comunei Merişani, sat Malu Vânat, judeţul Argeş, tarlaua 9, pct.”Drumul Naţional”, categoria  de folosinţă arabil, cu vecinii: N-drum exploatare, E- R. C., S- canal, V- drum naţional teren identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Dragoteanu Nicolae(f.350), în val.de 8.750 lei; 2.teren în suprafaţă de 2500 m.p. situat în extravilanul comunei Merişani, sat Malu Vânat, judeţul Argeş, tarlaua 5, pct.”La sonde”, categoria de  folosinţă arabil, cu vecinii: N- drum sondă, E. S. E., S- A. E., V- D. E. teren identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Dragoteanu Nicolae(f.350), în val.de 8.750 lei; 3.teren în suprafaţă de 1.000 m.p. situat în extravilanul comunei Merişani, sat Malu Vânat, judeţul Argeş, tarlaua 9, pct.”Livezi”, categoria de folosinţă livezi, cu vecinii N-.Ionescu  Elena, E- Pădure, S- rezervă şi V-drum exploatare, teren identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Dragoteanu Nicolae(f.350), în val.de 3.500 lei. Pârâta D.F primeşte sultă de la lotul nr. I, în cuantum de 4.826 lei”. Se poate observa că, în masa succesorală care a făcut obiectul partajului a fost cuprins şi terenul reconstituit potrivit Lg. 18/1991, cuprins în titlul de proprietate nr. 102337/29.12.1997 eliberat de CJFF Argeş, pe numele de E.G., pentru o suprafaţa de 7930 mp situată în com. Merişani, sat. Vâlcele, jud. Argeş, aflat la fila 16. Potrivit relaţiilor înaintate de intimata CLFF Merişani prin adresa nr. 3905/31.08.2010 aflate la filele 99-111, rezultă că terenul cuprins în titlul de proprietate a fost înscris la rolul agricol al autorului E.G., în perioada anilor 1959-1963, (fila 99 dosar). Mai mult, rezultă că la apariţia Legii 18/1991, trăia E.S., soţia supravieţuitoare a acestuia, decedată ulterior în anul 1999, şi că numai aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. 430/11.02.1991 la intimata CLFF Merişani, cerere aflată al fila 100 din dosar. Mai rezultă, că prin HCJ nr. 103/23.10.1991, filele 102-103, per Anexa 2a E.S. fila 104, a fost validată  la poziţia 49 cu suprafaţa pentru care s-a eliberat titlu de proprietate menţionat mai sus, însă pe numele autorului E.G., decedat la data reconstituirii dreptului de proprietate, fără însă a fi trecută la rubrica moştenitoare. Aşadar, suprafaţa din titlul de proprietate care a fost emis pe numele autorului E.G. a fost partajată, ulterior decesului autoarei E.S., atât petentele, cât şi intimata, primind loturi din suprafaţa de teren cuprinsă în titlul de proprietate, pe lângă alte bunuri, titlul de proprietate fiind în circuitul civil la data partajului şi necontestat. Totodată, la dosar, din raportul de expertiză extrajudiciar efectuat de ing. expert Dragoteanu Nicolae, în dosarul de partaj a rezultat că terenurile care au fost cuprinse în titlul de proprietate, au fost identificate, evaluate, trecându-se în pct. „Acasă” suprafaţa de 130 mp intravilan în tarlaua 28, iar terenul în suprafaţă de 1.000 mp în acelaşi punct că este de categorie livadă, intravilan în aceeaşi tarla, amplasamentele nefiind contestate de către părţi. Conform expertizei efectuată în prezenta cauză de către ing. expert Dumitraşcu Navara, care a avut în vedere expertiza extrajudiciară menţionată mai sus, rezultă cu certitudine că terenurile care au fost cuprinse în titlul de proprietate şi în masa succesorală nu respectă în totalitate amplasamentul concret, faptic al acestora, la fel şi categoria de folosinţă şi vecinătăţile, pentru că intimata CLFF Merişani a efectuat haotic punerile în posesie, S-a menţionat că terenul în suprafaţă de 130 mp de categorie intravilan curţi-construcţii este în tarlaua 28, reprezentat în schiţa anexă de la fila 139 şi este teren aferent casei de locuit, iar suprafaţa de 1000 mp de categorie tot intravilan, este situată în aceeaşi tarla, dar de categorie livezi, nu de categoria trecută în titlul de proprietate. Este de reţinut, că suprafaţa de 1000 mp are vecinătăţile indicate în schiţa anexă la