Pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic

 Prin cererea înregistrată la Judec. R.d.V., reclamanta D.I. a chemat în judecată pe  pârâta P. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că a cumpărat de la aceasta  suprafaţa de 1,0000 ha teren, situată în extravilanul comunei D., jud. Tel, în tarla 24,  parcela 98, înscrisă în titlul de proprietate emis de Com. Jud. Tel. pentru Stab. Dr. de Propr. asupra Terenurilor, urmând ca hotărârea ce se va  pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr. 2095/16.07.2013, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele : potrivit disp. art. 1669 Cod civil, când una dintre părţile care a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite ; condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt, conform art. 1179 Cod civil :  capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală. În speţă, instanţa constată că sunt îndeplinite aceste condiţii de validitate, părţile având capacitatea de a contracta, exprimându-şi consimţământul în mod liber, obiectul contractului este determinat şi licit şi, de asemenea, cauza actului este licită şi morală; pentru a putea să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun determinat, cel ce se obligă trebuie însă să facă dovada proprietăţii ; prin dispoziţiile art. 1683 Cod civil este reglementată vânzarea bunului altuia, astfel : dacă la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terţ, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător ; obligaţia vânzătorului se consideră ca fiind executată fie prin dobândirea de către acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului ; dacă din lege sau din voinţa părţilor, nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului, din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar ; în cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător, acesta din urmă poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului, precum şi, dacă este cazul, daune interese ; rezultă din aceste dispoziţii legale că pentru a fi valabil încheiat un contract de vânzare, prin suplinirea de către instanţă a consimţământului părţii care nu şi-a respectat obligaţia de a încheia contractul în formă autentică, partea care solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract trebuie să facă dovada calităţii de proprietar al celui care s-a obligat să-i transmită dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat ; promitentul - vânzător trebuie să-şi îndeplinească obligaţia privind transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la titularul său către cumpărător până  la momentul  la care instanţa pronunţă o hotărâre care să ţină loc de contract .

Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că deşi reclamantul a achitat integral preţul de 3000 lei şi a intrat în posesia imobilului în litigiu, nu s-a făcut dovada calităţii de proprietar al pârâtei. 

Instanţa nu a putut reţine că pârâta  este proprietara suprafeţei de teren promisă spre vânzare , întrucât titlul de proprietate a fost emis de Com. Jud. Tel. pentru Stab. Dr. de Propr. asupra Terenurilor, pe numele P.A. (A., conform actelor de stare civilă), decedată ( conform certificatului de deces).

Din actele de stare civilă de la dosar, instanţa reţine că P. I. G., soţul pârâtei a decedat înaintea mamei sale, astfel că nu o putea moşteni pe aceasta întrucât nu mai era în viaţă la acea dată. În aceste condiţii, pârâta nu poate veni la moştenirea mamei soţului său, prin reprezentare, potrivit dispoziţiilor art.664 şi următoarele din codul civil în vigoare la data deschiderii succesiunilor, neavând nici măcar vocaţie succesorală generală la moştenirea acesteia. Reprezentarea succesorală nu operează, potrivit legii,  şi în favoarea soţului supravieţuitor.

Drept urmare, instanţa a constat că pârâta nu poate să transmită dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, nefăcându-se dovada calităţii de proprietar al acesteia, până la momentul pronunţării hotărârii

.

Domenii speta

Spete similare