Ordonanţă preşedenţială

- SENTINŢA CIVILĂ NR. 1501

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN DATA DE 16.03.2011 - ordonanţă preşedenţială –

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul  Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 09.02.2011, sub nr. 1105/279/2011, reclamanţii xx, prin avocat xx, au chemat în judecată pe pârâta xx ( fostă „xxr” ), solicitând  instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea părţii adverse la sistarea lucrărilor de construcţii pe care le edifică pe terenul proprietatea lor.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii unei suprafeţe de 1508 mp de teren, situat în sat Bistriţa, comuna Alexandru cel Bun, jud. Neamţ, învecinat cu suprafeţe de teren aparţinând tot lor, pârâtei şi cu un drum sătesc.

Au mai menţionat aceştia faptul că, printr-o serie de acte administrative ale Consiliului Local şi Primăriei Comunei xx, anulate de către Tribunalul Prahova, suprafaţa de teren evocată a fost concesionată şi, mai apoi, atribuită în proprietate pârâtei.

Au mai precizat că au formulat şi acţiune în revendicare, solicitând şi obligarea pârâtei să-şi ridice construcţiile de pe terenul în cauză, litigiul fiind înregistrat sub nr. 11231/279/2010. Întrucât pârâta continuă edificarea construcţiilor pe teren, au motivat reclamanţii acţiunea, pe necesitatea de a preveni o pagubă iminentă în patrimoniul lor.

Acţiunea a fost legal timbrată, cu suma de 10 lei – taxă judiciară de timbru, şi 0,3 lei – timbru judiciar.

În drept, nu a fost invocată nicio dispoziţie legală. 

În susţinerea acţiunii, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a  solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, motivat de aspectul conform căruia nu sunt întrunite, în cauză, condiţiile relative la urgenţa şi păstrarea unui drept, ci, dimpotrivă, cererea, formulată la 2 ani şi 9 luni după începerea construcţiei, prezintă un caracter şicanatoriu, fiind un abuz de drept şi un mijloc de a-i crea o pagubă semnificativă.

A mai menţionat pârâta faptul că reclamanţii nu au dovedit în niciun fel calitatea de proprietari ai terenului în litigiu, că nu l-au stăpânit niciodată în ultimii 70 – 80 de ani, precum şi faptul că a construit pe suprafaţa de teren o casă socială, executată integral, precum şi o biserică, ridicată în proporţie de 60%, în baza autorizaţiei nr. 107/03.06.2008.

În drept, nu a fost invocată nicio dispoziţie legală. 

În susţinerea apărării, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, testimonială şi constatare tehnică relativă la faza de execuţie a lucrărilor.

La data de 14.03.2011, pârâta a depus la dosar un înscris prin care a invocat excepţia  lipsei dovezii calităţii de reprezentant a avocatului xx, pentru reclamanţii xx, excepţia nulităţii cererii introductive determinată de lipsa indicării obiectului material, precum şi inadmisibilitatea cererii, datorită inexistenţei unui litigiu cu privire la fondul pricinii, aspect calificat de instanţă, ca fiind o apărare de fond.

La data de 15.03.2011, S.C.A. „xx” a formulat, în numele pârâtei, o cerere intitulată „Note de şedinţă”, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes, inadmisibilitatea şi netemeinicia cererii.

În raport de aspectul potrivit căruia, înscrisul nu a fost semnat şi nici nu s-a ataşat dovada mandatului, instanţa a invocat, din oficiu, la acelaşi termen, excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant a S.C.A. „xx” şi nulităţii înscrisului intitulat „Note de şedinţă”. Ulterior, după invocarea excepţiilor, a fost depus la dosar un exemplar al aceluiaşi înscris, semnat şi ştampilat.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului de fond, nr. xx, încuviinţând pentru ambele părţi proba cu înscrisuri; au fost respinse, ca nefiind utile cauzei, probele testimonială şi constatare tehnică relativă la faza de execuţie a lucrărilor.