raportul de expertiză şi a fost reprezentată prin poligonul F-10-9-8-7-6-X-22-D-C-F, schiţă aflată la fila 139 dosar, că suprafaţa cu vecinătăţile identificate a fost cuprinsă în procesul verbal de punere în posesie cu nr. 488/30.01.2009 eliberat de C.L.F.F Merişani, ajungându-se la o suprapunere cu titlul de proprietate ce a fost emis pe numele de E.G.. Experta menţionată, a arătat în concluziile raportului de expertiză întocmit că intimata D.F este aceea care a întocmit o schiţă cu întregul teren, din pct. „Acasă”, delimitând după bunul plac suprafeţele cuprinse în titlul de proprietate, împărţindu-l pe categorii de folosinţă, schiţă ce a stat la baza emiterii procesului verbal ce i-a fost eliberat acestuia, cu nr. 488/2009. În atare situaţie, este cert că terenurile din titlul de proprietate nu au avut la bază o punere în posesie efectivă de către intimata CLFF Merişani, şi că procesul verbal cu numărul menţionat mai sus, pe numele intimatei D.F a fost ulterior eliberării titlului de proprietate, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate acesteia, în baza Lg. 247/2005, cerere care se află la fila 106 din dosar, cu nr. 284/21.09.2005. Această cerere se referă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere netrecute în titlul de proprietate eliberat cu nr. 102337/29.12.1997, emis pe numele defunctului E.G., dar se referă la terenuri care provin de la ambii autori, E.G. şi E.S., arătându-se că titlul de proprietate trebuie rectificat în sensul trecerii la rubrica moştenitori ai tuturor copiilor defunctului, pentru a nu face obiectul moştenirii. Aceasta a fost validată la propunerea CLFF Merişani, prin Hot. nr. 537/16.01.2008, aflată la fila 102-103, în anexa 29, la poziţia 49, aflată la fila 104. In acest context, instanţa nu poate reţine că acţiunea formulată de petente este inadmisibilă, urmând ca această excepţie să fie respinsă, pentru că Legea nr. 247/2005, art. III dă posibilitatea acestora să se adreseze instanţei de judecată, pentru anularea unui proces verbal de punere în posesie, care nu a fost emis de CLFF Merişani, în mod corect intimatei D.F. Se reţine aceasta, deoarece terenul din procesul verbal de punere în posesie se suprapune cu terenul din titlul de proprietate, care a fost partajat între moştenitoare, care au achiesat la raportul de expertiză ce a identificat suprafaţa de 1000 m.p., situata în intravilanul comunei Merişani, sat Vâlcele, jud. Argeş, în intravilan punctul Acasa. Procesul verbal de punere în posesie nr. 488/30.01.2009 eliberat de C.L.F.F Merişani, pârâtei D.F. pentru suprafaţa de 3091 m.p. şi se suprapune pe 1000 mp, cea a fost deja partajată, identificată de experta cauzei prin punctele F-10-9-8-7-6-X-22-D-C-F, schiţă aflată la fila 139 dosar. Petentele, faţă de prev. art. III din Lg. 247/2005, rezultă că justifică interesul promovării acţiunii lor, astfel încât urmează ca instanţa să respingă excepţia lipsei de interes a promovării acţiunii. În speţă, trebuie verificată legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe numele intimatei D.F, precum şi a legalităţii procesului verbal de punere în posesie, a faptului dacă validarea iniţială mai permite validarea ulterioară a petentelor pentru diferenţa de teren solicitată, prin prisma Lg. 247/2005. In această situaţie se află părţile, ele făcând dovada că autoarea lor, E.S. a formulat cerere în baza Lg. 18/1991, şi că  numai intimata D.F, a solicitat încă o diferenţă de teren, ce provine de pe urma acesteia, dar şi a lui E.G., în baza Lg. 247/2005. Această lege, este cert că are un scop reparatoriu, pentru a aduce un just echilibru între persoana care a suportat rigorile regimului comunist, şi interesul general al societăţii, pentru că trebuie să se aducă „ o reparaţie echitabilă”. Dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca liberul acces la justiţie, şi s-ar aduce o atingere ilicită a drepturilor solicitate, afectând dreptul de proprietate ce se cuvine, fără