Executare voluntară; cheltuieli de executare

Executarea „voluntară” la care se referă art. 3717 al.2 C.pr.civ nu echivalează cu executarea „de bunăvoie”, în sensul art. 3711 al.1 C.pr.civ. Cea dintâi intervine după declanşarea procedurii de executare silită, în timp ce ultima se poate face numai înainte de acest moment. De altfel, executarea silită poate decurge şi în mod paşnic, fără concursul agenţilor forţei publice, fără ca acest lucru să o transforme într-o executare de bunăvoie. (sentinţa civilă nr. 2444/17.03.2009)

Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 28.11.2008, sub nr. 13655/300/2008, contestatorii E.D.I. şi E.D.E., în contradictoriu cu intimatele A.L.R.P. şi M.D.A. şi cu terţul poprit CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, au solicitat anularea înştiinţării de înfiinţare a popririi, emisă de BEJ CSA în dosarul de executare nr. 168/2008 şi, de asemenea, anularea procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în acelaşi dosar.

În motivarea cererii, au arătat că prin decizia civilă nr. 1620/A/2007 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bucureşti la data de 27.05.2008, s-a dispus obligarea lor la a lăsa intimatelor în deplină proprietate şi liniştită posesie ap. nr. 15 din Bucureşti, str. T., nr. 222, sectorul 2.

La data de 01.09.2008, intimatele, printr-o adresă, le-au comunicat că nu doresc o executare silită şi i-au invitat la o întâlnire la data de 29.09.2008, în vederea lămuririi modalităţii de executare. La acea dată, părţile nu au luat nici o decizie, astfel că s-a stabilit o nouă întâlnire, la data de 06.10.2008. Înainte de această dată, respectiv în 05.10.2008, au primit somaţia nr. 168/2008, emisă de BEJ CSA, prin care li se punea în vedere să predea imobilul.

La data de 06.10.2008, au încheiat cu intimatele o „Convenţie”, prin care s-a stabilit că somaţia nu va fi pusă în executare până la data de 31.10.2008, când contestatorii vor preda apartamentul, „în caz contrar urmând a se trece la executarea silită”.

Predarea a fost făcută, de bună voie, pe data de 30.10.2008, cu o zi înainte de data stabilită.

Faţă de situaţia de fapt expusă, reiese nelegalitatea celor două acte de executare contestate, având în vedere că părţile au stabilit un termen suspensiv de executare a dispozitivului deciziei nr. 1620/A/2007. Până la data de 31.10.2008, orice demers al intimatelor, în vederea executării silite, nu le este opozabil.

De asemenea, au mai invocat faptul că cele două acte de executare le-au fost comunicate la vechea adresă.

În drept, au invocat prevederile art. 399 şi urm. C.pr.civ.

Intimatele nu au depus întâmpinare. Au fost, însă, reprezentate în instanţă şi au formulat concluzii scrise.

Terţul poprit a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri. A fost ataşat, în copie, şi dosarul de executare nr. 168/2008 al BEJ CSA.

Analizând susţinerile părţilor în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:

Prin decizia civilă nr. 1620/A/2007, Tribunalul Bucureşti a obligat contestatorii din prezenta cauză să lase intimatelor, în deplină proprietate şi posesie, ap. nr. 15 situat în Bucureşti, str. T.nr.222, et.3, sectorul 2. Această decizie a devenit irevocabilă la data de 27.05.2008, prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bucureşti.

La data de 01.09.2008, intimatele au adresat o scrisoare contestatorilor, arătând că nu doresc executarea silită şi propunând o întâlnire pentru data de 29.09.2008. La data de 04.09.2008, contestatorii răspund. La data de 29.09.2008, părţile nu au ajuns la o înţelegere şi au stabilit o nouă întâlnire, pentru data de 06.10.2008. Acest aspect, deşi nematerializat într-un înscris, nu a fost contestat de nici una din părţi.

La data de 01.10.2008, este înregistrată la BEJ CSA cererea intimatelor de punere în executare a deciziei nr. 1620/A/2007, prin predare silită a apartamentului în discuţie.

La data de 06.10.2008, conform menţiunilor înscrise în dovezile de comunicare, contestatorilor le-au fost comunicate somaţiile prin care li s-a pus în vedere ca, în termen de 5 zile de la primire/afişare, să se conformeze prevederilor titlului executoriu.

La data de 06.10.2008, părţile au încheiat o Convenţie prin care au stabilit că intimatele nu vor pune în executare, până la data de 31.10.2008, somaţiile amintite mai sus, că predarea bunului se va face la data de 31.10.2008, în caz contrar, urmând a se trece la executarea silită. S-a mai menţionat în Convenţie că aceasta va fi comunicată şi către BEJ CSA, pentru amânarea executării silite până la data de 31.10.2008.

La data de 30.10.2008, contestatorii au predat imobilul, cu o zi înaintea termenului stabilit prin Convenţia amintită mai sus, executorul judecătoresc întocmind, cu acea ocazie, procesul verbal aflat la f.9.

La data de 31.10.2008, BEJ CSA a întocmit procesele verbale privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, respectiv sumele de 2618 lei – onorariu executor şi 632 lei – comunicare acte de procedură şi consultaţii constituire acte de executare. Aceste acte au fost comunicate la data de 17.11.2008 contestatorilor la adresa la care aceştia locuiseră până la data de 30.10.2008, aşa cum reiese din dovezile de la f.11 şi f.14. Totodată, cu aceeaşi ocazie, au fost înştiinţaţi că s-a luat măsura popririi a 1/3 din pensiile cuvenite.

La data de 11.11.2008, BEJ CSA a dispus înfiinţarea popririi şi indisponibilizarea a 1/3 din pensiile cuvenite contestatorilor, până la concurenţa sumei de 3250 lei pentru fiecare. Adresele de înfiinţare a popririi au fost înregistrate la terţul poprit la data de 12.11.2008.

