Contestatie la executare

Dosar nr. 11941/280/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1443

Şedinţa publică de la 15 Februarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE EF

Grefier I C

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M D, reclamant M L şi pe pârât P M P,

având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond

asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 08.02.2011, susţinerile părţilor fiind

consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Constată că prin cererea  înregistrată pe rolul  Judecătoriei Piteşti la data de 28.04.2009

sub nr. 4929/280/2009 contestatorii M D şi M L au solicitat instanţei  ca prin hotărârea ce o va

pronunţa în contradictoriu cu intimata P Mu P să anuleze titlurile executorii nr. 829275 pentru

suma de 945 lei şi 829282 pentru suma de 947 lei precum şi celelalte acte de executare întocmit de

intimată şi să dispună suspendarea executării silite pană la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea contestaţiei contestatorii au arătat că imobilul pentru care s-a stabilit impozit

nu mai există, reprezentanţii intimatei au refuzat să se prezinte şi să constate această situaţie, 

impozitul stabilit prin cele două titluri  executorii vizează imobil din str. T, nr. 33 şi nu pe cel din

str. A O nr. 7 cum este înscris în titlul executoriu, reprezentanţii intimatei le-au recunoscut

dreptul de a fi scutiţi de impozit pe clădire  însă cu toate acestea au fost somaţi să-l plătească,

contestatoarea se numeşte L iar nu L aşa cum s-a menţionat în titlul executoriu,  în mod greşit i s-

a deschis rol pe aceeaşi construcţie din T ce nu mai există, a fost obligată să plătească impozit

pentru acelaşi imobil ca şi contestatorul M  D.

Intimata  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

La data de 15.07.2009 contestatorii au depus la dosar o cerere precizatoare şi

completatoare prin care au solicitat desfiinţarea, în baza disp. Legii nr. 554/2004, a titlurilor

executorii nr. 829275 şi 829282 motivat de faptul că nu s-au emis decizii de impunere astfel încât

constituie acte administrative unilaterale, disjungerea prezentei cereri şi declinarea competenţei

materiale în favoarea Tribunalului Argeş – Secţia Contencios Administrativ,  menţinând şi

celelalte motive.

Faţă de această situaţie, în şedinţa publică din 01.09.2009, instanţa a disjuns prezenta

cerere din dosarul numărul 4929/280/2009 şi a dispus formarea dosarului numărul

11941/280/2009.

În aceeaşi şedinţă instanţa a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială.

Prin sentinţa civilă nr. 5584/2009 s-a declinat competenţa materială în favoarea

Tribunalului Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 189/C/2010 s-a respins contestaţia motivat de faptul că nu s-a

aplicat o dublă impunere asupra imobilului, nu se impune scutirea totală de la plata impozitului pe

clădiri şi teren întrucât în cauză este vorba de un incendiu generat de o sursa de încălzire locală şi

chiar în condiţiile în care construcţia ar fi fost distrusă total contestatorii ar fi fost obligaţi la plata

impozitului pe teren.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către contestatori,

criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că;

- în mod greşit, instanţa de fond a respins acţiunea lor, fără a observa că sunt

persoane vătămate printr-un act administrativ în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004,

respectiv prin emiterea titlurilor executorii nr.829275 şi nr.829282, asupra cărora Judecătoria

Piteşti a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare cu care a

fost învestită.

- P M P a comis un abuz prin respingerea cererii vizând scutirea de plata

impozitului pe clădiri şi teren pentru perioada 2004-2009, fără a observa că imobilul construcţie a

fost distrus în întregime, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de către pompieri şi fără a

observa că aceştia fac parte din categoria persoanelor fizice care beneficiază de facilităţi în temeiul

art.1 din Decretul-lege nr.118/1990, coroborat cu art.284 pct.b) şi pct.5 al art.581 Cod fiscal;

- deşi, instanţa de judecată, s-a pronunţat asupra executării silite, totuşi intimata a

procedat la executarea sumelor, de unde rezultă încălcarea intenţionată a reglementărilor legale.