La solicitarea avocatului pârâtei, a fost amânată pronunţarea pentru 24 de ore, în vederea depunerii de concluzii scrise.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate excepţiile invocate, în virtutea prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a S.C.A. „xx” pentru pârâtă, instanţa o va admite, după cum urmează:

Conform dispoziţiilor art. 161 Cod procedură civilă, „ ( … ) când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale ( … ) instanţa va anula cererea”. În raport de lipsa unei procuri ori delegaţii avocaţiale depuse de societatea de avocaţi care a formulat înscrisul depus la ultimul termen, în numele pârâtei, nu se poate conchide decât temeinicia excepţiei, astfel încât se va anula înscrisul intitulat „Note de şedinţă”.

În raport de atare aspect, se apreciază că este superfluu o analiză a celui de-al doilea incident procedural invocat din oficiu, cu atât mai mult cu cât, la ultimul termen  a fost depus un exemplar al înscrisului, semnat şi ştampilat. În consecinţă, va fi respinsă, ca rămasă fără obiect, excepţia nulităţii înscrisului intitulat „Note de şedinţă”, derivând din nesemnarea acestuia.

Relativ la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a avocatului xx, pentru reclamanţii xx, invocată de pârâtă, se reţine că, potrivit art. 67 alin. 1 Cod procedură civilă, „Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar”, iar în virtutea dispoziţiilor art. 68 alin. 1 din acelaşi act normativ, “Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor”. Din interpretarea prevederilor art. 67 alin. 2 rezultă faptul că mandatul poate fi general, situaţie în care mandatarul poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume, ori special, situaţie în care este încheiat pentru reprezentarea într-o anumită cauză, ori pentru îndeplinirea unor activităţi procesuale prestabilite.

După cum rezultă din procura autentificată sub nr. xx, la BNP xx – Bacău, reclamantul xx a mandatat-o pe numita xx ca, în numele său şi pentru el, să îndeplinească toate formalităţile legale necesare în vederea revendicării suprafeţei de aproximativ 20 prăjini teren imaş, situat pe raza com. xx, jud. Neamţ ( fila 14 din dosarul de fond ). De asemenea, prin procura de la fila 15 din dosarul de fond, reclamantul xx, a împuternicit aceeaşi persoană, în vederea realizării aceluiaşi obiectiv. Faţă de modul de redactare a contractelor evidenţiate, instanţa conchide că acestea materializează două mandate speciale, având ca obiect demersurile necesare iniţierii, soluţionării şi executării hotărârii obţinute în urma soluţionării unui litigiu relativ la revendicare.

În acest context, cum avocatul care a introdus acţiunea în numele reclamanţilor nu a dovedit puterea de reprezentare pentru reclamanţii xx, în prezenta cauză ( mandatul său limitându-se numai la aspectele proprii acţiunii în revendicare ), urmează a fi admisă excepţia analizată şi anulată cererea introdusă de avocatul xx, în numele reclamanţilor xx, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

Urmează, însă, a fi analizată temeinicia acţiunii, în raport de reclamanta xx, pentru care avocatul amintit anterior a dovedit calitatea de reprezentant ( fila 10 ), şi care, după cum rezultă din modul de redactare a acţiunii în revendicare şi al prezentei cereri, pare a justifica un drept de proprietate indiviz, împreună cu ceilalţi doi reclamanţi. Aşa fiind, instanţa apreciază că cererea de ordonanţă preşedinţială materializează un act de conservare, pentru care nu se impune a fi respectată regula unanimităţii.

Se va respinge, însă, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii cererii introductive determinată de lipsa indicării obiectului material, invocată de pârâtă. Astfel, la ultimul termen de judecată, reprezentantul reclamanţilor a menţionat că solicită sistarea efectuării tuturor construcţiilor ce se pot identifica pe terenul în litigiu. Mai mult decât atât, lucrările de construcţii iniţiate pe suprafaţa de teren, reies din înscrisurile depuse la dosar şi din menţiunile pârâtei, fiind, aşadar, îndeplinite exigenţele dispoziţiilor art. 112 pct. 3 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce priveşte fondul cererii, se reţine că, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, ordonanţa preşedinţială necesită pe lângă condiţiile generale ale oricărei cereri în justiţie, îndeplinirea unor condiţii speciale de exercitare. Din prevederile art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, decurg două din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii. O a treia condiţie, care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, este aceea de neprejudecare a fondului dreptului.

