Ordin de protectie

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 17.10.2012, sub nr. x, reclamanta XY a solicitat instanţei să emită un ordin de protecţie pentru ca pârâtul GH să nu se apropie de ea şi să nu o contacteze sub nicio formă, nici telefonic.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a făcut plângere penală împotriva pârâtului, la data de 16.10.2012, pentru următoarele infracţiuni: lovire şi alte violenţe, vătămare corporală, ameninţare cu moartea, şantajarea şi hărţuirea sa şi a familiei sale. Reclamanta a precizat că se afla în parcarea magazinului Lidl din Botoşani, în maşina părinţilor săi, cu portiera deschisă, când pârâtul a lovit-o cu pumnul în cap şi în ochi, încercând să o forţeze să trece pe locul din dreapta. Pentru că a opus rezistenţă, pârâtul a început să-i smulgă părul din cap, cerându-i cheile de la maşină sub ameninţarea cu moartea. Un client a observat ceea ce s-a întâmplat, dar pârâtul i-a spus că e o ceartă între îndrăgostiţi. La rugămintea reclamantei, clientul a sunat la 112. A mai arătat că pârâtul i-a cerut să treacă maşina pe numele său, crezând că ea este proprietara maşinii. Pentru că reclamanta i-a spus că maşina este a tatălui său pârâtul i-a luat portofelul, însă l-a lăsat atunci când reclamanta i-a spus că sunt camere de înregistrare video. Reclamanta a mai precizat că a ajuns imediat un echipaj al Jandarmeriei care l-a ridicat pe pârât, ea mergând la sediul poliţiei unde a dat o declaraţie. De frică, reclamanta nu şi-a mai luat bagajul de la hotel şi a plecat la Piatra Neamţ. Reclamanta a susţinut că pârâtul ar trebui evaluat psihiatric întrucât se comportă la fel şi cu alte femei pe care le bate, le ameninţă şi le ia banii. A mai arătat că îi este frică pentru viaţa sa şi a familiei sale, dar şi să nu-şi piardă locul de muncă.

În drept, reclamanta a făcut trimitere la prevederile legale în vigoare.

În dovedirea cererii, reclamanta a indicat următoarele: apelul la 112, depoziţia martorului care a sunat la 112, documentele întocmite de Jandarmeria Botoşani, certificatul medico-legal depus la Poliţia Piatra Neamţ, anexa la contractul cu Lidl, poza cu părul smuls din cap, lista cu mesajele şi telefoanele trimise, depoziţia martorilor, ordinul de delegare.

Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, republicată.

La data de 23 octombrie 2012, reclamanta a comunicat prin email o cerere de completare a probelor, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsa sa, fiind plecată la cursuri. De asemenea, a mai comunicat următoarele înscrisuri: cererea adresată directorului societăţii unde este angajat pârâtul, decizie de delegare nr. 593/14.2012, plan de şcolarizare.

La data de 5 noiembrie 2012, reclamanta a depus la dosar o cerere în care a arătat că este doar prietenă cu pârâtul, nu a locuit împreună cu acesta şi nici nu i-a promis acest lucru, pârâtul fiind mult mai în vârstă decât ea şi făcând o obsesie pentru persoana sa şi pentru veniturile sale. De asemenea, reclamanta a mai arătat că i-a comunicat pârâtului că nu doreşte să aibă o relaţie cu el, dar acesta este agresiv şi recalcitrant. A precizat şi că riscul de a-şi pierde locul de muncă din cauza comportamentului pârâtului este foarte mare. Reclamanta a menţionat că a făcut plângere penală împotriva pârâtului, aceasta făcând obiectul dosarului nr....

 Reclamanta a mai depus la dosar următoarele: cerere de completare a plângerii penale, lista cu telefoanele date şi sms-urile transmise către reclamantă, extrase din memoria telefonului, fotografii, anexa de la Legea nr. 217/2003, completată.

 Potrivit anexei la Legea nr. 217/2003, astfel cum a fost completată, reclamanta a mai făcut o plângere penală împotriva pârâtului pentru furtul unui telefon şi agresiune, ce a făcut obiectul dosarului nr. ..........., dar a retras-o de frică şi sub ameninţarea cu moartea. Reclamanta a bifat ca măsuri care se solicită a fi dispuse prin ordinul de protecţie următoarele: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acesteia; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute. Nu a fost însă indicată adresa locului de muncă.