La termenul din 10.09.2010, Curtea a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a

Tribunalului Argeş - complet specializat în contencios administrativ şi fiscal - în soluţionarea

prezentei cauze iar prin decizia civilă nr. 1075/R-CON/2010 a casat sentinţa pronunţată de

tribunal şi a trimis cauza spre competenta soluţionare Judecătoriei Piteşti.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie curtea a reţinut că prin raportare la conţinutul precizării

depuse de contestatori  la data de 15.07.2009, obiectul contestaţiei formulate de aceştia îl

reprezintă anularea titlurilor executorii cu nr.829275 şi nr.829282/2009, dar şi a actelor

administrative care au stat la baza emiterilor, astfel că, în mod corect, Judecătoria Piteşti a disjuns

cererea precizatoare şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş pentru a se pronunţa

cu privire la anularea acestora din urmă. Petenţii nu au precizat care sunt actele administrative cu

a căror anulare ar fi trebuit să învestească instanţa de contencios administrativ fiscal, motivarea

cererii lor referindu-se de fiecare dată numai la titlurile executorii, împrejurare în raport de care

judecătoria ar fi trebuit să procedeze la continuarea judecăţii vizând desfiinţarea titlurilor

executorii şi nu să disjungă acest capăt în favoarea tribunalului. Din înscrisurile depuse la dosar,

rezultă că acestea sunt titluri executorii conform art.142 alin.1 din Codul de procedură fiscală şi

nu o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau alt organ jurisdicţional pentru contestarea

căreia legiuitorul a prevăzut o procedură specială. De asemenea, potrivit art.172 alin.3 Cod

procedură fiscală, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost

pornită executarea, în cazul în care titlul nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau

de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de

lege, aşa cum este cazul în speţă. La alin.4 al aceluiaşi articol se precizează că această contestaţie se

introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă. Într-adevăr,

actul normativ menţionat face referire doar la „instanţa judecătorească competentă”, fără să

precizeze care este aceasta. Coroborând aceste dispoziţii cu prevederile art.2 alin.3 din Codul de

procedură fiscală, unde se precizează că în cazul în care reglementarea fiscală nu conţine dispoziţii

cu privire la o anumită situaţie, atunci se vor aplica prevederile Codului de procedură civilă. Prin

urmare, observând dispoziţiile art.400 alin.1 Cod procedură civilă, care prevăd introducerea

contestaţiei la instanţa de executare, precum şi pe cele ale art.373 alin.2 din acelaşi act normativ,

în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, rezultă că, în speţa de faţă, competentă

să judece este Judecătoria Piteşti şi nu Tribunalul Argeş – Secţia de contencios administrativ şi

fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 23.09.2010.

Contestatorii au depus o cerere precizatoare şi completatoare, solicitând anularea sau

îndreptarea titlurilor executorii în sensul obligării numai la plata impozitului pe teren  precum şi

restabilirea situaţiei anterioare motivat de faptul că deşi s-a admis suspendarea executării silite în

dosarul nr. 4929/280/2009 intimata a procedat la poprirea sumelor datorate, respectiv 739 lei

pentru contestatoare şi 954 lei pentru contestator, sume ce reprezintă impozite pentru teren şi

clădiri precum şi penalităţi.

De asemenea, conform susţinerilor din şedinţa publică din 08.02.2011 contestatorii au

solicitat anularea celor doua titluri executorii pentru motivele precizate în cererea iniţială,

respectiv pentru faptul că nu datorează impozit pe clădire întrucât aceasta a fost distrusă ca

urmare a unui incendiu, în titlurile executorii s-a menţionat domiciliul contestatorilor iar nu locul

situaţii imobilului pentru care s-a calculat impozit, s-a consemnat greşit prenumele contestatoarei,

L în loc de L ambii contestatori au fost obligaţi să plătească impozit pentru acelaşi imobil,

realizându-se o dublă impunere.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-au solicitat relaţii de la intimată.

Din probatoriul administrat în cauza instanţa reţine următoarele :

Prin contestaţia în anulare înregistrată la 21 martie 2008, M D a solicitat în contradictoriu

cu P M P, P M P – T P, Directorul adjunct al Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Piteşti –

A M şi Directorul economic al Primăriei Municipiului Piteşti – B M, anularea deciziei nr.158/RC

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la 15 februarie 2008 invocând dispoziţiile art.318 alin.1 teza

I din Codul de procedură civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 1852/109/2007 MD a

solicitat în contradictoriu cu P P şi alţi intimaţi să i se acorde scutire de impozit pe teren, clădire şi

accesoriile acestei datorii fiscale pentru perioada 2004-2007, conform deciziei de impunere ce

priveşte acelaşi interval de timp.

Tribunalul Argeş a respins cererea prin sentinţa nr. 566/CA/2007.

Împotriva deciziei tribunalului s-a declarat recurs.

Prin decizia nr. 158/R/2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a respins recursul

reţinându-se că acţiunea a fost tardiv formulă.

