Cerere de anulare a mai multor acte, lipsa interesului reclamantului in promovarea actiunii, respingere

Sentinţă civilă 7599 din 05.06.2009


CERERE DE ANULARE A MAI MULTOR ACTE, LIPSA INTERESULUI RECLAMANTULUI IN PROMOVAREA ACTIUNII, RESPINGERE

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.04.2008, reclamanta R R V  a chemat în judecată pârâţii M A ŞI D R, U S – E – D şi OCPI. Obiectul acţiunii îl formează 1. constatarea nulităţii absolute a actului de schimb nr. …/17.01.1955,

2. constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. …/16.01.1995,

3. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/03.04.1995,

4. constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. …/11.02.2005 emis de BNP N şi

5. dispunerea rectificării cărţii funciare nr. … a Municipiului Bucureşti, Sector 1, număr cadastral 20898 cu privire la suprafaţa de 7975 mp cu drept de proprietate intabulat în favoarea pârâtei U S E D.

În fapt, se arată că autoarea reclamantei, numita A (fostă P) R M a dobândit prin cumpărare terenul din str. …, sectorul 1, în suprafaţă totală de 11.250 mp, după cum urmează : 3750 mp prin actul de vânzare-cumpărare nr. 6782/16.03.1932, 2500 mp prin actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 42262 din 20.11.1939, 2500mp prin actul de vânzare-cumpărare nr. 42640 din 14.12.1939 şi încă 2500 mp prin contractul nr. 9262/02.04.1942. Terenurile sunt învecinate şi suprafaţa totală, de 11250 mp, a fost trecută în foaia matricolă nr. 185 din registrul agricol al comunei Băneasa, jud. Ilfov. Terenul a fost apoi trecut în proprietatea statului la 20.02.1953. Reclamanta califică această preluare drept una abuzivă, considerând că Statul a primit doar posesia terenului, dreptul de proprietate rămânând la autoarea reclamantei şi fiind ulterior transmis către reclamantă prin succesiune. Reclamanta arată că este moştenitoarea defunctei A M R potrivit certificatului de moştenitor nr. …/12.02.1991 emis de Notariatul de stat sector 1.

În baza cererii formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991, înregistrată cu nr. 3010/15.03.1991, a fost emisă Adeverinţa de Proprietate nr. …/17.03.1992 pentru suprafaţa de 2,5250 ha (care include şi alţi 14.000  mp deţinuţi de mama reclamantei pe Şos. Bucureşti – Ploieşti). Reclamanta mai arată că adeverinţa este valabilă, nefiind anulată, dar punerea în posesie nu s-a putut face din cauza înscrisurilor a căror anulare o cere.

Astfel, numitul U G a încheiat actul de schimb nr. …/17.01.1955 cu Ministerul Agriculturii, având ca obiect 1 ha de teren din Băneasa, în sensul că în schimbul terenului  de 9623 mp din Bacău proprietatea lui  U G acesta a primit 1 ha de teren în Bucureşti Băneasa. Actul a fost încheiat în temeiul Decretului nr. 151/1950, care, potrivit reclamantei, nu era aplicabil, deoarece acel act normativ viza comasarea şi circulaţia bunurilor agricole la nivelul comunelor, or, în cazul respectiv, ambele terenuri erau situate în oraşe. De altfel, arată reclamanta, nici dispoziţiile decretului nu sunt respectate, deoarece art. 5 din respectivul act normativ reglementa faptul că schimbul se face pentru suprafeţe egale, iar în cauză a existat  o diferenţă de suprafaţă între terenurile obiect al schimbului.

Reclamanta mai susţine că în actul de schimb U G nu este identificat prin alte modalităţi decât numele, ceea ce face imposibil de verificat dacă acesta este autorul pârâtei U S E D. De asemenea, se susţine că actul de schimb nu a fost semnat de U G. Alte motive de nulitate sunt : terenul din Bacău nu este identificat prin vecinătăţi sau număr de tarla, pe act apare ştampila unui notariat, deşi nu a fost autentificat de un birou notarial, Ministerul Agriculturii nu a fost reprezentat de o persoană împuternicită şi identificată prin legitimaţie, iar actul nu este însoţit de o schiţă a terenurilor .