a se restabili legalitatea situaţiei acesteia. Analizând prin prisma a celor menţionate, raportându-ne la Legea 247/2005 instanţa reţine că intimata face parte din categoria persoanelor fizice prevăzute la art.3 din Legea 1/2000, modificată în sensul de mai sus, care prevede la art.II că orice persoană, poate formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafeţe ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. În ceea ce priveşte excepţia de prematuritate a formulării acţiunii, cu privire la solicitarea de a se trece în procesul verbal şi petentele reclamante, invocată de intimata D.F, instanţa urmează să o respingă, din aceleaşi motive care au fost expuse mai sus, solicitarea fiind analizată pe fond, pentru că sunt invocate motive de nulitate absolută. Este cert, că petentele-reclamante au aflat de suprapunere, şi de existenţa procesului verbal de punere în posesie eliberat intimatei reclamante, cu ocazia definitivării acţiunii de partaj, a efectuării expertizei de către Dragoteanu Nicolae, în raportul de expertiză extrajudiciar ce a fost depus la dosar. Totodată, părţile persoane fizice, au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate după autorii săi, făcută în baza Lg. 18/1991, ca urmare  a partajării terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate, astfel încât nu mai pot invoca o vătămare asupra drepturilor de care beneficiază, iar numai pârâta D.F poate beneficia de diferenţa validată în baza Lg 247/2005. Cu toate acestea, acţiunea petentelor reclamante este admisibilă  raportat la procesul verbal de punere în posesie eliberat intimatei pârâte, D.F, care se eliberează pentru o suprafaţă de teren, ca urmare a validării în baza Lg. 247/2005, fără ca intimata CLFF Merişani să se deplaseze în teren efectiv, să întocmească schiţă anexă pe bază de măsurători, nu pe baza unei schiţe întocmite de persoana validată după bunul plac. In conformitate cu art.27 din Lg. nr. 247/2005 raportat la art. 34 din HG nr. 890/2005, comisia locala are obligatia sa procedeze, dupa validare, la punerea in posesie a proprietarului, cu respectarea metodologiei prevazute de lege si la eliberarea procesului verbal de punere in posesie insotit de schita aferenta. Nimic nu indreptateste comisia sa ramina in pasivitate şi să o facă din birou, pentru ca punerea in posesie este pasul determinant in eliberarea titlului de proprietate. Desigur, CLFF Merişani nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, având culpă cu privire la punerea în posesie a intimatei D.F, punând-o în posesie pe o suprafaţă, care se suprapune pe 1000 mp cu terenul din titlul de proprietate, ce a făcut obiectul reconstituirii după urma autorilor părţilor. Pârâta CLFF Merişani, nu putea atribui de două ori aceeaşi suprafaţă de teren, pentru că s-a ajuns la suprapunere, pe o suprafaţă deja partajată între părţi, raportul de expertiză efectuat în cauză, arătând că şi categoriile şi vecinătăţile au fost schimbate, realitatea în teren, faptică, fiind cu totul alta. Instanţa va dispune nulitatea absolută parţială a Hotărârii nr. 537/16.01.2008 emisă în favoarea pârâtei D.F. pentru suprafaţa de 1.130 m.p, din totalul suprafeţei validate de 3091 m.p curţi – construcţii din com. Merişani, sat Vâlcele, jud. Argeş, având în vedere faptul că această suprafaţă a fost validată iniţial autoarei E.S., fapt care rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în baza cărora s-a eliberat titlul de proprietate care cuprinde terenurile ce au făcut obiectul partajului între părţi. Faţă de cele expuse, instanţa, în temeiul art. III din Lg. 247/2005 va admite în parte acţiunea precizată, aşa cum se va reda în dispozitivul prezentei sentinţe, şi va respinge petitul privind obligarea pârâtelor să emită o nouă hotărâre de validare, pentru diferenţa de 1961 m.p validată pârâtei D.F. şi pe numele tuturor moştenitorilor, pentru că numai aceasta din urmă a formulat cerere de reconstituire în baza Lg. 247/2005.”.

