Predare silită - invocare OUGnr.40/1999

„In cauza instanţa, având in vedere sentinţa civilă nr. 2185/14.03.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 9614/300/2008, definitiva si irevocabila, reţine că pentru a intra în deplina stăpânire a imobilului proprietatea sa, creditoarea are deschisă calea executării silite a titlului ei - lăsarea în deplină proprietate şi paşnică folosinţă a apartamentul in litigiu presupunând predarea bunului -, iar refuzarea acestui drept încalcă prevederile art. 6 din CEDO şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, precum şi art. 21 şi art. 44 din Constituţia României, astfel ca apreciază ca, faţă hotărârea judecătorească menţionata, celelalte motive invocate de contestatori nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate.” (sentinţa civilă nr. 2707/23.03.2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 03.10.2008 sub nr. 11061/300/2008, contestatorii I.L.M. şi R.L.M. au formulat în contradictoriu cu intimata B.E, contestaţie la executare împotriva executării silite a deciziei civile nr. 2185/14.03.2006 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului -decizia civila nr. 2036/2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV a Civilă, investită cu formulă executorie, la cererea intimatei, in calitate de moştenitor al defunctei A.A., decizia civilă nr. 197A/2007 a Tribunalului Bucureşti Secţia a III a Civila si decizia civilă nr. 2036/2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV a Civilă, încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie, întrucât prin dispozitivul încheierii se menţionează A.A. iar in actele de executare se menţionează B.E., fără a se face dovada calităţii de moştenitor, si, cat priveşte pe reclamanta contestatoare, nu se face dovada - prin adresa din 24.09.2008- că este somată, precum şi împotriva tuturor actelor subsecvente şi formelor de executare care fac obiectul dosarului de executare.

Au solicitat admiterea contestaţiei, anularea tuturor actelor şi formelor de executare care fac obiectul dosarului de executare, să se aibă în vedere că nu a fost respectat un drept de preemţiune, solicitând de asemenea un drept de retenţie (deoarece are un drept asupra bunului), suspendarea executării, întoarcerea executării, restituirea taxei de timbru, cauţiunea dacă este cazul iar intimata să fie obligată să-i plătească cheltuielile de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că locuieşte in imobil împreună cu numita R.L.M., nefiind niciodată notificaţi in raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 40/1999 arătând că textele criticate încalcă prevederile art. 44 si 57 din Constituţie; a considerat astfel, instituirea în sarcina proprietarului a obligaţiei de a-l notifica pe chiriaş. Aşa zisul proprietar trebuia să respecte acea mediere dintre proprietar şi chiriaş, având in vedere că legea a urmărit un echilibru între interesele acestora, recunoscându-i proprietarului dreptul de a dispune de bunul său, dar cu respectarea unui termen de preaviz care să asigure şi protecţia chiriaşului; întrucât nu rezultă din formele de executare şi din titlul executoriu că ar fi existat o notificare pe numele contestatorului sau a contestatoarei, a arătat că se impune aceasta retractare asupra obiectului cauzei. Contestatorii au apreciat că au un drept de preemţiune. Scopul emiterii Ordonanţei de urgenţă nr. 40/1999 arătat in art. 1 al acestui act normativ, a fost de a prelungi, de drept, durata contractelor de închiriere aflate in curs de executare pentru suprafeţele locative deţinute de stat sau de unităţile administrative ale acestuia la data intrării sale in vigoare. Contestatorul a menţionat că a fost chiriaş si a cumpărat imobilul fiind de bună credinţă, nefiind notificat în vreun fel.

In drept au fost invocate disp. art. 399-401 C.pr.civ.

In susţinere au fost solicitate probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.

La dosar, in susţinerea cererii timbrate, au fost depuse următoarele înscrisuri:, dovezi de comunicare, decizia civilă nr. 2036/29.11.2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV a Civila, decizia civilă nr. 197 A/15.02.2007 a Tribunalului Bucureşti Secţia a III a Civilă, sentinţa civilă nr. 2185/14.03.2006 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, CI contestator, CI contestatoare.

Contestatorii au depus la dosar dovada achitării cauţiunii in cuantum de 500 lei – recipisa de consemnare nr. 2111430/1/03.10.2008.