În speţa analizată, reclamanta a solicitat, prin cererea formulată,sistarea oricăror lucrări de construcţii pe care pârâta le edifică pe suprafaţa de teren de 1508 mp, situată în intravilanul comuna xx, până la soluţionarea definitivă a litigiului având ca obiect revendicarea suprafeţei menţionate şi ridicarea construcţiilor edificate abuziv de aceeaşi pârâtă ( xx - fostă „xx” ), litigiu înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. 11231/279/2010. Din înscrisurile aflate la filele 5-13 în dosarul de fond, coroborate cu planul de situaţie de la fila 35 din acelaşi dosar şi cu certificatul suplimentar de moştenitor, nr. 29/03.03.2006 ( depus la ultimul termen ), se deduce cel puţin o aparenţă a dreptului reclamantei de proprietate asupra suprafeţei de teren disputate, motiv pentru care nu se poate pune în discuţie calitatea procesuală activă pentru cererea de ordonanţă preşedinţială. În acest context, apărarea încercată de avocatul pârâtei, conform căreia reclamanţii nu au dovedit în niciun moment dreptul lor de proprietate, nu poate fi primită, pe de o parte având în vedere aspectul enunţat anterior, relativ la calitatea procesuală activă, iar pe de alta pentru că instanţa nu are posibilitatea pronunţării asupra dreptului de proprietate în procedura de faţă, întrucât ar proceda la analiza fondului litigiului.

În raport de aprecierile evidenţiate în cele ce preced, instanţa reţine îndeplinirea ultimelor două condiţii menţionate, pentru analizarea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În primul rând, măsura solicitată ar fi, fără îndoială, vremelnică, fiinţând până în momentul pronunţării unei hotărâri definitive prin care să se soluţioneze cauza înregistrată sub nr. 11231/279/2010; în al doilea rând prin sistarea temporară a lucrărilor privitoare la anumite construcţii, faţă de circumstanţele cauzei, nu s-ar putea susţine o altă concluzie decât aceea a neprejudecării fondului, materializat în acţiunea având ca obiect principal revendicare terenului, iar ca obiect accesoriu, ridicarea construcţiilor edificate abuziv.

Cu toate acestea, instanţa conchide în sensul neincidenţei în cauză a primei condiţii enunţate cu privire la procedura ordonanţei preşedinţiale, şi anume cea a urgenţei, astfel:

După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, şi din recunoaşterile părţilor, problema sistării temporare a lucrărilor se poate invoca în legătură cu o casă socială, o biserică şi un cimitir, construcţii iniţiate pe suprafaţa de teren în litigiu. Solicitarea reprezentantului reclamantei, de a obliga pârâta la sistarea oricăror construcţii edificate ( inclusiv a celor ce, eventual, urmează a se ridica ), nu poate fi analizată, astfel cum s-a formulat, întrucât, pentru construcţiile eventuale, şi cu privire la care nu există niciun indiciu temeinic de iniţiere, nu există un interes actual.

Aşa fiind, în ceea ce priveşte casa socială, condiţia urgenţei este în afara oricărei discuţii, dat fiind că imobilul a fost construit în întregime, în baza autorizaţiei nr. 87/06.06.2008 ( fila 21 ), aspect probat cu procesul – verbal de recepţie finală, din data de 20.06.2010 ( fila 23 ), coroborat cu planşa foto depusă la ultimul termen de către avocatul reclamantei.