Împotriva acestei hotărâri a fost formulată calea de atac a recursului, de către pârâta D., cale de atac admisă de către Tribunalul Argeş – Secţia Civilă prin decizia nr. 3837/16.12.2011, sentinţa fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Pentru a se adopta această soluţie s-a reţinut că: „Examinând sentinţa în raport de probele dosarului, de criticile aduse de recurenta – pârâtă , precum şi în limitele  prevăzute de art. 304 ind. 1 C.pr.civ, tribunalul constată că  recursul este fondat pentru următoarele considerente : Motivul de recurs prin care se susţine că expertiza  a fost efectuată  cu încălcarea dispoziţiilor legale - art. 208 C.pr.civ. în sensul că părţile nu au fost convocate la efectuarea lucrării ,este fondat. Astfel, instanţa de fond , prin  încheierea de şedinţă  din data de 20.09.2010, a admis atât obiecţiunile formulate de reclamanţi , cât şi obiecţiunile formulate de pârâta  D.F şi a  dispus refacerea raportului  de expertiză ,cu  citarea tuturor părţilor, expertul urmând  să răspundă şi obiectivelor  fixate de instanţă. La data de  10.01.2011, expertul  a depus la  dosarul cauzei  raportul de expertiză  refăcut , conform  susţinerii acestuia, însă nu a făcut dovada citării părţilor  la efectuarea lucrării  potrivit dispoziţiilor instanţei de  fond, astfel cum se menţionează în încheierea de  şedinţă din data de 20.09.2010 . La termenul la care a fost pus în discuţie raportul de expertiză ( f.174 dosar fond), intimata D.F , prin  apărător , a invocat nulitatea  expertizei faţă de  dispoziţiile art. 208 C.pr.civ. ,întrucât părţile nu au fost citate la efectuarea lucrării , cu toate că instanţa  a dispus refacerea expertizei cu citarea părţilor şi deplasarea expertului la terenul  în litigiu . Prin încheierea de şedinţă din data de 14.03.2011, instanţa de fond a respins obiecţiunile intimatei D.F, reţinând că aceasta a participat la efectuarea expertizei , precum şi la  expertiza din dosarul de partaj, dosar în care  s-a întocmit o expertiză care nu a  fost contestată . Prevederile relevante din Codul de procedură civilă , referitoare  la citarea de către expert la efectuarea unei  expertize şi la nulitatea actelor de procedură, sunt următoarele : Art. 105 „(2) Actele de procedură îndeplinite cu  neobservarea formelor legale(…)se vor declara nule numai  dacă prin acesta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu  se poate înlătura  decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de  lege, vătămarea se presupune până  la dovada contrarie”. Art. 208”(1) dacă pentru expertiză  este nevoie de o  lucrare la faţa locului, ea nu poate  fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată , cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe  şi continuă lucrarea .Dovada de primire  va fi alăturată lucrării  expertului (…)”. Citarea părţilor  pentru efectuarea expertizei la faţa  locului constituie o garanţie a dreptului la apărare  a părţilor ,care au posibilitatea să dea expertului lămuriri  şi  totodată să-i ceară să facă toate  constatările  legate de obiectivele stabilite de instanţă  , iar hotărârea care se bazează pe o expertiză efectuată  fără citarea  părţilor este nelegală. Aşa cum s-a arătat mai sus, expertul cauzei nu a depus dovada citării părţilor  la refacerea  raportului de expertiză ,iar din conţinutul lucrării nu rezultă că pârâta D.F ar fi  participat  la efectuarea acestei lucrări . De altfel, la dosarul cauzei nu există nici  un înscris din care să rezulte citarea sau participarea  recurentei  pârâte  la refacerea expertizei ,astfel că, în mod  nelegal, instanţa de fond a reţinut prezenţa  recurentei  la efectuarea  acestei lucrări . Tot în mod nelegal , instanţa de fond a reţinut că, această  neregularitate procedurală poate fi acoperită  prin simplu fapt că într-un alt dosar civil ( partaj) în care recurenta pârâtă este  parte , a fost efectuat  un raport de expertiză ce nu a fost contestat de  către aceasta , în condiţiile în care ,acel raport de  expertiză  reprezintă o probă extrajudiciară ce nu  a fost pusă în discuţia părţilor, în contradictoriu ,în această pricină. Se constată astfel că, nu a fost respectat  principiul contradictorialităţii şi dreptului la apărare , în sensul art. 6 din Convenţie, iar recurenta nu a beneficiat de un proces echitabil. Faţă de cele ce preced , tribunalul constată că sunt îndeplinite prevederile art. 312 C.pr.civ., urmând a se casa în tot sentinţa  şi a se trimite cauza spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză  cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi a considerentelor prezentei decizii . Rejudecând , instanţa va avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de către recurentă, care nu se mai impun a fi analizate faţă de nulitatea expertizei  şi de necesitatea refacerii acesteia.”.