Prin încheierea din şedinţa publica din data de 06.10.2008, a fost respinsa ca neîntemeiata cererea de suspendare provizorie a executării silite formulate de contestatori.

La data de 14.10.2008, prin serviciul registratura, contestatorii au depus cerere completatoare arătând ca înţeleg sa conteste si procesul verbal din data de 08.10.2008 deoarece in acest proces verbal se menţionează din eroare ca I.G. nu este acasă, ori, persoana indicata este decedata; tot din eroare s-a menţionat că reclamanta contestatoare este concubina lui Iordan Gavril.

In subsidiar au solicitat admiterea contestaţiei la executare, întoarcerea executării efectuate in baza titlului executoriu si celelalte forme, prin restabilirea situaţiei anterioare executării.

In motivare, contestatorul a arătat ca este moştenitor al tatălui sau defunct, I.G., precizând ca părinţii săi au cumpărat imobilul in baza Legii nr. 112/1995 (in care locuieşte împreuna cu concubina sa) iar in urma revendicării prin comparare de titluri a câştigat aşa zisul moştenitor.

Au anexat procesul verbal din data de 08.10.2008 emis de B.E.J.A. D.G. şi L.G. in dosarul de executare nr. 1100/2008.

La data de 16.10.2008, prin serviciul registratura, contestatorul a depus cerere de chemare în garanţie a Statului Roman prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală Juridică, a Primăriei Municipiului Bucureşti prin Primar, solicitând obligarea la restituirea preţului imobilului dobândit in baza legii nr. 112/1995, la valoarea de circulaţie, un drept de retenţie până la data achitării efective a sumei datorate; a solicitat de asemenea obligarea pârâtei B.E. să-i încheie contract de închiriere sau să-i ofere un spaţiu de închiriat şi în subsidiar un drept de retenţie pana la achitarea sumei imobilului şi la atribuirea unui spaţiu locativ şi îmbunătăţirile aduse in imobil care erau necesare şi utile pentru întreţinerea imobilului. În subsidiar, a solicitat obligarea statului la plata contravalorii imobilului in discuţie iar in situaţia in care instanţa va respinge contestaţia la executare şi obligarea numitei B.E. la încheierea contractului de închiriere pe o perioada aşa cum prevede O.U.G. nr. 40/1996. Contestatorul a mai arătat că nu deţine o locuinţă proprietate personală.

In susţinere au fost solicitate probele cu interogatorii şi acte.

In drept au fost invocate disp. art. 49 pct. 2 si 3 Legea nr. 10/2001, art. 1337 C. civil, Decretul 75, art. 132 C.pr.civ, O.U.G. 40/1996.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că prezenta contestaţie vizează sentinţa civilă nr. 2185/2006 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti si deciziile pronunţate in apel si recurs, in baza cărora hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă şi irevocabilă, prin respingerea căilor de atac, exercitate de către moştenitorii pârâtului iniţial, I.G., respectiv I.L.M -fiu si I.S -soţie supravieţuitoare. Intimata a arătat că motivul invocat este acela că cererea de investire şi cererea de executare au fost solicitate de către intimată in calitate de moştenitoare a defunctei A.A., reclamanta iniţială în revendicare, fără a face dovada calităţii de moştenitor, or, aceasta susţinere denotă rea credinţă din partea contestatorului I.L.M. având in vedere ca in apel, decedând intimata reclamantă A.A., numita B.E. a fost introdusă în cauză in calitate de moştenitoare a acesteia, in baza certificatului de moştenitor nr. 78/31.10.2006.

Referitor la motivele contestaţiei la executare a arătat ca R.L.M a invocat faptul că nu a fost somată, insă aceasta nu are calitatea de moştenitor a lui I.G. şi nu are nici un titlu locativ. Ulterior rămânerii definitive a sentinţei, la data de 29.11.2007, ce constituie titlu executoriu, I.L.M., declarând în fals, ca din masa succesorala rămasă după I.G. ar face parte si locuinţa ce a făcut obiectul revendicării, la data de 12.02.2008 i-a fost eliberat certificatul de moştenitor suplimentar nr. 18 in care este menţionat ca unic bun succesoral locuinţa prin care moştenitorii, declarându-se proprietari în indiviziune, au înţeles să partajeze locuinţa, prin atribuire către I.L.M., fără plata vreunei sulte. Contestatoarea R.L.M. a solicitat stabilirea domiciliului în imobil, fiindu-i eliberata CI la data de 27.02.2008 in baza certificatului de moştenitor suplimentar nr. 18/2008.

