Refuzul executorului de continuare a executării silite; executare imobiliară - imobil atribuit debitorului în baza Legii nr.42/1990

Sentinţă civilă 2349 din 13.03.2009


Instanţa, având in vedere faptul ca terenul ce face obiectul executării silite este obţinut în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 42/1990, constata  aplicabilitatea in cauza a dispoziţiilor art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004 referitoare la interdicţia de înstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, reţinând că în prezenta pricina se urmăreşte realizarea unor operaţiuni speculative, finalitatea executării fiind reprezentată de fapt de înstrăinarea imobilului în discuţie; aceasta deoarece potrivit înscrisurilor depuse la dosar reclamantul deţine în proprietate şi alte bunuri care pot face obiectul executării silite însă asupra cărora nu s-a demarat o astfel de procedură, singurul bun suspus executării fiind tocmai cel supus interdicţiei. (sentinţa civilă nr. 2349/13.03.2009)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.02.2009  sub nr. 1605/300/2009, contestatorul S.S. a formulat contestaţie împotriva refuzului de continuare a executării silite, în contradictoriu cu B.E..J „C.G.” şi cu N.F., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal din data de 20.01.2009 întocmit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 274E/2008, continuarea efectuării actului de executare silită a cărui îndeplinire a fost refuzată; fără cheltuieli de judecată.

În motivare contestatorul a arătat că la data de 16.06.2008 a împrumutat debitorului N.F. suma de 100.000 euro, cu obligaţia de restituire a sumei împrumutată, în aceeaşi monedă, până cel târziu la data de 01.08.2008, obligaţie ce nu a fost îndeplinită până în prezent. Faţă de această situaţie, după mai multe încercări de soluţionare pe cale amiabilă a înţeles sa procedeze la recuperarea sumei pe calea executării silite. Astfel, cererea de executare a fost înregistrată la B.E.J. „C.G.”, solicitându-se executarea silită imobiliară asupra imobilului teren  situat în Bucureşti str. M.V. nr. 96, sector 2, terenul fiind deţinut de debitor în baza titlului de proprietate nr. 32751166/18.07.2001 emis in baza Legilor nr. 18/1991 şi nr. 42/1990. A menţionat contestatorul ca după înscrierea în cartea funciară a cererii cu privire la imobil, pentru suma de 100.000 euro, prin procesul verbal din data de 20.01.2009 a fost înştiinţat de către executorul judecătoresc asupra refuzului de continuare a executării silite; refuzul întemeiat pe disp. art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004 prin care se abroga Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi ca urmare a participării la luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Contestatorul a apreciat că situaţia prezentată este similară, regăsindu-se în disp. art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 referitoare la posibilitatea valorificării  pe cale silită a imobilelor dobândite în temeiul acestui articol, situaţie ce a fost soluţionată în mod favorabil de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie Secţiile Unite prin Decizia nr. LXXIX din 05.11.2007; interpretarea Î.C.C.J. indică faptul că legiuitorul face referire la înstrăinare însă numai în sensul unui act juridic voluntar prin care se transferă intenţionat dreptul de proprietate în sens speculativ, noţiunea de înstrăinare nereferindu-se şi la executarea silită - aceasta presupunând un transfer forţat al dreptului de proprietate. Ca atare, a precizat contestatorul,  şi în situaţia art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004 se poate interpreta că imobilele astfel dobândite, deşi nu pot fi înstrăinate prin acte de voinţă ale beneficiarului, sunt totuşi supuse regimului executării silite prin procedura executorului judecătoresc; totodată a arătat ca  în susţinerea acestui punct de vedere se poate reţine şi argumentul conform căruia textul legal menţionat prevede o indisponibilizare temporară a imobilelor dobândite în baza acestui act normativ, fără însă a le declara neurmăribile si ca atare ele putând fi valorificate pe calea executării silite. Conform principiului instituit în art. 1718 C.civ., debitorul este ţinut să răspundă pentru obligaţiile sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile.

În drept au fost invocate prevederile art. 399-401 C.pr.civ, art. 1718 C.civ.

În dovedire a fost solicitată încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice altă probă a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de  8 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei.