În faţa instanţei de fond, la termenul din 11.04.2012 s-a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, raportat şi la decizia de casare, raportul fiind depus la data de 20.11.2012.

Fiind respinse obiecţiunile pârâtei D. împotriva raportului de expertiză, la termenul din 12.12.2012 s-au formulat concluzii asupra excepţiilor şi fondului cauzei.

Raportat la disp. art. 137 din C.proc.civ. instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor.

Interesul este folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Interesul urmărit de către reclamante prin acţiunea promovată este în mod evident protejarea dreptului de proprietate pe care susţin că îl deţin şi pentru care s-a emis titlul de proprietate autorului lor (în privinţa primelor două capete de cerere) şi dorinţa de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru o suprafaţă superioară celei pentru care se emisese deja titlul (pentru al treilea capăt de cerere).

Rezultă că, petentele prin promovarea acţiunii în mod evident urmăresc un folos practic, iar nu eventuala şicanare a pârâtei D..

În cazul în care s-ar admite cererea lor, le-ar fi protejat dreptul de proprietate (după cum se va analizat mai jos, chiar individual – rezultat din partaj), cât şi şi-ar mări patrimoniul (cu suprafaţa de teren de care beneficiază în prezent numai pârâta D.).

Pentru aceste motive se va respinge excepţia lipsei de interes, în baza disp. art. 109 din C.proc.civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile se reţin disp. art. 109, alin. 2 din C.proc.civ. („Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”).

Astfel, este necesar pentru a se putea solicita petentelor probarea îndeplinirii unei proceduri prealabile, ca aceasta să fie stabilită de prevederile Lg. 18/1991.

Din analiza acestui act normativ nu rezultă o obligativitate a unei proceduri prealabile, raportat însă la solicitarea reclamantelor.

Acestea nu contestă o hotărâre de validare în sensul că ar fi fost nelegală deoarece li s-ar fi respins o cerere de reconstituire, ci doresc, în calitatea lor de moştenitoare să fie incluse în procedura de reconstituire.

Dacă au formulat sau nu o cerere de reconstituire se va analiza în privinţa fondului cauzei, iar o lipsă a acestei petiţii va duce la respingerea cererii ca neîntemeiată, iar nu ca prematură (lipsă procedură prealabilă).

Observând şi prevederile de mai sus se va respinge şi această excepţie.

O acţiune este inadmisibilă în situaţia în care legiuitorul a stabilit o altă cale de exercitare a accesului la justiţie şi de realizare a dreptului sau interesului.

Observând aceleaşi disp. ale Lg. 18/1991 se reţine, raportat la capetele de cerere astfel cum au fost formulate şi motivarea acţiunii, că nu există o altă cale prevăzută de legiuitor pentru ca reclamantele să se adreseze instanţelor de judecată.

Dacă doresc anularea actelor emise în baza Lg. 18/1991 trebuie formulată o acţiune în nulitate, iar dacă au fost excluse nelegal de la reconstituire (după cum s-a susţinut în cererea de chemare în judecată) pot solicita obligarea comisiilor în sensul remedierii erorilor.