A mai arătat intimata că reclamanţii contestatori se prevalează de dispoziţiile O.U.G. nr. 40/1999 respectiv de faptul că nu ar fi fost notificaţi, conform disp. art. 14 al. 3 referitoare la refuzul de reînnoire si art. 22 al. 2 si 3 din legea nr. 241/2001, ori, in cauza nu sunt incidente dispoziţiile legale invocate; titlul executoriu a tranşat raportul de proprietate asupra bunului, pe de o parte, iar pe de altă parte, textele legale invocate nu sunt aplicabile in raport de situaţia de fapt reală. Contestatorii au mai invocat nerespectarea unui pretins drept de preemţiune, drept recunoscut numai chiriaşilor, in caz de vânzare, or in cazul in concret, nu există o situaţie a vânzării bunului revendicat, nefiind cazul de opunere a unui eventual drept de preemţiune la cumpărare. A precizat totodată ca in cadrul contestaţiei la executare nu este admisibila obţinerea unor pretenţii băneşti si instituirea unu drept de retenţie; a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, aceasta reprezentând iun abuz de drept.

La data de 21.10.2008, la dosar au fost depuse de executorul judecătoresc, urmare a dispoziţiei instanţei, actele din dosarul de executare nr. 1100/2008.

Prin serviciul registratura, la data de 05.11.2008, S.C. M.T. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie in interes propriu şi accesoriu contestatorilor prin care a arătat ca formuleaza contestaţie la executare împotriva tuturor formelor de executare şi actelor de executare care au stat la baza acestei evacuări, solicitând un drept de retenţie deoarece arata ca a făcut unele cheltuieli in imobil - ca fiind utile şi necesare -şi  admiterea in principiu a cererii; cu cheltuieli de judecată.

In drept au fost invocate disp. art. 47, 49, 50, 52 si art. 112 C.pr.civ.

In susţinere au fost solicitate probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu.

În şedinţa publică din data de 07.11.2008, la dosar a fost depusa, de către contestator, cerere precizatoare prin care a arătat că în prezenta cauză solicita suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, nefiind formulată o nouă cerere de suspendare provizorie a executării silite; totodată contestatorul a precizat, referitor la  dreptul de retenţie invocat în contestaţie,  faptul că la imobilul revendicat s-au realizat îmbunătăţiri necesare şi utile ce au adus un sport de valoare imobilului, astfel că este îndreptăţit a primi contravaloarea lucrărilor - operând dispoziţiile O.U.G. nr. 40/199.

 Contestatorul a precizat şi cererea de chemare în garanţie în sensul că înţelege să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală Juridică, Primăria Municipiului Bucureşti şi, pentru opozabilitate, cu B.E., în calitate de moştenitor al defunctei A.A., solicitând pe această cale restituirea preţului imobilului situat în str. P.V. nr. 39, corp D, sector 2, la valoarea de circulaţie, obligarea la plata contravalorii îmbunătăţirilor necesare şi utile cu valoare estimativă în cuantum de 40.000 lei si obligarea pârâtei să-ia sigure cu prioritate un spaţiu corespunzător în cazul respingerii contestaţiei precum şi un drept de retenţie

 În susţinere a solicitat proba cu înscrisuri interogatoriu şi orice alte probe ce ar reieşi din dezbateri.

 În drept au fost invocate disp. Legii nr. 10/2001, art. 1137 C.civ,  disp. Legii nr. 112/1995, O.U.G. nr. 40/1996 şi art. 1341 C.civ.

Contestatorii au depus la dosar dovada achitării cauţiunii in cuantum de 500 lei – recipisa de consemnare nr. 2123608/1/07.11.2008.