În baza acestui act de schimb a fost perfectat apoi actul de vânzare-cumpărare nr. 6798/03.04.1995, prin care U şi U E, în calitate de vânzători, transmit cumpărătoarei U S E D suprafaţa de 7975 mp teren şi construcţia de pe acesta. Acest contract a fost autentificat în baza procurii autentice nr. …/16.01.1995, pe care reclamanta o consideră lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive : lipseşte numele în clar al notarului care a făcut autentificarea, datele de identificare ale mandantului şi mandatarului sunt insuficiente, nu se menţionează în procura specială actele şi elementele principale ale acestora pe care mandatarul urmează să le îndeplinească.

De asemenea, contractul nr. 6798/03.04.1995 este considerat de către reclamantă ca fiind afectat de nulitate absolută pentru următoarele motive : nu a existat cerere de autentificare pentru contractul de vânzare cu privire la terenul de 7975 mp din str. …, ci pentru imobilul din Bucureşti, str. …, sector 1, cerere datată în 21.02.1995, lipseşte numele notarului care a autentificat actul şi nu există menţiunea privind certificatul fiscal referitor la plata la zi a impozitelor şi taxelor. Certificatul fiscal aflat la baza contractului este emis la 14.03.1995 şi se referă la imobilul din str. … nr. 11. De altfel, Serviciul de Nomenclatură Urbană a emis o adresă din care rezultă că pe str. … nu au fost atribuite nr. 2, 7 sau 23, numere ce ar rezulta din contractul de vânzare-cumpărare.

Se mai arată că actul de vânzare-cumpărare are data iniţial menţionată în cuprinsul său aceea de 3 februarie 1995, dată care ulterior a fost tăiată şi s-a menţionat luna aprilie.

Un alt temei de nulitate invocat de reclamantă constă în enumerarea mai multor aşa-zise nereguli, după cum urmează : certificatul de sarcini menţionat în cuprinsul actului nu are număr, ci doar data eliberării; apar pe contract mai multe menţiuni olografe, necontrasemnate şi neştampilate; obiectul vânzării este imobilul din str. … 2 sau 23, sector 1, dar în actul de schimb nr. …/17.01.1955 menţionat la istoricul proprietăţii nu apare vreo menţiune a adresei sau vreo dovadă a istoricului de adresă; pe lângă teren, se vinde şi o construcţie, fără a se menţiona titlul de proprietate cu privire la aceasta, iar prin actul de schimb U G a primit doar un teren, nu şi o construcţie; numărul chitanţei CEC care atestă plata taxei de timbru notariale este indescifrabil; schiţa anexă la contract nu este semnată sau ştampilată de către o persoană autorizată sau de către notar. De asemenea, se mai arată că dacă terenul respectiv, obiect al schimbului, a fost preluat de stat ca urmare a Legii nr. 58/1974, atunci U G şi U E nu îl mai aveau în patrimoniu şi nu îl puteau vinde, deoarece aceştia nu au făcut cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru acest teren. Reclamanta mai consideră nejustificată menţionarea soţiei lui U G în actul de vânzare – cumpărare în calitate de vânzător, din moment ce actul de schimb din 1955 îl menţionează doar pe acesta, fiind de aşteptat ca terenul respectiv să fi constituit la acel moment bun propriu al lui U G.

Reclamanta mai arată că dacă actul de schimb avea ca obiect 1 ha de teren şi în 1995 se vînd doar 7975 mp, mai întâi trebuia făcută dezmembrarea suprafeţei vândute. De asemenea, se menţionează din nou lipsa numelui în clar al notarului de pe procura dată lui P G.

În ceea ce priveşte certificatul de moştenitor nr. 28 din 11.02.2005 emis de BNP N, acesta este de asemenea lovit de nulitate ca urmare a nulităţii actului de schimb încheiat în 1955.

Temeiurile de nulitate invocate de reclamantă sunt în număr de două, anume : pe de o parte, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil în sensul că acesta lipseşte. În acest sens, reclamanta a arătat că vânzătorii nu erau titularii dreptului de proprietate asupra imobilului situat pe str. …, sector 1, astfel încât nu puteau să-l transmită mai departe. De asemenea, se mai invocă şi nevalabilitatea cauzei motivată pin aceea că aceasta este ilicită şi imorală şi este fraudată legea. În sprijinul acestui motiv de nulitate se arată că vânzătorii au fost de rea-credinţă, ştiind că nu sunt titularii dreptului de proprietate şi în frauda drepturilor adevăratului proprietar.