Raportat la aceleaşi disp. ale art. 109 din C.proc.civ., se va respinge şi excepţia inadmisibilităţii.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, raportat la probele administrate, se va admite în parte acţiunea, pentru următoarele considerente:

Din relaţiile comunicate de pârâta comisie locală (fila 37 şi urm. - dosar iniţial), se reţine că s-au efectuat de către comisii, în baza disp. Lg. 18/1991 modificată, două reconstituiri ale dreptului de proprietate.

Astfel, la data de 11.02.1991 s-a formulat cerere de reconstituire de către numita E.S. (fila 44), prin care aceasta a solicitat atribuirea mai multor suprafeţe de teren în baza Lg. 18/1991.

În urma înscrierilor din Registrul agricol pentru anii 1959-1963 (fila 38), în care numitul E.G. era menţionat ca deţinând suprafaţă de 2,5 ha., a fost validată petenta de mai sus (soţia numitului E.G. conform aceluiaşi R.A.), pentru suprafaţa de 0,87 ha. prin hotărârea cu nr. 103/23.10.1991 a Comisiei Judeţene Argeş de aplicare a legii fondului funciar (filele 46,47).

În baza acestei validări se emite titlul de proprietate cu nr. 102337/29.12.1997 de către aceeaşi comisie judeţeană pentru suprafaţa de 0,793 ha. (filele 16,17 dosar iniţial).

Nici una dintre părţi nu a probat că modalitatea de reconstituire de mai sus ar fi fost contestată în justiţie de ele sau autorii lor.

De asemenea, la data de 21.09.2005 a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către pârâta D. (fila 39 dosar iniţial), prin care aceasta a solicitat şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere ce fuseseră deţinute de autorii săi, numiţii E.G. şi E.S..

Raportat la aceleaşi înscrieri din registrul agricol (2,5 ha.), pârâta a fost validată prin hotărârea cu nr. 537/16.01.2008 emisă de pârâta comisie judeţeană (filele 40-43 dosar iniţial), pentru suprafaţa de 1,71 ha.

Ulterior i s-a emis procesul – verbal de punere în posesie cu nr. 488/30.01.2009 pentru suprafaţa de 0,3091 ha.

Raportat la capetele de cerere ale acţiunii, se observă că numai secundul este întemeiat şi numai în parte.

Astfel, raportat chiar la analiza efectuată mai sus în ceea ce priveşte modalitatea în care s-au efectuat reconstituirile rezultă că pârâta D. în mod corect a fost validată pentru o suprafaţă generică de 1,71 ha., observând suprafaţa cu care autorul a fost înscris în registrul agricol (2,5 ha.) şi cea pentru care deja se obţinuse reconstituirea (0,793 ha.).

Prin hotărârea de validare s-a analizat şi dispus numai în mod generic îndreptăţirea la reconstituire, iar nu şi asupra suprafeţelor efective pentru care s-ar reconstitui dreptul.

Această din urmă operaţie s-a realizat prin procesul – verbal de punere în posesie.

Astfel, nu poate fi reţinută o nelegalitate a hotărârii de validare deoarece procesul – verbal de punere în posesie ar fi fost greşit întocmit.

Chiar şi dacă ar fi anulat în întregime acest din urmă act, hotărârea de validare, ce cuprinde îndreptăţirea pârâtei D. de a beneficia de reconstituirea dreptului, nu ar fi nelegală. În continuare comisia locală ar trebuie să identifice o suprafaţă totală de 1,71 ha., liberă şi la dispoziţia sa, pentru a se realiza punerea în posesie şi ulterior să se emită titlul de proprietate.

De asemenea, nemenţionarea reclamantelor în cadrul hotărârii de validare este corectă, având în vedere că acestea nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Lg. 247/2005, astfel cum a făcut pârâta D., cât şi observând disp. art. 8, alin. 3 din Lg. 18/1991 modificată („(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.”).

Reconstituirea dreptului se face numai la cerere, iar reclamantele nu au formulat o astfel de petiţie.