Prin decizia nr. 454/R-C/2008 Curtea de Apel Piteşti a admis contestaţia în anulare

formulată de M  D, a anulat în parte decizia nr. 158/R/2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

în ceea ce priveşte impozitul pentru clădirea şi terenul situate în T, nr. 33 pentru anul 2007, iar pe

fond a respins ca nefondat recursul declarat de contestator împotriva sentinţa nr. 566/CA/2007

pronunţată de Tribunalul Argeş, menţinând decizia Curţii de Apel sub celelalte aspecte.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea de Apel Piteşti a reţinut că solicitarea

contestatorului de a fi scutit de impozit pentru imobilul teren şi clădire din str. T nr.33, a avut

două justificări, pe de o parte, faptul că această construcţie este grav deteriorată, iar pe de altă

parte că, proprietarul deţine un certificat de încadrare în grad de handicap. Sub acest ultim aspect

s-a apreciat că dispoziţiile art.284 alin.2 lit.a şi alin.7 din Codul fiscal (aşa cum era el în vigoare la 1

ianuarie 2007), recunosc dreptul la facilităţi fiscale persoanelor cu handicap dar numai pentru

imobilul de domiciliu. În acelaşi sens i s-a răspuns contestatorului de către P M P subliniindu-i-se

că beneficiază începând cu 20 ianuarie 2004 de scutire la plata impozitului pe clădiri şi teren în

raport de imobilul de domiciliu din Piteşti, str.Al O nr.7. Celălalt considerent pentru care s-a

solicitat scutirea de impozit este acelaşi motiv ce a făcut obiectul cererilor anterioare, respectiv

faptul că la 2 ianuarie 2002 clădirea din str.T nr.33 a fost avariată ca urmare a unui incendiu, aşa

cum rezultă el din procesul verbal de intervenţie (fila 7). Cu această ocazie s-a reţinut că motivul

de supraîncălzire a fost reprezentat de o sobă de cărămidă nesupravegheată incendiul

determinând degradarea tavanelor şi a mobilierului. Potrivit art.254 alin.6 din Codul fiscal „Orice

persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire

existentă are obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al

autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste

modificări”. Din modul de redactare a textului şi din interpretarea ce i s-a dat acestuia prin

normele metodologice rezultă că beneficiul unei astfel de facilităţi este condiţionat de mai multe

aspecte. Pentru a se putea invoca demolarea clădirii este necesar să se efectueze în mod efectiv o

astfel de operaţiune cu respectarea art.8 din Legea nr.50/1991. În măsura în care se invocă

distrugerea, aceasta nu poate determina scutirea de impozit decât în măsura în care este totală, iar

în cazul în care ea este parţială se poate vorbi de o reducere a datoriei bugetare proporţională cu

partea de clădire supusă unei astfel de situaţii. De subliniat că în cauză s-a solicitat scutirea de

impozit fără a se proba demolarea clădirii şi nici distrugerea acesteia. Este adevărat că din actul

întocmit cu ocazia incendiului, s-a dovedit „degradarea” acoperişului şi a tavanelor, ceea ce nu

echivalează în sensul pe care legiuitorul l-a avut în vedere cu o distrugere totală. O astfel de

interpretare este în acord şi cu dispoziţiile legale anterioare aplicabile în cauză, inclusiv la

momentul primelor cereri formulate de către reclamantul-recurent, respectiv O.G. nr.36/2002 şi

H.G. nr.1278/2002.

Prezenta contestaţie la executare disjunsă din dosarul nr. 4929/280/2009 are ca obiect

anularea titlurilor  executorii nr. 829275/2009 şi nr. 829282/2009 motivat de faptul că nu

datorează impozit pe clădire întrucât aceasta a fost distrusă ca urmare a unui incendiu, în titlurile

executorii s-a menţionat domiciliul contestatorilor iar nu locul situaţii imobilului pentru care s-a

calculat impozit, s-a consemnat greşit prenumele contestatoarei, L în loc de L ambii contestatori

au fost obligaţi să plătească impozit pentru acelaşi imobil, realizându-se o dublă impunere precum

şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea impozitului menţionat în titlurile

executorii ce le-a fost reţinut prin poprire.

Contestaţia  la executare  ce formează obiectul prezentei cauze nu are ca obiect şi anularea

celorlalte acte de executare  întocmite în vederea realizării creanţei menţionate în  titlurile

executorii.