În drept au fost invocate art. 948, art. 962, art. 966, art. 968 C.civ., art. 85-88 din Legea nr. 36/1995, art. 34 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, art. 89 din Ordinul nr. 633/2006.

Au fost anexate în fotocopie următoarele înscrisuri : raport de expertiză extrajudiciară din 13.04.2007 cu anexe, act de vânzare-cumpărare nr. 6782/16.03.1932, act de vânzare cumpărare nr. 42262/20.11.1939, act de vânzare-cumpărare nr. 42640/04.12.1939, act de vânzare-cumpărare nr. 9262/02.04.1942, act rectificativ din 31.03.1942, adeverinţa nr. 720 de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei cu tabel anexă, act de trecere în proprietatea statului din 20.02.1953, certificat de moştenitor nr. 242/12.02.1991, încheiere de rectificare nr. 8960/02.08.2006, decretul nr. 151/07.06.1950, copie de pe dosarul notarial privind contractul de vânzare-cumpărare nr. 6718/03.04.1995, cuprinzând cerere de autentificare, certificat fiscal, schiţa proprietăţii, act de schimb, certificat de sarcini, procura autentică nr. 670 din 16.01.1995, contract de vânzare-cumpărare nr. 6718/03.02.1995, certificat de moştenitor nr. 28/11.02.2005, adresa nr. 7870/27.02.2008 a DITL Sector 1.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare la data de 14.05.2008, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, nefiind obligată această instituţie în vreun fel în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

La data de 11.06.2009 pârâta U S E D a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întemeiată pe lipsa de interes. Astfel, a arătat pârâta, obiectul cauzei îl constituie anularea a patru acte juridice faţă de care reclamanta are calitatea de terţ. Însă, potrivit regimului juridic al nulităţii absolute, aceasta poate fi invocată de oricine are interes. Practic, reclamanta nu justifică un interes practic în promovarea acţiunii, dat fiind faptul că în litigiile anterioare s-a stabilit prin expertiză judiciară faptul că terenul revendicat de aceasta şi terenul pârâtei nu se suprapun. De altfel, terenul deţinut de pârâta nu a fost niciodată preluat de stat, pe când terenul revendicat de reclamantă a fost preluat în proprietatea statului.

Pe fondul cauzei, pârâta a invocat următoarele apărări în vederea respingerii acţiunii ca neîntemeiată :

Cu privire la actul de schimb încheiat în 1955 de U G cu Ministerul Agriculturii, acesta este încheiat pe un formular tip, astfel încât argumentele privind aşa-zisele vicii de formă ale actului nu sunt întemeiate. De asemenea, aceste acte de schimb erau obligatorii pentru proprietarii ale căror terenuri erau supuse comasării, potrivit art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 151/1950. De asemenea, actul de schimb şi-a produs efectele în lipsa semnăturii, în temeiul acordului de voinţă al părţilor. Acordul coschimbaşului persoană fizică rezultă în mod neechivoc din actele de administrare şi dispoziţie făcute de acesta ulterior schimbului. În plus, formalitatea autentificării actului nu era impusă de Decretul nr. 151/1950, fiind necesară doar autorizarea Ministerului Agriculturii şi a Sfatului Popular. Este de notat faptul că actul de schimb a fost transcris în registrul de transcripţiuni. Ştampila notariatului de pe actul de schimb la care face referire reclamanta este raportată la legalizarea de copii eliberate de pe act în anul 1995. Sub aspectul celorlalte critici de legalitate a actului de schimb, pârâta a subliniat că neidentificarea terenului din Bacău supus schimbului nu este motiv de nulitate, iar terenul din com. Băneasa este suficient delimitat pentru a se observa că nu se identifică cu terenul reclamantei.

Cu privire la procura autentificată sub nr. …/16.01.1995, pârâta arată că cele invocate în cererea de chemare în judecată nu constituie motive de nulitate ale actului, numele notarului fiind trecut olograf pe un formular tip care nu putea fi completat altfel, iar părţile din procură sunt identificate suficient prin datele de identitate. De asemenea, actele permise mandatarului sunt suficient indicate şi circumstanţiate.

Referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6798/03.04.1995, faptul că numele notarului este trecut olograf se datorează aceluiaşi tip de formular pe care se realizau aceste acte la momentul respectiv, certificatul fiscal există pentru imobilul din str. … nr. 1, fiind vorba despre o eroare materială şi nu de o cauză de nulitate, iar data acestui certificat fiscal este 14.01.1995. Data autentificării contractului este 03.04.1995.

De altfel, arată pârâta, potrivit art. 20 alin. 3 din HCM nr. 1518/1960, menţiunile obligatorii ale încheierii de autentificare, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, sunt denumirea notariatului de stat, semnătura notarului, arătarea îndeplinirii condiţiilor esenţiale după natura actului săvârşit.

Cu privire la certificatul de moştenitor nr. 28/11.02.2005 emis de BNP N, pârâta a arătat că bunul se afla în proprietatea şi posesia autorilor săi, fapt constatat prin acte a căror valabilitate nu a fost vreodată contestată.

În legătură cu temeiurile de nulitate absolută invocate de reclamantă, pârâta a arătat următoarele :

Nu se poate vorbi despre o lipsă a obiectului actului juridic civil, având în vedere faptul că actul de schimb aflat la baza dreptului de proprietate al autorilor pârâtei era valabil prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul încheierii sale. Ulterior, terenul a fost transmis pârâtei prin acte inter vivos şi mortis causa.

Reaua-credinţă invocată de reclamantă trebuie dovedită, în condiţiile în care sistemul Codului Civil actual prezumă existenţa bunei-credinţe până la proba contrarie.

Cauza nevalabilă, ilicită şi imorală, precum şi frauda la lege nu sunt susţinute în fapt şi în drept, autorii pârâtei fiind proprietari necontestaţi ai terenului în cauză.

Au fost ataşate întâmpinării în fotocopie următoarele acte : raport de expertiză tehnică judiciară din anul 2008, cererile formulate de reclamantă şi de autoarea sa A (fostă P) R M cu privire la restituirea terenului din Şos. …, certificat nr. 43/18.01.1972 emis de Consiliul Popular al Sectorului 1 cu privire la imobilele deţinute de U E, certificat fiscal din 1975 privitor la U G, adeverinţa nr. 3135/07.03.1995 privind evidenţele agricole referitoare la U G, adresa nr. 10411/7127/2646/1515/05.04.2002 emisă de Primăria Bucureşti – Evidenţa Proprietăţii, copie de pe registrul agricol al oraşului Bacău pentru anii 1951-1955 privind pe U G.

La termenul din 13.06.2008 reclamanta R R V a depus precizare – de fapt o completare – a acţiunii iniţiale, în sensul că solicită, în contradictoriu cu STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi cu MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL să se constate nevalabilitatea titlului statului prin care imobilul de 11.250 mp din cartierul Băneasa – Vatra Nouă, str. …, sector 1 a fost preluat abuziv de către stat. Reclamanta susţine că există identitate între acest teren preluat abuziv de către stat la 20.02.1953 şi cel obţinut de autoarea sa prin mai multe acte de cumpărare succesive. Au fost anexate actul de trecere în proprietatea statului, adeverinţa de proprietar cu privire la A (fostă P) R M – nedatată, şi adeverinţa de angajat a autoarei reclamantei – nedatată.

În răspuns la precizarea formulată de reclamantă, pârâta U S – E – D a depus întâmpinare la 12.09.2008.

Pârâta a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei bazată pe lipsa de interes şi faţă de noul capăt de cerere, deoarece reclamanta nu a deţinut şi nu deţine un titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.

 Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin actul datat 20.02.1953. autoarea reclamantei a renunţat la bun în favoarea statului cu motivul că este funcţionară şi nu poate lucra pământul. Preluarea a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la acel moment, respectiv HCM nr. 351/1952, Decretul nr. 70/1953şi HCM nr. 308/1953. În plus, în baza aceleiaşi legislaţii, autoarea reclamantei ar fi beneficiat de măsuri reparatorii. De altfel, la acel moment nu exista interdicţia de înstrăinare a terenurilor între privaţi, aşa încât autoarea reclamantei ar fi avut posibilitatea de a nu ceda terenul către stat, ci de a-l vinde unui terţ.

La 10.10.2008 excepţiile invocate au fost unite cu fondul şi a fost încuviinţată pentru reclamantă şi pârâtele U S – E – D şi MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE proba cu înscrisuri.