De asemenea, faptul că autoarea acestora, E.S., a formulat în anul 1991 cerere nu poate fi avută în vedere în cadrul secundei reconstituiri, având în vedere că aceasta deja fusese soluţionată prin hotărârea de validare încă de la nivelul anului 1991, respectiv fusese admisă numai în parte, iar defuncta de mai sus nu a contestat-o în faţa unei instanţe judecătoreşti.

Astfel, aceasta a apreciat corectă reconstituirea ce i s-a făcut.

Nici chiar fiul acesteia (şi autorul petentelor), până la decesul din data de 16.03.2008, nu a contestat validarea iniţială, raportat şi la termenul de 30 de zile impus de disp. Lg. 18/1991.

Rezultă că, în prezent reclamantele nu pot invoca faptul că o cerere a autoarei lor nu ar fi fost admisă în totalitate, la nivelul anului 1991, atât timp cât aceasta din urmă nu a contestat-o, rămânând în pasivitate.

Nu se poate reţine nici că acea cerere nu ar fi fost soluţionată în întregime.

Aceasta a fost admisă însă numai în parte, respectiv pentru suprafaţa de numai 0,87 ha.

Astfel, raportat la concluziile de mai sus şi disp. legale citate, se va respinge primul capăt de cerere.

Observând şi al treilea capăt de cerere, cât şi analiza de mai sus, urmează ca şi acesta să fie respins ca neîntemeiat.

Nu există în sarcina pârâtelor o obligaţie de emitere a unei noi hotărâri de validare pentru suprafaţa de 1,71 ha. în care să fie cuprinse şi petentele, atât timp cât acestea nici cel puţin nu au formulat o cerere de reconstituire.

După cum s-a arătat anterior, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Lg. 18/1991 se face numai la cerere, iar reclamantele nu au formulat o astfel de petiţie, rezultând că nu sunt îndreptăţite să beneficieze de stabilirea dreptului de proprietate.

De asemenea, cererea autoarei lor a fost deja soluţionată şi admisă numai în parte, iar aceasta a acceptat soluţia adoptată prin hotărârea de validare din anul 1991, înţelegând să nu se adreseze instanţelor judecătoreşti.

Astfel şi al treilea capăt de cerere este vădit nefondat, urmând ca instanţa să-l respingă.

În ceea ce priveşte secundul capăt de cerere se observă că este întemeiat numai în parte.

Astfel, experta numită în cauză, ing. Diaconu Geta, a transpus în teren atât titlul de proprietate emis la nivelul anului 1997, cât şi procesul – verbal de punere în posesie contestat în prezenta cauză, stabilind, în urma măsurătorilor, că acestea se suprapun numai pentru suprafaţa de 643 mp.

Rezultă că, pârâta comisie locală, deşi anterior se atribuise suprafaţa de mai sus, a efectuat o nouă punere în posesie asupra acestui teren în baza aceloraşi disp. ale Lg. 18/1991.

Prin această secundă acţiune a fost încălcat dreptul de proprietate anterior reconstituit (încă din anul 1997), fiind nesocotite şi prevederile art. 18 din Lg. 18/1991 („(1) Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producţie de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziţia comisiei. (2) Toate terenurile cooperativei agricole de producţie care nu sunt atribuite conform art. 14 - 17, precum şi terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei, rămân, de asemenea, la dispoziţia comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptăţite, potrivit prevederilor prezentei legi. (3) Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, se pot restitui, la cerere, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora care au fost înscrişi în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar.”).

Astfel, la momentul celei de-a doua reconstituiri (2009 – punerea în posesie), suprafaţa de 643 mp. nu se mai afla la dispoziţia comisiei locale, aceasta nemaiputând să dispună de ea în sensul atribuirii către pârâta D..

În consecinţă, sunt incidente disp. art. III, alin. 1, lit. a din Lg. 169/1997, respectiv: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: ...”.

În acelaşi timp se constată că, nu se pot reţine susţinerile reclamantelor şi ale pârâtei D. privind greşita transpunere în teren a celor două acte prezentate de părţi, raportat la o expertiză extrajudiciară.