Statul Român prin Ministerul Economiei a formulat cerere de chemare in garanţie a S.C. Apolodor S.A. pentru restituirea comisionului de 1%  încasat de această societate la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. No 5101/23.06.1999. A considerat că instanţa trebuie să dispună ca procentul de 1% să fie aplicat la valoarea reactualizata a imobilului si nu la cea achitată in momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare si să oblige partea care a încasat comisionul să îl restituie din preţul actualizat.

In drept au fost invocate disp. art. 60-63 C.pr.civ, art. 41 din Legea  nr. 112/1995.

Contestatorul a depus, in şedinţa publica din data de 12.12.2008, cerere completatoare prin care a solicitat anularea si a procesului verbal din data de 26.11.2008- pe care l-a anexat, invocând disp. art. 399-401 C.p.civ.

Prin încheierea de şedinţa din data de 12.12.2008, instanţa a admis excepţia de netimbrare a cererii de intervenţie formulata de S.C. M.T. S.R.L.

S.C. Apolodor S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in garanţie ca fiind neîntemeiată.

Pe cale de excepţie a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, deoarece la încheierea contractului de vânzare cumpărare aceasta a avut calitatea de mandatară, prestatoare de servicii a P.M.B., proprietară în numele statului a apartamentului in cauză şi vânzătoare in acest contract; suma obţinută din vânzarea imobilului nu a fost însuşită de către S.C. Apolodor S.A. ci s-a constituit venit extrabugetar la dispoziţia Ministerului Finanţelor.

In drept au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ, Legea nr. 10/2001, art. 1337 C. civil, art. 1341 C. civil, art. 1346 C. civil, art. 13 pct. 1 din Legea nr. 112/1995, art. 39 pct. 1 lit. a, art. 41 din H.G. 20/1996 rep.

Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar, note de şedinţa.

In cauza, privitor la contestaţie la executare, instanţa a încuviinţat si administrat proba cu înscrisuri; a respins ca neutila, proba cu interogatoriu, solicitata de contestatori.

Analizând actele şi lucrările cauzei instanţa reţine următoarele.

 Prin sentinţa civilă nr. 2185/14.03.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 9614/300/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă cererea în revendicare formulată de către reclamanta A.A. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primarul General şi S.C. APOLODOR S.A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

 Prin aceeaşi sentinţă civilă a fost admisă cererea în revendicare formulată de către reclamanta A.A. împotriva pârâtului I.G. şi a fost obligat pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul construcţie corp D şi terenul aferent situat în Bucureşti str. Precupeţii vechi nr. 39, sector 2.

Împotriva sentinţei menţionate a formulat apel apelantul pârât I.G. iar prin decizia civilă nr. 197SA/15.02.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a Civilă în dosarul nr. 9614/300/2005 a fost respins apelul formulat de I.G. în contradictoriu, printre alţii, cu intimata reclamantă B.E..

În considerentele deciziei civile menţionate s-a reţinut că a fost transmisă calitatea procesuală a intimatei reclamante către moştenitoarea B.E., potrivit certificatului de calitate succesorală nr. 78/31.10.2006

Împotriva deciziei civile mai sus arătate a fost declarat recurs de către I.S. şi I.L.M., în calitate de moştenitori ai pârâtului I.G.l, decedat, iar prin decizia civilă nr. 2036/29.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 9614/300/2005 a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenţi în calitate de moştenitori al defunctului I.G., decedat  la  data de 10.03.2007.

Contestatorul I.L.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr.  2036/29.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a Civila iar prin decizia civilă nr. 1913/11.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 6078/2/2008,a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare promovată de contestator în contradictoriu cu intimaţii B.E., I.S., Primăria, Municipiului Bucureşti prin Primarul General şi S.C. APOLODOR S.A .

În ceea ce priveşte critica intimaţilor referitoare la faptul ca  executarea a fost pornită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civila nr. 2185/14.03.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, investită cu formulă executorie la cererea intimatei B.E., în condiţiile în care hotărârea menţionează în dispozitiv in calitate de parte pe A.A. si ca atare B. E. nu face dovada calităţii de moştenitor, instanţa nu o poate reţine ca întemeiată; aceasta deoarece din conţinutul hotărârilor judecătoreşti mai sus indicate rezultă ca intimata B.E. a fost introdusă în calitate de succesor în drepturi a defunctei A.A., în cadrul acţiunii în revendicare, intervenind astfel o subrogare a acesteia în drepturile defunctei sale autoare. Reiese totodată, din aceleaşi hotărâri judecătoreşti, ca intimata a rămas în calitate de moştenitoare a defunctei A.A., in conformitate cu certificatului de moştenitor nr. 78/2006.