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: proces verbal încheiat la data de 20.01.2009 in dosarul de executare nr. 274E/2008 al B.E.J. C.G., dovada de primire; Decizia nr. LXXIX din 05.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Urmare a dispoziţiilor instanţei, la dosar au fost comunicate actele din dosarul de executare nr. 274E/2008.

In cauza a fost încuviinţata, pentru contestator, proba cu înscrisuri.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele.

Prin titlul de proprietate nr. 3275167/18.07.2001 Comisia de aplicare a proprietăţii asupra terenurilor dobândite prin Legea organică 42/1990 a acordat intimatului un teren in suprafaţa de 415 mp, teren situat în localitatea Bucureşti, str. M.V. nr. 96, sector 2; titlul  de proprietate a fost emis în temeiul Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 42/1990.

La data de 16.06.2008, intre contestatorul S.S. si intimatul N.F. a intervenit contractul de împrumut autentificat sub nr. 1471/2008, prin care contestatorul a dat intimatului cu titlu de împrumut suma de 100.000 euro, cu termen de restituire a sumei împrumutate la data de 01.08.2008.

 În executarea titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut mai sus aratat s-a procedat la executarea silită  având ca obiect terenul menţionat în titlul de proprietate anterior indicat.

Instanţa retine ca procesul verbal din data de 20.01.2009, de refuz de continuare a executării silite in dosarul de executare nr. 274E/2008, a fost emis in mod corect de către executorul judecătoresc, având in vedere următoarele considerente.

 Potrivit disp. art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiază si de dreptul de atribuire în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ.

 Din proba cu înscrisuri administrată în cauză - adresa  nr. 276/10.10.2008 emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti – reiese că  reclamantul contestator figurează în evidenţele acesteia cu următoarele bunuri:  utilitară Aro, Dacia 1310, Mitsubishi serie motor L 66505, Jeep, Opel Corsa, Mitsubishi serie motor ND 5388, remorcă, remorcă, remorcă toner, Opel Ascona, Mercedes,  Wolkswagen.

Instanţa, având in vedere faptul ca terenul ce face obiectul executării silite este obţinut în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 42/1990, constata  aplicabilitatea in cauza a dispoziţiilor art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004 referitoare la interdicţia de înstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, reţinând că în prezenta pricina se urmăreşte realizarea unor operaţiuni speculative, finalitatea executării fiind reprezentată de fapt de înstrăinarea imobilului în discuţie; aceasta deoarece potrivit înscrisurilor depuse la dosar reclamantul deţine în proprietate şi alte bunuri care pot face obiectul executării silite însă asupra cărora nu s-a demarat o astfel de procedură, singurul bun suspus executării fiind tocmai cel supus interdicţiei.

In acelaşi sens se apreciază ca se impune a fi interpretata atât atitudinea de pasivitate a intimatului care nu a înţeles să formuleze întâmpinare şi nici apărări orale sau scrise fata de cererea contestatorului cat si perioada scurtă de timp pentru care a fost acordat împrumutul –aproximativ 45 zile- relativ la cuantumul sumei împrumutate –100.000 euro.

Prin Decizia nr. LXXIX din 05.11.2007 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie Secţiile Unite a fost admis recursul in interesul legii, reţinându-se ca disp. art. 9 al. 8 din Legea nr. 112/1995 se interpretează in sensul ca imobilele dobândite in temeiul prevederilor acestui articol pot constitui obiect al executării silite; in considerentele acesteia s-a menţionat finalitatea legii care urmăreşte sa restricţioneze intre vii eventualele tendinţe speculative cu asemenea imobile. Interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nu este exclusa de plano a se aplica prin analogie in prezenta pricina.

In cauza insa, prin raportare la cele anterior menţionate precum si la probatoriul administrat, instanţa retine ca voinţa părţilor a fost aceea a eludării prevederii legale referitoare la dispoziţia de înstrăinare - art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004.

Pentru toate considerentele menţionate, având in vedere proba cu înscrisuri administrata si văzând textele legale arătate, instanţa constata ca este neîntemeiata contestaţia promovata, astfel ca aceasta urmează a fi respinsa in consecinţa.

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către contestator.