Concluzia lipsei urgenţei se impune şi în legătură cu edificarea cimitirului. Prin sentinţa nr. xx a Tribunalului Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ s-a dispus anularea autorizaţiei de construire a cimitirului, nr. 76/19.05.2008, emisă de Primăria comunei xx; hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia nr. xx a Curţii de Apel Ploieşti, după cum rezultă din certificatul de soluţie din data de 10.03.2011, depus la ultimul termen de judecată. Anterior, prin decizia nr. xx, Curtea de Apel Ploieşti suspendase, în mod irevocabil, autorizaţia de construire evocată, până la soluţionarea fondului ( filele 29 – 31 din dosarul nr. 1231/279/2010 ).  Urmare a acestei decizii, şi a notificării primite de pârâtă, pentru sistarea operaţiunilor de continuare a amenajării cimitirului, Consiliul Local al Comunei xx a aprobat Planul urbanistic zonal nr. 86/13.09.2010 pentru obiectivul „amenajare cimitir” pe un alt amplasament decât cel stabilit iniţial. În acest context, pârâta a sistat orice lucrare relativă la cimitir, demarând construcţia acestuia în zona ulterior stabilită, aspect recunoscut implicit de avocatul reclamantei, care a înţeles să nu facă referire la această construcţie şi nici să combată argumentele reprezentantului pârâtei cu privire la acest obiectiv.

Prin urmare, nu subzistă urgenţa în legătură cu acest aspect.

În ceea ce priveşte biserica, instanţa reţine că demararea şi continuarea construcţiei acesteia s-au efectuat în virtutea autorizaţiei nr. 107/30.06.2008, emisă de Primăria Comunei xx, a cărei valabilitate a fost prelungită de la data de 30.06.2010, până la 30.06.2011 ( filele 19-20 ). Din planşele foto depuse la dosar de către reprezentantul pârâtei ( filele 17-18 ), coroborate cu adresa emisă de SC xx SRL către pârâtă, rezultă faptul că edificiul nu este finalizat, apreciat la 60% din construcţia finală, de către reprezentantul legal al pârâtei, preotul paroh xx (încheierea de şedinţă din data de 15.02.2011 – fila 39).

Cu toate acestea, nu se poate aprecia faptul că reclamanta justifică o urgenţă în finalitatea demersului său justiţiar, având în vedere intervalul consistent scurs între data începerii construcţiei – 06.06.2008 - şi cea a sesizării instanţei – 09.02.2011. În raport de atare perioadă, aproximativ 2 ani şi 8 luni, instanţa nu este îndreptăţită a conchide că reclamanta justifică caracterul urgent al acţiunii; astfel, dacă iniţial aceasta s-a prevalat de vătămările pe care le-ar putea suferi din înhumarea cadavrelor umane într-un cimitir ce avea a se edifica pe o suprafaţă de teren vecină cu a sa, ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 11231/279/2010, aceasta a înţeles să solicite şi revendicarea imobilului, proclamând prevalenţa dreptului său de proprietate asupra terenului, faţă de cel al pârâtei. Desigur, un asemenea demers are a fi socotit ca întemeiat ori neîntemeiat de către judecătorului fondului, însă, în raport de atare succesiune a faptelor, reclamanta nu poate susţine în mod veridic faptul că, în acest răstimp, nu a cunoscut edificarea unei biserici, mai ales într-o comunitate sătească, şi în contextul interesului său vădit pentru terenul în cauză.

Alegaţia avocatului acesteia, în virtutea căreia urgenţa ar rezida şi din anularea actelor administrative ce au stat la baza construcţiei imobilului, este una nereală, întrucât prin sentinţa nr. xx a Tribunalului Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ s-a dispus anularea autorizaţiei de construire a cimitirului, nr. 76/19.05.2008, emisă de Primăria comunei xx, nu şi cea a autorizaţiei de construire a bisericii.

Urmează, aşadar, să se respingă, ca nefiind întemeiată cererea formulată de reclamanta xx.

Faţă de prevederile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportat la cele ale art. 1169 C. civilă, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei, de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că, deşi partea nu a căzut în pretenţii, nici nu a dovedit în vreun fel cheltuielile efectuate pentru implicarea sa în proces.

Domenii speta

Spete similare