De altfel se reţine de către instanţă că însuşi contestatorul, prin cererile  depuse la dosar, la termenul de judecată din 07.11.2008, a înţeles să se judece  cu „B.E., în calitate de moştenitor al defunctei A.A.” – pentru opozabilitate.

In cauza instanţa, având in vedere sentinţa civilă nr. 2185/14.03.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 9614/300/2008, definitiva si irevocabila, reţine că pentru a intra în deplina stăpânire a imobilului proprietatea sa, creditoarea are deschisă calea executării silite a titlului ei - lăsarea în deplină proprietate şi paşnică folosinţă a apartamentul in litigiu presupunând predarea bunului -, iar refuzarea acestui drept încalcă prevederile art. 6 din CEDO şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, precum şi art. 21 şi art. 44 din Constituţia României, astfel ca apreciază ca, faţă hotărârea judecătorească menţionata, celelalte motive invocate de contestatori nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate.

Aceasta, deoarece, instanţa, fata de faptul ca titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătorească iar în contestaţia la executare nu se pot invoca apărări de fond, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu, apreciază că susţinerile contestatorilor referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 40/1999 – lipsa notificărilor, existenta unui drept de preemţiune, demersurile necesare in vederea încheierii contractului de închiriere si a motivelor pentru care  acestea nu s-au realizat - nu pot fi analizate pe calea contestaţiei la executare; instanţa nu poate analiza în cadrul contestaţiei la executare valabilitatea titlului de proprietate al creditoarei sau susţinerile contestatorilor cu privire la existenţa drepturilor lor locative asupra imobilului sau referitoare la existenta dreptului de retenţie al acestora asupra imobilului atât timp cât contestatorii nu au depus la dosar un titlu care să constate existenţa unei creanţe certe, lichide si exigibile (a acestora) aflata in legătura directa cu bunul imobil. Se retine totodată, in raport de titlul executoriu in discuţie, ca in cadrul procedurii de executare a acestuia nu era necesara emiterea somaţiei către contestatoare, aceasta neavând calitatea de creditor sau debitor.

 În ceea ce priveşte critica adusa procesului verbal din data de 08.10.2008 încheiat de către executorul judecătoresc, prin care a fost consemnată  menţiunea „ I.G. nu este acasă şi este plecat la serviciu” în condiţiile în care persoana arătata este decedata, instanţa, reţinând că la acea dată nu s-au realizat acte materiale de executare stabilindu-se doar un nou termen pentru executare, apreciază că  menţionarea numelui defunctului I.G. reprezinta o eroare materială; de altfel această consemnare nu a produs nici o vătămare contestatorilor, vatamare care sa fie de natură a determina nulitatea  procesului verbal contestat.

Din actele cauzei, instanţa retine ca nu s-a făcut dovada nerespectării dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare care s-a atragă nulitatea actului nelegal în condiţiile art. 399 alin. 2 C.pr.civ,.

Pentru considerentele menţionate si având în vedere că executarea silită se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale, iar în cauză nu s-a făcut dovada desfiinţării titlului executoriu ce stă la baza procedurii executării silite, instanţa constată că prezenta contestaţie astfel cum a fost precizată, completată este neîntemeiată, astfel ca urmează sa fie respinsă.

Dat fiind faptul ca in cauza a fost admisa excepţia de netimbrare a cererii de intervenţie formulata de S.C. M.T. S.R.L., instanţa urmează să anuleze această cerere ca netimbrată.

In temeiul art. 274 C.pr.civ., avand in vedere culpa procesuala, va respinge ca neantemeiată, cererea contestatorilor privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată; va fi respinsa ca neantemeiată si cererea intimatei privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, intrucat aceasta nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli in cauza.

In temeiul art. 165 C.pr.civ. urmeaza sa fie disjunse cererile de chemare în garanţie formulate de contestatori şi de Statul Român prin Ministerul Economiei, cu formarea unui nou dosar.

Domenii speta

Spete similare