Au mai fost depuse la dosar, ca urmare a adreselor emise de instanţă, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6798/03.04.1995 şi actele aflate la baza acestuia şi procura autentificată sub nr. 670/16.01.1995, extras de carte funciară cu privire la imobilul din Str. Jandarmeriei nr. 360-378 cu actele aflate la baza înscrierii, certificatul de nomenclatură urbană care face menţiunea schimbării adresei imobilului din str. … nr. 2 în str. … nr. 360-378, adresa nr. 14885/7326/04.03.2003 a Primăriei Bucureşti – Direcţia Patrimoniu, Evidenţa Proprietăţii, Cadastru cu anexe, adrese emise de Serviciul de Nomenclatură Urbană şi de Serviciul de Evidenţa Proprietăţii, sentinţa civilă nr. 6112/08.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, decizia civilă nr. 1816/27.09.2004 a Curţii de Apel Bucureşti, dosarul de istoric de rol fiscal al DITL sector 1 cu privire la imobil.

De asemenea, s-a mai depus dosarul succesoral de emitere a certificatului de moştenitor nr. 28/11.02.2005 la BNP N.

La 21.01.2009 Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei de interes a constatării nevalabilităţii titlului statului, motivată prin aceea că, pe de o parte, Legea nr. 10/2001 nu mai face distincţia între imobile preluate cu titlu sau fără titlu, iar prin lege s-a statuat deja faptul că imobilele preluate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au fost preluate abuziv. De asemenea, se mai arată că modul prevăzut de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 de constatare a nevalabilităţii titlului statului nu este o acţiune în constatare, ci calea acţiunii în revendicare. Şi această excepţie a fost unită cu fondul.

Asupra excepţiilor invocate, instanţa va face aplicarea art. 137 alin. 1 C.proc.civ. Prin urmare, prima excepţie luată în examinare va fi aceea a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, pe care o va trata diferit de cea a lipsei de interes a cererii, întrucât cele două excepţii au naturi diferite. Această excepţie a fost invocată de pârâta U S – E – D. Doctrina defineşte calitatea procesuală activă ca fiind identitatea între persoana reclamantului şi titularul dreptului în cadrul raportului juridic dedus judecăţii. Noţiunea de „drept” însă poate fi interpretată mai larg, putând fi extinsă şi la noţiunea de „interes” patrimonial. Nu trebuie confundată însă noţiunea de „interes” din dreptul material cu cea din dreptul procesual. Dreptul material se referă la interes ca la un drept potenţial, care se conturează în patrimoniul unei persoane, fără a fi neapărat consfinţit de o lege sau un act juridic privat. De altfel, instanţa atrage atenţia asupra jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele referitoare la aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţie. Prin jurisprudenţa constantă a Curţii, s-a dezvoltat definiţia „bunului” şi s-a extins – vezi deciziile în cauzele Moşteanu împotriva României, Păduraru împotriva României şi jurisprudenţa care le succedă şi le citează – de la „bunuri actuale” la „valori patrimoniale, inclusiv creanţe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă” de a beneficia efectiv de un drept de proprietate”.

În cauza de faţă, reclamanta R R V  susţine că este titulara unui drept de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 2,5250 ha în temeiul adeverinţei de proprietate nr. 720/17.03.1992. Cel puţin în aparenţă, reclamanta se bucură de existenţa în patrimoniul său a unui „bun”, chiar dacă respectiva adeverinţă nu a fost urmată la emitere de punerea în posesie. Este vorba în cauză de un teren de 11.250 mp pe care reclamanta susţine că îl are în proprietate prin moştenire de la autoarea sa, teren situat în Bucureşti, str. Jandarmeriei nr. 360-378, sector 1, dar cu privire la care nu poate fi pusă în posesie din cauza actelor a căror anulare o cere. Analizând situaţia, instanţa constată că a nega reclamantei calitatea procesuală activă ar îngrădi accesul acesteia la justiţie, deoarece la o analiză cel puţin superficială a actelor de la dosar există aparenţa existenţei unui drept (a unui „bun” sau măcar a unei „speranţe legitime” în sensul CEDO) în patrimoniul său. Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale active ca atare se va respinge ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei de interes invocată atât de pârâta U S – E – D faţă de cererea precizată, cât şi de Statul Român prin Ministerul de Finanţe faţă de cererea precizatoare, instanţa reţine următoarele :

Instanţa trebuie să explice mai întâi faptul că interesul în sens procesual este, spre deosebire de interesul în sens material – dezvoltat mai sus – o cerinţă de promovabilitate a acţiunii care se traduce prin mai multe cerinţe. Interesul procesual se defineşte în doctrină ca folosul practic, imediat, pe care partea îl are la momentul punerii în mişcare a acţiunii civile.

Cerinţele de existenţă a interesului sunt în general limitate la un număr de trei. Prima cerinţă este aceea ca interesul să fie legitim, adică să corespundă cerinţelor legii materiale şi procesuale, să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv sau măcar a unui interes ocrotit de lege. Cu alte cuvinte, lipsa caracterului legitim al interesului ar însemna un abuz de drept.

În cauza de faţă, interesul cererii reclamantei are cel puţin aparenţa legitimităţii, în sensul că, în viziunea reclamantei, existenţa actelor a căror anulare se cere şi a deposedării ilegale de către stat au dus la situaţia în care aceasta nu îşi poate redobândi terenurile pentru care s-a emis adeverinţa de proprietate.

A doua cerinţă a interesului procesual este aceea ca interesul să fie personal şi direct, adică efectele admiterii cererii să se producă nemijlocit în patrimoniul celui care o promovează. Şi această condiţie a interesului poate fi considerată îndeplinită în cauza de faţă, nemaiexistând alte persoane, cel puţin formal, care să beneficieze de pe urma anulării actelor arătate de reclamanta.

A treia şi poate cea mai importantă cerinţă a interesului este ca acesta să fie născut şi actual. Un interes trecut, ca şi unul eventual, nu pot fi considerate valabile. Interesul trebuie să fie actual, chiar dacă dreptul însuşi nu este actual. În cauza de faţă, situaţia reclamantei este cea inversă. Cu alte cuvinte, dreptul său este unul actual, mai ales dacă este privit prin prisma definiţiei dată de CEDO noţiunii de „bun”. Reclamanta are o adeverinţă de proprietate care nu îşi poate urma cursul prin punerea în posesie din cauza existenţei dreptului pârâtei U S– E – D asupra terenului în cauză. Cu toate acestea, interesul reclamantei R R V  cu privire la anularea actelor arătate în petitul cererii şi cu privire la constatarea caracterului abuziv al preluării de către stat a terenului nu este unul actual.

Pe de o parte trebuie remarcat faptul că din toate actele aflate la dosar rezultă cu claritate că U S – E – D este intabulată cu drept de proprietate asupra suprafeţei de 17.111,86 mp de teren situată în str. Jandarmeriei nr. …, sector 1. Adresa a fost str. … nr. 2, înainte de atribuirea noii adrese potrivit certificatului aflat la fila 204, emis de Primăria Municipiului Bucureşti. Pârâta a dobândit dreptul de proprietate prin acte de vânzare-cumpărare şi moştenire (certificatul de moştenitor nr. 28/11.02.2005).

Reclamanta a cerut 1. constatarea nulităţii absolute a actului de schimb nr. 64/17.01.1955,

2. constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. 670/16.01.1995,

3. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6798/03.04.1995,

4. constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 28/11.02.2005 emis de BNP N şi

5. dispunerea rectificării cărţii funciare nr. 57749 a Municipiului Bucureşti, Sector 1 şi

6. constatarea nevalabilităţii titlului statului prin care imobilul de 11.250 mp din cartierul Băneasa – Vatra Nouă, str. … nr. 360-378, sector 1 a fost preluat abuziv de către stat.