Chiar în prezenta cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de către un expert topograf, iar cea aflată la filele 116 – 122 în dosarul iniţial de fond a fost depusă într-un alt dosar al părţilor, la nivelul anului 2008.

Mai mult, hotărârea pronunţată şi în baza acestei din urmă expertize a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare formându-se dosarul cu nr. 3050/280/2010 în cadrul Judecătoriei Piteşti (în urma admiterii abţinerii magistratului).

Astfel, nu poate fi avută în vedere expertiza extrajudiciară, atât raportat la modalitatea de administrare a acesteia (într-un alt dosar), cât şi a soluţiei ce s-a adoptat în acea cauză.

Mai mult decât atât, se observă că în al doilea ciclu procesual în cauza cu nr. 3050/280/2010 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6568/05.07.2012, iar experta cauzei a avut în vedere şi această hotărâre judecătorească în momentul în care a efectuat transpunerea în teren a actelor (fila 54 – primul aliniat).

De asemenea, experta Diaconu a arătat că la identificare a ţinut seama de: expertiza extrajudiciară, vecinătăţi, dar şi că prin sentinţa de mai sus reclamantelor li s-a atribuit suprafaţa de 1.130 mp. pe care a identificat-o.

Din evidenţa informatizată a instanţei se reţine că până la data de 05.12.2012 nu a fost înregistrată o cale de atac, rezultând că şi părţile de astăzi au considerat corectă sentinţa civilă nr. 6568/05.07.2012, inclusiv în ceea ce priveşte lotizarea şi amplasamentul terenurilor ce li s-au atribuit.

Astfel, această hotărâre se impune atât reclamantelor cât şi pârâtei D. cu putere de lucru judecat, acestea neputând susţine în prezenta cauză că în fapt pentru terenul de 1130 mp. din titlul de proprietate ar exista un alt amplasament.

În cauza cu nr. 3050/280/2010 chiar s-a dispus ieşirea părţilor din indiviziune pentru suprafeţele din titlul de proprietate invocat în prezent de către reclamante.

Rezultă că, titlul de proprietate nr. 102337/29.12.1997  şi procesul – verbal de punere în posesie nr. 488/30.01.2009 se suprapun numai pentru 643 mp.

De asemenea, existenţa unei suprafeţe posibil liberă de 605 mp., menţionată şi pe schiţa de la fila 56, nu face posibil a se stabili un alt amplasament terenului de 1130 mp. ce a fost atribuit în partaj petentelor.

Eventual se va putea solicita de către pârâta D. punerea în posesie în compensaţie pe această suprafaţă de 605 mp., raportat la validarea de care beneficiază.

Urmează ca instanţa, raportat la concluziile şi prevederile legale menţionate, să anuleze procesul – verbal de punere în posesie cu nr. 488/30.01.2009 emis de Comisia Locală de Fond Funciar Merişani pentru suprafaţa de 643 mp. astfel cum a fost identificată de experta Diaconu Geta prin raportul de expertiză şi schiţa anexă (fila 56 din dosar).

În baza disp. art. 274, 276 din C. proc. civ. se vor compensa în totalitate cheltuielile de judecată, observând că, susţinerile şi apărările părţilor au fost considerate numai în parte întemeiate, raportat şi la modalitatea şi proporţia în care a fost admisă acţiunea, cât şi cheltuielile efectuate de păţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de reexaminare.

Revocă sancţiunea amenzii judiciare aplicată expertei Diaconu Geta în prezenta cauză.

Respinge excepţiile.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantele E.A, E.D. şi A.M, în contradictoriu cu pârâtele: D.F; COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR MERIŞANI; COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEŞ.

Anulează în parte procesul – verbal de punere în posesie cu nr. 488/30.01.2009 emis de Comisia Locală de Fond Funciar Merişani pentru suprafaţa de 643 mp. astfel cum a fost identificată de experta Diaconu Geta prin raportul de expertiză şi schiţa anexă (fila 56).

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.

Respinge celelalte cereri.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Decembrie 2012.

Preşedinte,

Mircea Stan

Grefier,

Florina Necula

Red. S.M.

Tehnored. M.N./27 Decembrie 2012

8 ex.

Domenii speta