 La data de 6 noiembrie 2012, reclamanta a mai depus la dosar copie de pe contractul individual de muncă.

 Pârâtul, prezent în faţa instanţei de judecată, a susţinut că a avut o relaţie de prietenie cu reclamanta timp de peste 4 ani şi au convieţuit într-o garsonieră o perioadă de 2 luni, până în momentul în care a aflat mama reclamantei. A mai arătat că mama reclamantei l-a ameninţat pentru a nu se mai întâlni cu reclamanta, aceasta fiind terorizată de mama sa care îi verifica telefonul. Pârâtul a menţionat că s-a întâlnit cu reclamanta pe ascuns, iar atunci când a fost la cursuri la Botoşani a stat cu ea la hotel timp de 4 – 5 zile. Ulterior, reclamanta i-a comunicat că nu doreşte să se mai întâlnească cu el, motiv pentru care s-a deplasat la Botoşani, unde reclamanta se afla la cursuri, şi s-a întâlnit cu ea în parcarea magazinului Lidl. Pârâtul a recunoscut că a tras-o de păr, dar a negat că a lovit-o cu pumnul. A făcut acest lucru pentru că a considerat că reclamanta şi-a bătut joc de el. A fost amendat de Jandarmeria Botoşani care a fost chemată de un domn care a observat ce s-a întâmplat. Pârâtul a mai precizat că în ultima perioadă se certa frecvent cu reclamanta şi că aceasta îl ameninţa la rândul ei că va pune pe cineva să îl omoare sau îl ameninţa cu privire la copilul lui.

 Instanţa a solicitat Poliţiei Municipiului Piatra Neamţ, iar aceasta a comunicat la dosar, în copie, plângerea penală formulată de reclamantă la data de 17.10.2012, certificatul medico-legal nr. A2/1109 din 16.10.2012, lista cu telefoanele date şi sms-urile transmise către reclamantă, fotografii, declaraţia dată de reclamantă, adresa către Inspectoratul de Jandarmi Botoşani, adresa către Postul de Poliţie Crăcăoani şi procesul-verbal din 14.11.2012.

Instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, menţionate anterior, de către pârât, respectiv caracterizarea de la serviciu, precum şi înscrisurile comunicate la dosar de către Poliţia Municipiului Piatra Neamţ. De asemenea, în baza rolului activ, instanţa a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, acesta fiind consemnat la dosar, la fila 60.

Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părţile au avut o relaţie de concubinaj, aspect susţinut de către pârât la interogatoriu şi confirmat de reclamantă în plângerea penală depusă la Poliţia Municipiului Piatra Neamţ. Cu toate că în cererile adresate instanţei reclamanta a negat existenţa unei asemenea relaţii, instanţa reţine ca reală afirmaţia din plângerea penală formulată de reclamantă, având în vedere că susţinerile reclamantei din cererea adresată instanţei pot fi influenţate de faptul că mama reclamantei, cu care aceasta locuieşte, s-a împotrivit relaţiei părţilor.

Ca urmare a ruperii relaţiei dintre părţi, la iniţiativa reclamantei, pârâtul a urmărit-o pe aceasta la Botoşani, la data de 15 octombrie 2012, unde, în parcarea magazinului Lidl, pârâtul i-a cerut explicaţii pentru atitudinea ei, exercitând şi acte de violenţă, aşa cum a recunoscut pârâtul la interogatoriu. Acest incident face obiectul cercetărilor penale în dosarul nr....... aflat la Poliţia Municipiului Piatra Neamţ.

De asemenea, pârâtul a contactat-o la telefon pe reclamantă în mod repetat, aşa cum rezultă din extrasul din memoria telefonului reclamantei, depus la dosar la filele 32-37, şi care nu a fost contestat de către pârât.

 În drept, potrivit art. 23 alin. 1 lit. d şi f din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenţei în familie, republicată, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: d)obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; … f)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima”.

Din dispoziţiile legale menţionate, rezultă că pentru emiterea unui ordin de protecţie trebuie îndeplinite următoarele condiţii: 1. să existe un act de violenţă; 2. actul de violenţă să pună în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei; 3. actul de violenţă să provină din partea unui membru al familiei.

