Uzucapiune

Sentinţă civilă 8710/2011 din 13.09.2011


Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de către reclamanţii: K L şi KR în contradictoriu cu pârâţii T I, T Ş, T I (G) şi K A (A), având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică părţile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică  din data de 06.09.2011, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 13.09.2011, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra acţiunii civile,  constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.03.2010, sub număr de dosar 4501/271/2010, reclamanţii K L şi KR au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii T I, T Ş, T I (G), K A (A) ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate în cote egale asupra imobilului în suprafaţă de 2834 mp înscris în CF … sub B3 şi B5 şi să dispună întabularea în CF a dreptului astfel dobândit, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivare,  reclamanţii arată că sunt proprietari asupra imobilului în suprafaţă de 800/7270 mp din CF … iar reclamanta a moştenit de la defunctul SG suprafaţa de 1800/7270 mp şi suprafaţa de 1036/7270 mp înscrisă în acelaşi CF sub B 13, având în total cota de 4435/7270 mp. Au mai arătat reclamanţii, că pârâţii de rândurile 1, 2 şi 3 sunt moştenitorii defunctului T Ş în calitate de soţie supravieţuitoare şi fii, având în total cota de 1417,5/7270 mp iar pârâtul de rândul 4 este fiul defunctei T M căsătorită K, în a cărei masă succesorală a intrat cota de 1417,5/7270 mp. Reclamanţii au arătat că folosesc întregul teren din anul 1979 netulburat, astfel încât îndeplinesc condiţiile art. 1895 C.civ.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 1895 C.civ.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus următoarele înscrisuri, în copie: copie coală C.F. nr. (f.6-7), acte de stare civilă (f.8-9, 95-98), adresă (f. 29, 72-73), schiţe cadastrale (f. 65-68).

Pârâţii T I, T Ş şi T I au depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâţii au arătat că în conformitate cu Decizia nr. 86 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia prescripţiilor achizitive se aplică dispoziţiile Decretului Lege 115/1938, acţiunea în uzucapiune fondată pe dispoziţiile Codului civil fiind inadmisibilă. Au mai arătat pârâţii, că antecesorului lor i s-a eliberat un titlu de proprietate asupra terenului. În plus, pârâţii au susţinut că deoarece terenul a făcut obiectul legilor fondului funciar, cu privire la acesta nu se pot invoca dispoziţiile legale privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În drept, pârâţii au invocat prevederile art. 115 C.proc.civ.

În probaţiune, pârâţii au depus la dosar titlu de proprietate (f. 22), certificat de moştenitor (f. 23).

La dosar a depus întâmpinare pârâtul K A arătând că este de acord cu admiterea acţiunii.

În motivare, pârâtul a susţinut că terenul era de multe ori inundat şi nu a fost supus colectivizării iar reclamanţii l-au folosit încă din anii 1978 -1979 nefiind tulburaţi în folosinţă.

Instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi proba testimonială fiind ascultată martora P E (f. 40) iar pentru pârâţi proba cu martora K I (f. 64). De asemenea, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâţilor (f. 51-56) iar pentru pârâţi proba cu interogatoriul reclamanţilor (f. 45-46).

Analizând actele dosarul, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii şi pârâţii sunt coproprietari asupra imobilului în suprafaţă de 7270 mp înscris în CF, reclamanţii având în total cota de 4435/7270 mp iar pârâţii cota de 2835/7270 mp, din care pârâtul K A având cota de 1417,5/7270  mp iar pârâţii T I, T Şt, T I cota de 1417,5/7270, astfel cum rezultă din copia colii CF depusă la dosar (f.6-7) şi actele de stare civilă (f.8-9, 95-98).

Conform Deciziei nr. 86/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.

Având în vedere că imobilul asupra căruia reclamanţii pretind că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune este situat într-o localitate pentru care au fost aplicabile dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 şi că reclamanţii pretind că posesia lor utilă asupra acestui imobil a început în anul 1979, reclamanţii puteau dobândi dreptul de proprietate asupra acestui imobil numai în condiţiile  Decretului-lege nr. 115/1938 care reglementa două feluri de uzucapini, respectiv tabulară şi extratabulară, în funcţie de cum cel care pretinde dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului era înscris în CF sau nu.

Dat fiind faptul că în regiunile de carte funciară existau dispoziţii diferite privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, condiţiile de exercitare ale posesiei fiind diferite de cele reglementate de Codul civil, acţiunea în uzucapiune fondată pe prevederile Codului Civil este inadmisibilă în regiunile de carte funciară în măsura în care posesia a început anterior intrării în vigoare a Legii 7/1996.

În speţă, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea exclusiv pe prevederile art. 1895 C.civ., menţinându-şi această poziţie pe tot parcursul procesului. Or, având în vedere că instanţa nu poate schimba cauza juridică a acţiunii şi dată fiind importanţa specială a temeiului juridic invocat în acest tip de acţiuni, instanţa constată că raportat la temeiul invocat şi la Decizia nr. 86/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea este inadmisibilă.

Pe de altă parte, având în vedere că părţile sunt coproprietari asupra terenurilor şi că din probele administrate nu rezultă fără echivoc că posesia exercitată de reclamanţi este utilă, nefiind dovedit că reclamanţii au posedat doar pentru ei înşişi nu şi pentru ceilalţi coproprietari imobilul, condiţiile uzucapiunii nu sunt întrunite.

Conform art. 274 alin. 1 C.proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speţă, reclamanţii sunt cei care au căzut în pretenţii, existând şi cererea pârâţilor T I, T Ş şi T I (G) de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanţa va admite cererea pârâţilor menţionaţi de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată şi îi va obliga pe reclamanţi la plata către pârâţii T I, T Ş şi T I (G)  a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial dovedit cu chitanţă (f. 85).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii K L şi K R, ambii cu domiciliul în localitatea …, nr. …, judeţul …, în contradictoriu cu pârâţii T I cu domiciliul în localitatea …, nr. …, judeţul …, T Ş cu domiciliul în localitatea …, nr. …, judeţul …, TI … (G) cu domiciliul în localitatea …, nr. …, judeţul …, K A (A) cu domiciliul în localitatea …, nr. …, judeţul ….

Obligă pe reclamanţi la plata către pârâţii TI, TS şi TI (G) a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi,.