Prin declaraţia de impunere din anul 2001 depusă la fila 18 din dosar contestatorul a

menţionat suprafaţa de teren neocupată de construcţii şi suprafaţa de teren ocupata de construcţii

situată în str. T, nr. 33.

În baza acestei declaraţii de impunere intimata a calculat impozite pentru imobilul

construcţie şi teren din strada T şi a emis procesul verbal de impunere nr. P/13440/2001.

Conform titlurilor executorii contestatorul datorează impozit pe clădire 366 lei şi impozit

pe teren 164 lei iar contestatoarea datorează impozit pe clădire 366 lei şi impozit pe teren  165 lei.

Din relaţiile comunicate de intimată rezultă faptul că suma de 732 lei reprezintă impozitul

total datorat pentru construcţie însă acest impozit este datorat în mod egal de fiecare contestator

întrucât construcţia se află în proprietate comună, respectiv cate 366 lei, situaţie aplicabilă şi

pentru teren.

Prin titlu executoriu nr. 829275/2009 s-a stabilit în sarcina contestatorului obligaţia de a

achita impozit pe clădiri, impozit  teren, impozit auto,  penalităţi de întârziere în cuantum de 945

lei.

Prin titlu executoriu nr. 829282/2009 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia de a

achita impozit pe clădiri, impozit  teren, impozit auto,  penalităţi de întârziere în cuantum de 947

lei.

Prin prezenta cerere nu se contestă impozitul auto şi penalităţile aferente acestui impozit.

De asemenea, nu se contestă cuantumul impozitului, respectiv calculul matematic.

Prin aceste titluri executorii s-au stabilit impozite pentru terenul şi construcţia situate în 

Piteşti, str. T, nr. 33, jud. Argeş.

Conform planşelor foto depuse la dosar construcţia pentru care se percepe impozit nu

este locuibilă astfel încât nu poate constitui domiciliul contestatorilor.

Prin domiciliu se înţelege locaţia  în care efectiv o persoană locuieşte, se gospodăreşte iar

nu adresa din actul de identitate.

Prenumele contestatoarei este L iar nu L.

Stadiul construcţiei rezultă din planşele foto depuse la dosar de contestatori.

Situaţia expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv cu planşele foto.

Conform dispoziţiilor Lg. nr. 27/1994 nu era necesara emiterea de către organul fiscal a

unei decizii de impunere.

Prin  Lg. nr. 571/2003 nu s-a stabilit în sarcina contribuabililor obligaţia de a depune noi

declaraţii fiscale pentru bunurile impozabile existente în evidenţele autorităţilor administraţie

publice locale conform art. 254 din HG nr. 44/2004.

Contestatorii nu au depus o astfel de declaraţie fiscală astfel că nu s-a emis o decizie de

impunere.

Decizia de impunere se emite doar în condiţiile art. 86 din O.G. 92/2003, respectiv în

situaţia în care se modifica baza de impunere, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 249 alin 4, 5 din Lg. nr. 571/2003  în cazul în care o clădire se

află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai

clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În

cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în

comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă. În înţelesul prezentului

titlu, clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent

de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea

de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar

elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din

care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.

Art. 250 din Lg. nr. 571/2003 prevede situaţiile în care nu se datorează impozit pentru

clădiri. Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri construcţiile care nu au elementele

constitutive ale unei clădiri.

În cauză impozitul pe teren şi construcţii s-a stabilit cu respectarea dispoziţiilor art.  249

din Lg. 571/2003, respectiv în sarcina fiecărui contestator s-a stabilit obligaţia de a plati 1/2 din

impozitul datorat pentru construcţia şi terenul situate în str. T.

În titlul executoriu s-a menţionat domiciliul efectiv al contestatorilor. Contestatoarea nu a

invocat faptul că nu are domiciliul la adresa menţionată în titlul  executoriu iar contestatorul şi-a

precizat domiciliul prin declaraţia de impunere depusă la fila 18 din dosar ca fiind în Piteşti, str. A.

O, nr. 7.

Conform art.  31 din O.G. nr. 92/2003 în cazul creanţelor fiscale administrate de

Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin

domiciliu fiscal se înţelege pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau

adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu. Prin adresa unde

locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte

în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă durată nefiind

luate în considerare.

Contestatorii îşi au domiciliul fiscal, în mun. Piteşti, str. Al Odobescu, nr. 7 iar nu în str.

Trivale.

Faţa de aceasta situaţie în mod corect în titlurile executorii s-a menţionat domiciliul ca

fiind cel menţionat anterior.