Cu privire la prima condiţie, instanţa apreciază că aceasta este îndeplinită în cauză, pârâtul recunoscând la interogatoriu faptul că a tras-o de păr pe reclamantă, iar din certificatul medico-legal nr. A2/1109 din 16.10.2012 rezultă că reclamanta a prezentat leziuni posttraumatice care s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur şi care au necesitat 1 – 2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. De asemenea, contactarea telefonică în mod repetat a reclamantei poate fi încadrată în noţiunea de violenţă psihologică, aşa cum este aceasta definită de art. 4 lit. b din Legea nr. 217/2003, republicată, respectiv „provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace”. Instanţa apreciază că, şi în situaţia în care ar fi adevărate susţinerile pârâtului referitoare la faptul că atitudinea mamei reclamantei a determinat despărţirea părţilor, răzbunarea prin violenţă este de neacceptat.

Cu privire la susţinerile avocatului din oficiu al pârâtului şi ale procurorului, în sensul că este vorba de un incident izolat, instanţa reţine că art. 23 alin. 1 se referă la un act de violenţă, deci pentru emiterea ordinului de protecţie este suficient să existe şi un singur act de violenţă dacă este atât de grav încât să impună luarea unei măsuri de protecţie. În speţă, însă, nu este vorba de un incident izolat pentru că actul de violenţă fizică petrecut la Botoşani a fost precedat de acte de violenţă psihologică, aşa cum s-a reţinut anterior.

Instanţa mai reţine că acest mod de a se comporta al pârâtului, care a înţeles să se răzbune pe reclamantă pentru că aceasta a pus capăt relaţiei dintre ei, a creat o stare de pericol pentru integritatea fizică şi psihică a reclamantei. Din completarea la plângerea penală, instanţa constată că reclamanta are un puternic sentiment de teamă faţă de pârât, se simte hărţuită de acesta, se teme pentru copilul ei minor şi pentru păstrarea locului de muncă. Starea de pericol este accentuată şi de împrejurarea că pârâtul lucrează la o firmă de pază şi deţine prin natura funcţiei mijloace pentru exercitarea violenţei.

În ceea ce priveşte a treia condiţie, instanţa reţine că, potrivit art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicată, prin membru de familie se înţelege şi „persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc”. Instanţa apreciază că relaţia dintre părţi se încadrează în art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003, republicată, aceştia având o relaţie de concubinaj, aşa cum s-a reţinut anterior, deci o relaţie asemănătoare aceleia dintre soţi. Prin urmare, instanţa apreciază că nu este întemeiată susţinerea avocatului din oficiu în sensul că nu se încadrează în noţiunea de membru de familie, ceea ce ar atrage inadmisibilitatea cererii.

Instanţa apreciază că se impune luarea unor măsuri provizorii de protecţie a reclamantei, existând premizele perpetuării şi chiar agravării stărilor conflictuale dintre părţi, din iniţiativa pârâtului, şi, în consecinţă, i se va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o perioadă de 3 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri şi va fi obligat să păstreze faţă de reclamantă o distanţă minimă de 100 m, pentru aceeaşi perioadă.

Cu privire la celelalte măsuri solicitate de către reclamantă, instanţa apreciază că nu se impune a fi luate. Astfel, în ceea ce priveşte măsura de a obliga pârâtul la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acesteia, instanţa reţine că nu există niciun indiciu în cauză din care să rezulte că pârâtul a exercitat acte de violenţă faţă de altcineva decât reclamanta. De asemenea, referitor la măsurile privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate şi interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic, instanţa reţine că, pe de o parte, reclamanta nu a indicat adresa exactă a tuturor acestor locuri şi, pe de altă parte, nici nu există indicii din care să rezulte că pârâtul a încercat vreodată să intre în domiciliul părinţilor reclamantei, unde locuieşte şi aceasta cu fiul ei. În sfârşit, în privinţa măsurii de a obliga pârâtul să predea poliţiei armele deţinute, instanţa reţine că nu este cazul în speţă întrucât reclamanta nu a arătat despre ce arme este vorba, referindu-se doar la dotarea corespunzătoare postului ocupat la locul de muncă de către pârât, acesta fiind agent de pază la o societate de pază şi protecţie.

În consecinţă, instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamanta XY în contradictoriu cu pârâtul GH şi i se va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o perioadă de 3 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri şi va fi obligat să păstreze faţă de reclamantă o distanţă minimă de 100 m, pentru aceeaşi perioadă.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul, în calitate de parte căzută în pretenţii, va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, constând în onorariul apărătorului din oficiu, de a cărei asistenţă a beneficiat.

Domenii speta

Spete similare