Plângerii împotriva rezoluţiei procurorului

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA - JUDEŢUL BIHOR

SECŢIA PENALĂ

DOSAR NR. 24808/271/2010

SENTINŢA PENALĂ NR.  398 /2011

Şedinţa publică din 21 martie 2011

Preşedinte: C  J  C

Grefier :  F  D

Ministerul Public este reprezentat de procuror S  D  din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile  art. 304 C.p.p.

Pe rol soluţionarea plângerii formulate de petentul R  A T împotriva rezoluţiei procurorului din 05.11.2010 - dosar nr. 1678/P/2010 şi rezoluţiei prim procurorului din 10.12.2010 dosar nr. 1269/II.2/2010  ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

La apelul nominal făcut în şedinţă nu se prezintă petentul.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Nefiind alte cereri de formulat, instanţa considera cauza lămurită, în temeiul art. 339 C.p.p.  închide faza cercetării judecătoreşti şi in temeiul art. 340 C.p.p. trece la dezbaterea cauzei.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petent, apreciind că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică şi în consecinţă solicită menţinerea în totalitate a rezoluţiei procurorului.

Petentul solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată. Depune la dosar concluzii scrise.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND:

Sub dosar nr. 24808/271/2010 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea plângerea formulată de petentul R  A T împotriva rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 10.12.2010 - dosar 1269/II.2/2010 şi a rezoluţiei din 05.11.2010 - dosar 1678/P/2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, apreciind că rezoluţia procurorului este netemeinică şi nelegală, fără a arăta în mod concret în ce constă netemeinicia şi nelegalitatea, petentul expunând în cuprinsul plângerii starea de fapt din dosar.

În vederea soluţionării plângerii au fost ataşate dosarele 1679/P/2010 şi 1269/II.2/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Din conţinutul dosarelor instanţa reţine următoarele:

În data de 24.02.2010 petentul a depus o plângere împotriva intimatei R.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de denunţare calomnioasă, împotriva intimatului F. L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la denunţare calomnioasă şi mărturie mincinoasă şi împotriva intimatului C.I. M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la denunţare calomnioasă şi instigare la mărturie mincinoasă, arătând în fapt că numita R. T. l-a învinuit în mod mincinos prin plângerea penală depusă în data de 18.07.2007 pentru comiterea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 2 C.penal, constând în faptul că ar fi bătut-o în data de 14.07.2007 în sediul poliţiei şi că aceasta ar fi fost instigată de ceilalţi 2 intimaţi să depună plângerea penală în scopul de a obţine sume de bani de la acesta în cazul intimatului F. L., respectiv de a se răzbuna faţă de el, în cazul intimatului C. I. M., şi că F. L. ar fi dat declaraţii mincinoase în faţa organelor de anchetă şi a instanţei la instigarea numitului C. I. M..

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că la data de 18.07.2007 prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea numita R. T. a sesizat faptul că petentul în calitate de şef al Poliţiei municipiului Salonta în data de 14.07.2007 în jurul orei 19,00, cu ocazia prezentării la sediul poliţiei, a agresat-o fizic, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal emis de SML Bihor în data de 14.07.2007. În urma cercetărilor efectuate cu privire la petent, acesta a fost trimis în judecată în calitate de inculpat, iar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă prin sent. penală nr. 33/05.03.2009 Curtea de Apel Craiova a hotărât achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c C.p.p., reţinând că fapta nu a fost comisă de inculpat, constatându-se că susţinerile părţii vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat, reţinându-se că inculpatul se afla în acea zi într-o altă localitatea situată aprox la 50 km de Salonta. Hotărârea Curţii de Apel Craiova a fost menţinută prin decizia nr. 347/01.02.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe parcursul judecării procesului a fost audiat în calitate de martor şi numitul F. L. care a declarat că a aflat despre ce s-a întâmplat cu concubina sa în sediul poliţiei, de la sora concubinei sale R.G. Ş., în seara zilei de 14.07.2007, ulterior aceasta depunând o plângere penală. 

În cursul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii penale depusă de petentul R. A. T. au fost audiaţi mai mulţi martori cu care s-a încercat a se dovedi starea conflictuală dintre petent şi intimatul C. I. M, pe baza declaraţiilor martorilor G. Ş., H.E.şi L. M. procurorul reţinând că se confirmă că între cei 3 sunt relaţii de prietenie şi că între petent şi numitul C. I. M. sunt relaţii de duşmănie mai vechi.

Prin rezoluţia din 05.11.2010 procurorul a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 259 alin. 1, art. 25 rap. la art. 260 şi art. 260 C.penal faţă de cei 3 intimaţi, în temeiul art. 228 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p., reţinând că ,,întrucât instanţa de judecată nu a constatat în cursul procesului că fapta reclamată de numita R. T. nu există, respectiv că faptele de care a fost învinuit reclamantul sunt mincinoase, stabilind din lipsă de probe că fapta nu a fost săvârşită de către inculpat, constat că acesteia nu i se poate reţine comiterea faptei prav. de art. 259 alin. 1 C.penal”. Cele reţinute de către procuror sunt greşite şi nu justifică soluţia dată în cauză, întrucât aşa cum în mod corect reţine procurorul instanţele de judecată nu au reţinut că fapta nu există, ci dimpotrivă că aceasta nu a fost săvârşită de către inculpat, dispunând achitarea în temeiul art. 10 lit. c C.p.p., adică că fapta a fost săvârşită de către o altă persoană. În atare situaţie nu se poate aprecia că reclamanta R. T. nu a făcut o învinuire mincinoasă, în contextul în care reţinându-se că fapta există şi că era îndreptată împotriva ei, este absolut imposibil ca aceasta să nu cunoască cine este persoana care i-a cauzat leziunile descrise în certificatul medico-legal şi că persoana respectivă nu este de fapt petentul împotriva căruia formulase la data de 18.07.2007 plângerea penală.

Pentru existenţa infracţiunii de denunţare calomnioasă sub aspectul laturii obiective în ceea ce priveşte elementul material se cer întrunite mai multe cerinţe esenţiale şi anume: învinuirea mincinoasă să fie făcută împotriva unei anumite persoane, determinată individual, învinuirea mincinoasă să se refere la săvârşirea unei infracţiuni, învinuirea să fie mincinoasă şi să fie făcută prin denunţa sau plângere. În ceea ce priveşte cerinţa ca învinuirea să fie mincinoasă se înţelege ca aceasta să nu corespundă realităţii. Nu este necesar ca învinuirea să se refere la o faptă inexistentă, infracţiunea existând şi atunci când cel ce face plângerea sau denunţul se referă la o faptă reală, denunţătorul indicând însă ca autor sau participant o persoană pe care o ştie nevinovată. Prin urmare cu atât mai mult cu cât soluţia pronunţată faţă de inculpat este achitarea în temeiul art. 10 lit. c C.p.p. instanţa reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă întrucât fapta reclamată există, dar a fost săvârşită de către o altă persoană, aspect pe care reclamanta îl cunoştea în momentul formulării plângerii penale.

În cuprinsul rezoluţiei atacate reţine ca temei pentru confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale art. 10 lit. d C.p.p., dar nu arată care anume din elementele constitutive ale infracţiunilor lipsesc, motiv pentru care instanţa apreciază că rezoluţia este şi nelegală sub acest aspect, procurorul având obligaţia de analiza elementele constitutive ale infracţiunilor şi de a indica care anume lipsesc, în caz contrar instanţa cu ocazia verificării rezoluţiei atacate poate doar presupune care a fost elementul constitutiv al infracţiunii, care în opinia procurorului lipsea.

În condiţiile în care cel puţin aparent, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă, declararea de către intimatului F.L. în faţa instanţei, a unor aspecte neadevărate, ar întruni la rândul său elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, iar raportat la starea conflictuală dintre petent şi intimatul C. I. M., dovedită cu declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa reţine că cel puţin aparent este întemeiată reclamaţia formulată de către petent împotriva numitului C. I. M..

Faţă de cele de mai sus, instanţa apreciază că se impune admiterea plângerii formulate de petentul R. A.T. împotriva rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 10.12.2010 - dosar 1269/II.2/2010 şi a rezoluţiei din 05.11.2010 - dosar 1678/P/2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii: R. T., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 259 C.penal; F. L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 259 C.penal şi art. 260 C. penal şi C. I. M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. penal, urmând ca procurorul să înceapă urmărirea penală faţă de cei 3 intimaţi sub aspectul infracţiunilor reclamate, urmând ca pe parcursul urmăririi penale să reanalizeze probele, să audieze învinuiţii şi să facă orice alte acte de urmărire penală ce se impun în cauză.

In baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

In baza art. 278 1 alin. 8 lit. b C.p.p. admite plângerea formulată de petentul R. A. T., împotriva  rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 10.12.2010 - dosar 1269/II.2/2010 şi a rezoluţiei din 05.11.2010 - dosar 1678/P/2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, desfiinţează rezoluţiile atacate şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii:

-R. T., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 259 C.penal

-F. L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 259 C.penal şi art. 260 C. penal şi

-C. I.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. penal.

In baza art. 192 alin. 3 C.p.p.  cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată in şedinţa publică din 21 martie 2011.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

C  J C F D

Domenii speta

Spete similare