Cheltuielile de executare au fost facturate şi achitate de intimate la data de 28.10.2008 (f.100).

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, instanţa reţine că, potrivit art. 454 al.2 C.pr.civ., din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi, aceasta a dobândit calitatea de terţ poprit în raportul juridic complex, ale cărui părţi sunt şi contestatorii şi intimatele. Prin urmare, având în vedere că unul din capetele de cerere se află în legătură directă cu înfiinţarea popririi şi că de soluţia pronunţată depinde menţinerea sau încetarea calităţii de terţ poprit, urmează a fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Referitor la cererea de anulare a Procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, în esenţă, motivele invocate de contestatori tind să arate faptul că obligaţia de predare a imobilului a fost executată de bunăvoie, astfel că nu pot fi puse în sarcina lor cheltuielile de executare.

Este necesar, prin urmare, să se realizeze distincţia între executarea de bunăvoie a unei obligaţii şi executarea silită, pentru a verifica, faţă de situaţia de fapt reţinută, în ce mod s-a executat obligaţia aflată în discuţie.

Potrivit art. 3711 al.1 C.pr.civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit al.2, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi (Cartea V – „Despre executarea silită” din C.pr.civ.).

Procedura executării silite debutează, conform art. 3731 al.1 C.pr.civ., la momentul înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc. Din acest moment, executarea de bunăvoie, în sensul art. 3711 C.pr.civ., nu mai poate avea loc, întrucât cele două forme de executare se exclud reciproc. Singura situaţie în care, totuşi, s-ar putea ca aceeaşi obligaţie să mai fie executată de bunăvoie, ar fi în cazul în care executarea silită ar înceta, conform art. 3715 lit. c, prin renunţarea creditorului la executare, iar ulterior debitorul s-ar conforma de bunăvoie titlului executoriu.

Art. 3717 al.2 C.pr.civ. ţine seama tocmai de această distincţie atunci când arată că în cazul în care creditorul a renunţat la executare, cheltuielile ocazionate de aceasta sunt în sarcina lui. În celelalte situaţii, inclusiv când debitorul a executat voluntar obligaţia după înregistrarea cererii de executare, cheltuielile sunt în sarcina lui.

Cu alte cuvinte, executarea „voluntară” la care se referă art. 3717 al.2 C.pr.civ nu echivalează cu executarea „de bunăvoie”, în sensul art. 3711 al.1 C.pr.civ. Cea dintâi intervine după declanşarea procedurii de executare silită, în timp ce ultima se poate face numai înainte de acest moment. De altfel, executarea silită poate decurge şi în mod paşnic, fără concursul agenţilor forţei publice, fără ca acest lucru să o transforme într-o executare de bunăvoie.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că executarea de bunăvoie de către contestatori a obligaţiei de predare a imobilului putea fi făcută între momentul pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti a deciziei nr. 251R, la data de 27.05.2008 şi momentul înregistrării cererii de executare silită, respectiv 01.10.2008.

Faptul că decizia civilă nr. 251R nu le-a fost comunicată contestatorilor nu poate fi acceptat drept un motiv care să-i fi împiedicat pe aceştia să se conformeze de bunăvoie titlului executoriu. Conform menţiunilor din practicaua deciziei, contestatorul a beneficiat de asistenţă juridică şi, prin urmare, trebuia să cunoască faptul că, potrivit art. 266 al.3 C.pr.civ. interpretat per a contrario, acea hotărâre nu va fi comunicată. Oricum, este cu totul improbabilă necunoaşterea soluţiei date în recurs chiar de la data pronunţării acesteia, având în vedere importanţa litigiului pentru contestatori, cât şi faptul, amintit anterior, al asistării de către un avocat.

Întâlnirile dintre părţi din cursul lunii septembrie 2008 nu au relevanţă juridică în cauză, ţinând seama că acestea nu a ajuns la o înţelegere.

Singura înţelegere dintre părţi este materializată în Convenţia amintită mai sus, încheiată la data de 06.10.2008, după declanşarea procedurii executării silite de către intimate.

Această Convenţie nu reprezintă un act de renunţare la executarea silită din partea intimatelor, având în vedere că în cuprinsul ei s-a menţionat expres că va fi comunicată către BEJ CSA, pentru „amânarea executării silite până la data de 31.10.2008”.

Semnificaţia Convenţiei este doar de a prelungi termenul de 5 zile prevăzut de art. 578 C.pr.civ., fără a reieşi din ea, sub nici o formă, intenţia intimatelor de a renunţa la executarea silită.

Având în vedere că, aşa cum s-a arătat mai sus, singura situaţie în care debitorii nu sunt datori a plăti cheltuielile de executare este aceea în care creditorii renunţă la executare, situaţie care nu se regăseşte în speţă, motivele invocate de contestatori sunt neîntemeiate.

De asemenea, nerelevant sub aspectul valabilităţii actelor de executare este şi motivul că adresele de înştiinţare a popririi au fost comunicate contestatorilor la vechea adresă. Deşi acest fapt este real, el nu poate fi imputat executorului judecătoresc, care nu fusese înştiinţat în legătură cu schimbarea domiciliului contestatorilor. Decisiv este însă faptul că încălcarea unei norme juridice poate duce la anularea actului doar dacă prin acea încălcare s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod. Or, contestatorii au cunoscut existenţa şi conţinutul actelor atacate, chiar dacă acestea au fost comunicate la vechiul lor domiciliu, din moment ce le-au contestat, formându-se dosarul de faţă.

Faţă de toate acestea, constatând că actele de executare atacate sunt emise în conformitate cu dispoziţiile legale, instanţa va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare