Plangere contraventionala. prezumtii de fapt si de drept reglementate de norma nationala vs. prezumtia de nevinovatie

Sentinţă civilă 12129 din 07.10.2008


PLANGERE CONTRAVENTIONALA. PREZUMTII DE FAPT SI DE DREPT REGLEMENTATE DE NORMA NATIONALA VS. PREZUMTIA DE NEVINOVATIE

-OG 2/2001

-dispoziţiile art. 1 lit n) din HGMB 10/2001

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei, în sensul art. 6 alin 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

In cauza Anghel vs. Romania, Curtea a aratat ca in orice sistem legal opereaza prezumtii de fapt si de drept, iar Conventia nu interzice, in principiu, astfel de prezumtii, dar acestea trebuie sa respecte anumite limite rezonabile, tinand cont de gravitatea mizei si de conservarea drepturilor apararii.

Prin plângerea înregistrată la data de 16.06.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, petentul L. A. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a Sectorului 1 Bucureşti anularea procesului verbal de contravenţie nr. 000000 seria A încheiat la data de 19.05.2008, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii cu avertisment.În motivarea plângerii, petentul a aratat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu I s-a dat dreptul de a da o declaraţie privind cele reţinute de agentul constatator şi, de asemenea, procesul verbal nu a fost semnat de un martor.

A aratat în continuare că în situaţia în care se dovedeşte că a staţionat pe spaţiul verde  solicită înlocuirea sancţiunii cu avertisment având în vedere gradul de pericol social redus al faptei săvârşite.

În drept au fost invocate dispoziţiile OG 2/2001.

În susţinerea plângerii s-a depus în copie procesul verbal contestat.

Prin întâmpinarea formulată la data de 23.07.2008 intimata a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei având în vedere locul săvârşirii contravenţiei, iar pe fondul cauzei dedusă judecăţii a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal ca temeinic şi legal, aspectele invocate neavând fundament legal.

Prin sentinţa civilă nr. 5520/23.07.2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a admis excepţia de necompetenţă  teritorială, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Buc.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucuresti la data de 29.07.2008 sub nr. 12876/299/2008.

Instanţa a reţinut că petentul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă în vederea susţinerii plangerii.

 Prin sentinta civila nr. 12129/07.10.2008 instanţa a admis in parte plangerea contravetionala, reţinand următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie nr. 000000/19.05.2008 petentul a fost sancţionat contravenţional, reţinându-se în sarcina sa că la data de 01.12.2007 ora 12,30 a staţionat cu autoturismul marca RENAULT CLIO cu nr. B pe spaţiul verde apartinând domeniului public, locul constatării contravenţiei fiind B-dul Mărăşti, nr.63, sector 1 Bucuresti.  S-a retinut ca au fost incalcate dispozitiile dispoziţiile art. 1 lit n din HGMB 10/2001.

Actul de sanctionare a fost întocmit la sediul agentului constatator la o dată ulterioară constatarii savarsirii faptei, nefiind semnat de un martor asistent.

În susţinerea situaţiei de fapt reţinută în procesul verbal contestat intimata  a prezentat planşe foto, din care rezulta că la data de 01.12.2007 ora 12,31 auto cu nr. B marca RENAULT  staţiona cu roata din spate lateral stânga pe spaţiul verde şi pe aleea cu destinaţia de pasaj pietonal , respectiv într-un loc neamenajat pentru parcare.

În baza art. 34 din OG 2/2001, instanţa a analizat cu prioritate aspectele de nelegalitate invocate, avand in vedere faptul ca procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ca act administrativ, se bucură de o prezumţie de valabilitate şi temeinicie, iar aplicabilitatea acestei prezumţii presupune cu necesitate existenţa prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenţiei încheiat cu stricta respectare a dispoziţiilor legale.

Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenţie, instanţa a retinut că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident nici un motiv de nulitate.

Cu privire la data încheierii actului constatator, instanţa a constatat că la momentul săvîrşirii faptei nu se cunoştea proprietarul autoturismului surprins în imaginea foto, astfel încât au fost necesare demersuri la Brigda de Poliţie Rutieră care a transmis răspunsul la data de 20.03.2008 ( fila 24), fapt ce a dus la intocmirea actului de sanctionare la o data ulterioara constatarii faptei.

În ceea ce priveşte susţinerea că nu i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să formuleze obiecţiuni, instanta a retinut ca această cerinţă a legii este incidentă ori de câte ori contravenientul este prezent la momentul încheierii procesului verbal, ori în cauză inscrisul contestat a fost întocmit în lipsă la o dată ulterioară constatării săvârşirii contravenţiei. De altfel,  s-a retinut ca petentului nu i s-a produs nici un prejudiciu prin imposibilitatea formulării de observaţii la momentul încheierii actului constatator, legea dându-i posibilitatea să le formuleze pe calea plângerii contravenţionale.

Referitor la lipsa martorului, art. 19 din OG 2/2001 dă posibilitatea agentului constatator să indice care a fost motivul pentru care actul nu a fost semnat de un martor asistent, ori din analiza procesului verbal contestat agentul constatator precizează că nu a fost prezent un martor întrucât actul s-a încheiat la sediul său, nici o persoană neputând fi indicată ca martor.

Analizând temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa a retinut că  potrivit  art. 34 din OG 2/2001, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de temeinicie până la proba contrară.

Pentru a dovedi o situaţie contrară celei reţinute în procesul-verbal, sarcina probei revine contestatorului  în virtutea dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din codul de procedură civilă şi art. 1169 din codul civil.

S-a retinut ca procesul-verbal de constatare a contravenţiei, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei, în sensul art. 6 alin 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În cauză petentul a contestat situaţia reţinută în procesul verbal însă nu a adus nici o probă în susţinerea afirmaţiilor sale, motiv pentru care instanţa a retinut acestuia.

Analizând însă, în baza art.34 din O.G. nr.2/2001, modul de individualizare a sancţiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 şi a art.21 alin. 3 din acelaşi act normativ, ce prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanţa a constatat ca că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Având în vedere modul de săvârşire a faptei, lipsa producerii vreunei consecinţe mai grave, dar şi atitudinea relativ sinceră a petentului, care deşi nu a recunoscut săvârşirea faptei, nici nu a negat-o, instanţa a reţinut  ca gradul de pericol social redus al faptei  justifică aplicarea sancţiunii avertismentului.

Pentru motivele aratate, instanţa a admis în parte plângerea şi a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate prin procesul verbal contravenţional seria A nr. 000000 încheiat la data de 19.05.2008 cu sancţiunea "Avertisment".

Domenii speta