Primele patru capete de cerere vizează invocarea de către reclamantă a nulităţii absolute a unor acte juridice faţă de care este terţ. În lipsa unei reglementări exprese în Codul civil, tot doctrina a stabilit care este cercul persoanelor îndreptăţite să invoce cauzele de nulitate absolută ale unui act juridic. Acestea sunt părţile actului juridic respectiv, avânzii-cauză ai părţilor, precum şi terţi care ar justifica un interes propriu în anularea actului. Este evident că reclamanta R R V  este un terţ faţă de aceste acte, neîncadrându-se în primele două categorii enumerate. În ceea ce priveşte terţul care justifică un interes propriu, doctrina de drept civil material face din nou trimitere la noţiunea de interes din dreptul procesual. Or, instanţa a arătat mai sus că interesul reclamantei nu este unul actual. Motivul pentru care instanţa a ajuns la această concluzie este acela că, din nici un act depus la dosar nu rezultă faptul că, dacă instanţa ar proceda la constatarea nulităţii actelor arătate de reclamantă, efectul acestei constatări ar produce efecte în patrimoniul reclamantei. Nici una dintre autorităţile care au avut un rol mai mic sau mai mare în lămurirea situaţiei juridice a terenului aflat în dispută nu a emis vreun act din care să rezulte că, dacă s-ar anula actele aflate la baza dreptului pârâtei, ar fi deschisă automat calea restituirii terenului către reclamantă. Cu alte cuvinte, interesul reclamantei în anularea acestor acte este doar unul eventual şi condiţionat de noi proceduri extrajudiciare sau chiar judiciare, al căror rezultat nu este previzibil în favoarea reclamantei. De altfel, reclamanta nici nu a reuşit să dovedească faptul că terenul restituit în baza adeverinţei sale de proprietate ar fi măcar în parte cel pe care îl are acum în proprietate pârâta. Reclamanta face grave confuzii şi afirmaţii vagi cu privire la incertitudinea adresei terenului şi la istoricul juridic al acestuia, ceea ce aruncă încă o umbră de îndoială asupra folosului practic, efectiv, al acţiunii acesteia.

Pe de altă parte, a permite unui terţ, chiar şi admiţând că acesta justifică un interes eventual plauzibil, să obţină în instanţă anularea unor acte juridice autentice care acoperă o perioadă de timp de aproape 50 de ani ar însemna tulburarea gravă a siguranţei circuitului juridic civil şi ar permite punerea la îndoială pentru proprietari a certitudinii existenţei în patrimoniu a propriului lor bun. Acest lucru ar contraveni nu doar legii române completată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei dezvoltate pe marginea acesteia, dar ar încălca chiar ordinea publică şi morala.

Concluzionând, faţă de primele patru capete de cerere, reclamanta nu justifică interesul în promovarea lor. Al cincilea capăt de cerere, privind rectificarea în cartea funciară, este unul accesoriu şi insuficient dezvoltat de reclamantă, astfel încât instanţa nu poate decât să constate că nici pentru această solicitare reclamanta nu a justificat un interes.

Cu privire la ultimul capăt de cerere, instanţa constată de asemenea lipsa de finalitate a admiterii acestuia, lipsa vreunui efect direct în patrimoniul reclamantei ca urmare a constatării nevalabilităţii titlului statului.

Este indubitabil faptul că situaţia reclamantei, care cel puţin la nivel declarativ nu îşi poate vedea reconstituit dreptul recunoscut de stat, este una defavorabilă şi inacceptabilă. Cu toate acestea, nu pe calea anulării titlului pârâtei U S – E – D îşi poate realiza reclamanta reîntregirea patrimoniului. Instanţa a trebuit să pună în balanţă interesele deopotrivă justificate a două persoane. Însă a da câştig de cauză reclamantei în detrimentul pârâtei, care are un drept necontestat şi opozabil faţă de terţi, justificat cu acte care datează de peste 50 de ani, ar însemna acoperirea unei inechităţi prin crearea alteia, ceea ce este inacceptabil. Realitatea juridică mai favorabilă pârâtei şi bazată pe acte autentice nu poate fi negată şi schimbată în favoarea reclamantei, chiar dacă şi aceasta are un interes patrimonial plauzibil dar nematerializat în vreun fel. Nulitatea absolută ca sancţiune de drept civil vizează apărarea unor interese de ordine publică, iar încercarea unei persoane fizice de a invoca o astfel de nulitate în interes propriu – şi acela nejustificat prin probe – ar însemna o deturnare de la finalitatea legii astfel cum apare ea în intenţia legiuitorului. Prin urmare, reclamanta nejustificând interesul în latura sa actuală cu privire la întreaga cerere de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, se va admite excepţia lipsei de interes cu consecinţa respingerii acţiunii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MINISTERULUI AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, instanţa constată că nu mai este nevoie să se pronunţe cu privire la aceasta, în lumina soluţiei arătate mai sus. Instanţa ia act de faptul că pârâta U S – E – D solicitat cheltuieli de judecată, dar la dosarul cauzei nu se regăseşte dovada efectuării de către pârâtă a unor astfel de cheltuieli.