Ordonanta presedintiala

Sentinţă civilă 5276 din 20.11.2012


SENTINŢA  CIVILĂ  NR.  5276/20.11.2012

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 16.10.2012, sub nr. X, reclamantul AB a chemat-o în judecată pe pârâta CD pentru ca instanţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună obligarea acesteia să-i înapoieze cheile apartamentului, proprietate comună, şi să-i permită accesul în locuinţă.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 14 – 28 septembrie 2012, a fost internat forţat în spital, fără ca soţia sa să îl viziteze, refuzând orice comunicare cu el. A susţinut că a obţinut telefonul, prin intermediul unui vecin, dar că soţia sa nu i-a răspuns. Deoarece a fost lăsat în spital fără haine, reclamantul l-a rugat pe fratele său să vină şi să îl ia din spital cu o maşină şi să îi împrumute haine de la el. Ulterior, pârâta i-a comunicat că poate lua cartea de identitate de la spital şi că îi va da hainele. La data de 11.10.2012, după ce a aşteptat mai multe ore în faţa blocului, a găsit în faţa uşii două genţi, un sac şi un rucsac în care au fost puse lucrurile sale, fără a fi întrebat de care anume are nevoie. Reclamantul a precizat că este privat de dreptul de a folosi locuinţa comună, actele şi toate bunurile personale, fiind necesare măsuri urgente.

În drept, reclamantul a indicat art. 581 şi 582 C.proc.civ.

În dovedirea cererii, reclamantul a anexat în copie următoarele înscrisuri: cerere adresată poliţiei, declaraţia pârâtei, bilet de externare, bilet de ieşire din spital.

Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, la termenul din 23 octombrie 2012, solicitând instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Pârâta a arătat că a formulat cerere de evacuare împotriva reclamantului, aceasta formând obiectul dosarului nr. X, unde a depus o serie de înscrisuri referitoare la faptul că pârâtul este deosebit de violent, are probleme psihice şi prezintă un real pericol pentru ea şi chiar pentru vecini. A mai arătat pârâta că a depus la acel dosar mai multe certificate medico-legale şi procese-verbale de contravenţie.

Instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamant şi, în baza rolului activ, a dispus ataşarea dosarului nr. X şi chemarea pârâtei la interogatoriu, însă aceasta nu s-a prezentat.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit biletului de ieşire din spital depus la fila 7, reclamantul AB  a fost internat la Secţia psihiatrie a Spitalului Judeţean Neamţ, în perioada 14 – 28.08.2012. În foaia de observaţie s-a menţionat că reclamantul s-a prezentat la internare cu o simptomatologie de aspect psihopatoid şi cu ideaţie paranoidă agravată de consumul de alcool.

Din sentinţa civilă nr. 4886/01.11.2012, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. X, rezultă că instanţa nu a analizat pe fond cererea de evacuare solicitată de pârâta CD, ci a respins acţiunea pe considerentul că reclamantul AB nu locuieşte efectiv în imobil. Având în vedere această situaţie, instanţa apreciază că se impune analizarea relaţiilor dintre părţi pentru a stabili dacă acestea pot să convieţuiască împreună în aceeaşi locuinţă până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ şi a partajului imobilului.

Instanţa constată că pârâta a depus la dosarul nr. X, având ca obiect cererea de evacuare, mai multe certificate medico-legale din anii 2002, 2003 şi 2008, precum şi două procese-verbale de contravenţie din 15.03.2003 şi din 14.09.2012. Potrivit procesului-verbal seria J nr. 098726 încheiat la data de 15.03.2003 de către Jandarmeria Piatra Neamţ, reclamantul AB a fost sancţionat pentru că a alungat-o pe soţia sa, CD, din locuinţa comună, lovind-o şi ameninţând-o cu moartea, aducând injurii şi ameninţări cu acte de violenţă patrulei de jandarmi. De asemenea, potrivit procesului-verbal seria AP nr. 2291633, la data de 28.12.2010, reclamantul AB, aflându-se la domiciliul său şi fiind în stare de ebrietate, i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă, injurii şi cuvinte jignitoare soţiei sale. În urma verificărilor efectuate de către instanţă, în sistemul informatic Ecris, s-a constatat că acest din urmă proces-verbal a fost anulat de către Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. X însă pe motiv că fapta nu a fost săvârşită în public.

Instanţa reţine că părţile se află în relaţii conflictuale de o perioadă mai lungă de timp din cauza comportamentului reclamantului, culminând cu incidentul din 14 septembrie 2012, care a fost determinat de consumul de alcool de către reclamantul AB, ceea ce a condus la internarea sa forţată în spital.

Este adevărat că, în principiu, soţii trebuie să locuiască împreună, traiul în comun fiind esenţial atât pentru derularea unor relaţii normale de căsătorie, cât şi pentru posibilitatea ca soţii să îşi poată îndeplini în condiţii corespunzătoare obligaţiile decurgând din căsătorie.

Acest principiu poate fi înfrânt atunci când anumite situaţii de excepţie impun ca soţii să locuiască separat, iar unul din motivele care pot crea această situaţie o reprezintă imposibilitatea de a convieţui în aceeaşi locuinţă.

Proprietarul unui imobil are obligaţia de a-şi exercita cu bună-credinţă drepturile asupra imobilului respectiv, iar unul din elementele acestei bune-credinţe este respectarea drepturilor coproprietarilor. În cadrul relaţiilor de familie, dreptul unuia dintre soţi de a folosi locuinţa bun comun cuprinde posibilitatea acestuia de a duce o viaţă normală, într-un climat de linişte, fără ca viaţa ori sănătatea să-i fie pusă în primejdie prin acţiunile întreprinse de soţul coproprietar sau prin comportamentul acestuia.

Având în vedere aceste principii generale ale dreptului de coproprietate şi de dreptul familiei, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 alin. 1 C.proc.civ. întrucât măsura solicitată de către reclamantul AB nu îndeplineşte condiţia urgenţei.

Art. 581 alin. 1 C.proc.civ. enumeră categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Instanţa apreciază că dreptul de proprietate al reclamantului nu este păgubit prin întârziere, urmând să fie stabilit ca urmare a soluţionării divorţului şi partajului de bunuri comune, pârâta CDarătând în cererea sa de evacuare că a introdus acţiune de divorţ, lucru ce s-a confirmat în urma verificărilor efectuate de instanţă în programul informatic Ecris.

În plus, instanţa face aplicarea în speţă şi a principiului general al dreptului potrivit căruia nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru protecţia judiciară a unui drept („nemo auditur propriam turpitudinem allegans”).

În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul AB în contradictoriu cu pârâta CD.