În titlul executoriu se consemnează domiciliul efectiv al debitorului iar nu locul situării

imobilului pentru care se datorează impozit.

Conform art. 48 din O.G. nr. 92/2003 organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din

cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ

corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.

Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi cu privire la titlurile executorii.

Menţionarea prenumelui contestatoarei ca fiind L în loc de L este o eroare materială ce

poate fi îndreptata de intimată, în acest mod nu s-a cauzat nicio vătămare contestatoarei astfel

încât nu se impune anularea titlului executoriu.

Contestatoarea are posibilitatea să uzeze de dispoziţiile art. 48 din O.G. nr. 92/2003.

Au susţinut contestatorii că nu datorează impozit pentru clădire întrucât aceasta nu mai

există.

Din planşele foto depuse la dosar de către contestator rezultă însă faptul că există şi în

prezent construcţia.

În cauză nu s-a făcut dovada faptului că între momentul pronunţării deciziei  nr. 454/R-

C/2008 de Curtea de Apel Piteşti şi momentul actual au intervenit modificări în starea fizică a

construcţiei.

Prin aceasta decizie s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că se datorează impozit

pentru construcţia în  stadiul în care se afla la momentul pronunţării.

Aşa cum rezultă din situaţia de fapt expusă, Curtea de Apel Piteşti a analizat motivele

pentru care s-a apreciat că datorează impozit contestatorii pentru clădire, motive ce sunt incidente

şi în prezenta cauză.

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 254 din Lg. nr. 571/2003 în cazul unei clădiri care a fost

înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se

mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care

clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă.

Pentru a se putea invoca demolarea clădirii este necesar să se efectueze în mod efectiv o

astfel de operaţiune cu respectarea art.8 din Legea nr.50/1991. În măsura în care se invocă

distrugerea, aceasta nu poate determina scutirea de impozit decât în măsura în care este totală, iar

în cazul în care ea este parţială se poate vorbi de o reducere a datoriei bugetare proporţională cu

partea de clădire supusă unei astfel de situaţii. În cauză s-a solicitat scutirea de impozit fără a se

proba demolarea clădirii şi nici distrugerea acesteia.

Din actul întocmit cu ocazia incendiului, s-a dovedit „degradarea” acoperişului şi a

tavanelor, ceea ce nu echivalează în sensul pe care legiuitorul l-a avut în vedere cu o distrugere

totală sau parţială, respectiv cu o reducere a suprafeţei construite la sol care să justifice scutirea de

impozit sau reducerea acestuia.

Existenţa construcţiei, respectiv a elementelor prevăzute de Lg. nr. 571/2003 pentru

calificarea unui imobil ca fiind construcţie în vederea impozitării, rezultă cu claritate din planşele

foto depuse la dosar

Conform dispoziţiilor art. 284 din Lg. nr. 571/2003 impozitul pe clădiri, impozitul pe

teren şi taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice nu se

datorează de către persoanele cu handicap grav sau accentuat şi de persoanele încadrate în gradul

I de invaliditate. În cazul unei clădiri, al unui teren sau al unui mijloc de transport deţinut în

comun de o persoană fizică prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4), scutirea fiscală se aplică integral

pentru proprietăţile deţinute în comun de soţi. Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se aplică

doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4). (7)

Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplică terenului aferent clădirii utilizate de persoanele

fizice prevăzute la alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (4).

Deci, scutirea de impozit se acorda numai pentru construcţia şi terenul eferent ce

reprezintă domiciliul persoanei aflata în aceasta situaţie.

În cauza domiciliul contestatorilor nu este în imobilul pentru care se solicită scutirea de

impozit ci în Piteşti, str. A. O, imobil pentru care conform relaţiilor comunicate de intimata nu

plătesc impozit în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate.

Titlurile executorii au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 în

raport de considerente expuse drept pentru care instanţa va respinge contestaţia la executare ca

neîntemeiată şi, pe cale de consecinţa, reţinând că datorează contestatorii impozitul menţionat în

titlurile executorii se va respinge şi cererea prin care se solicită restabilirea situaţiei anterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare precizată şi completată formulată de contestatorii M D

domiciliat în mun. Piteşti, str. T, nr., jud. Argeş şi M L domiciliata în mun. Piteşti, str. A O, nr. 7,

jud. Argeş, în contradictoriu cu intimata P M P cu sediul în mun. Piteşti, str. V, nr. 26, jud. Argeş.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Februarie 2011. 

Preşedinte,

E F

Grefier,

I C

Domenii speta

Spete similare