Instigare la marturie mincinoasa

Sentinţă penală 105 din 05.05.2010


Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în jduecată a inculpatului H L G,  pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 raportat la art. 260 alin. 1 C.p. cu aplcarea art. 33 lit. a,  art. 34 şi art. 29 alin. 1 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că, în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu având ca obiect infracţiunea de luare de mită, inculpatul H L  G a  fost cercetat pentru infracţiunea de luare de mită.

La termenul de judecată au fost audiaţi martorii  L R şi S C, propuşi în acuzare. Cu prilejul audierilor, martorul L R a încercat să nu mai redea starea de fapt consemnată în cursul urmăririi penale, după care, a revenit şi a redat exact modul în care învinuitul i-a solicitat, în cursul lunii decembrie 2007, o sumă de bani pentru a nu-i întocmi acte de urmărire penală pentru comiterea infracţiunii de furt.

În aceeaşi şedinţă de judecată a fost audiat şi martorul S C, care, însă a prezentat o stare de fapt total diferită de cea relatată în cursul urmării penale, motiv pentru care procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea  infracţiunii de mărturie mincinoasă. Reaudiat, martorul S C a  revenit asupra  declaraţiei făcută în faţa instanţei de judecată arătând şi motivele care l-au  determinat să schimbe mărturia dată în faţa instanţei de judecată. Astfel, martorul a arătat că, anterior audierii sale de către judecător, a fost contactat de către învinuitul H L G, care i-a solicitat să nu mai susţină că a fost prezent la solicitarea unei sume de bani de la martorul L R, promiţându-i în acelaşi timp că pentru serviciul ce urmează că-l facă, va primi o sumă de bani suportându-i şi contravaloarea deplasării la instanţă. Mai apoi, după prezentarea sa în faţa  completului de judecată, acesta a plecat spre domiciliu cu maşina condusă de L R, iar în localitatea A, învinuitul l-a  sunat invitându-l în maşina sa; aici învinuitul i-a înmânat 50 de lei, nu înainte însă de a-l admonesta pe L R pentru faptul că acesta şi-a menţinut declaraţia făcută în cursul urmării penale.

Întreaga susţinere făcută de către martorul S C a fost susţinută şi de către martorul L R care a arătat că, într-adevăr, învinuitul l-a contactat şi pe el, promiţându-i o sumă de bani în situaţia în care  va reveni asupra declaraţiei  făcută în cursul urmării penale. De asemenea martorul a mai confirmat aspectul referitor la întâlnirea pe care a avut-o cu învinuitul, în localitatea A S, în ziua reîntoarcerii sale de la sediul instanţei de judecată, precum şi admonestarea sa pentru faptul că nu şi-a ţinut promisiunea făcută.

Prezentă la desfăşurarea tuturor evenimentelor a fost şi martora L P D, declaraţia acesteia cu privire la conduita învinuitului faţă de cei doi martori indicaţi mai sus confirmând întru-totul prezenţa infracţiunii de instigare  la mărturie mincinoasă.

În drept s-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 raportat la art. 260 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 34,  art. 29 alin. 1 Cod penal.

Faptele descrise în rechizitoriu au fost reţinute pe baza procesului verbal de sesizare din oficiu, a  declaraţiei martorilor S C,  L R,  L P  ,P M  şi a declaraţiei martorilor date în dosarul având ca obiect infracţiunea de luare de mită.

În faza de judecată instanţa  a procedat la audierea inculpatului, a martorilor CV, L P D, L R şi S C.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea  faptelor, arătând că martorul L a încercat să-l determine să ia mită – două bancnote de 50 lei, iar martorul Stoica i-a cerut inculpatului, vin pentru botez.

Examinând actele şi lucrările  dosarului, tribunalul a  reţinut în fapt, că în data de 15.01.2008, martorul S C, fiind audiat  de către procuror a declarat că inculpatul H L  a solicitat martorului L R suma de 250 lei pentru a nu i se întocmi dosar penal pentru furt.

În faţa instanţei de judecată, acelaşi martor a revenit asupra declaraţiei date, arătând că inculpatul nu a solicitat vreo sumă de bani iar martorul L R nu a oferit acestuia bani.

La rândul său, martorul L R a încercat să-şi schimbe  declaraţia dată în faza de urmărire penală însă acesta a revenit susţinându-şi , declaraţia dată anterior.

Cu privire la motivele care l-au determinat să procedeze în acest fel, martorul L a arătat că, după ce dosarul având ca obiect luarea de mită a ajuns în instanţă a fost căutat de inculpat pentru a fi determinat să-şi schimbe declaraţia dată, în sensul de a fi favorabilă inculpatului . În acest sens, inculpatul a propus martorului  bani şi plata unei zile de lucru ( 50 lei).

Aceeaşi, poziţie este exprimată de martor şi, în faza de judecată  când martorul a arătat că, în ziua procesului de fond, în curtea tribunalului, inculpatul a cerut martorilor să declare că banii au fost daţi cu titlu de împrumut şi nu ca mită, inculpatul promiţând martorului că în va cumpăra o maşină sau un televizor tip plasmă.

Declaraţia martorului este confirmată şi de martora L P D, soţia martorului  , care a asistat la discuţia  purtată între inculpat şi martori, în care inculpatul a cerut martorului L R să declare faptul că banii primiţi au reprezentat un împrumut restituit, promiţându-se martorului bani pentru acest ajutor şi o masă la restaurant.

La rândul său, martorul SC a declarat în faţa instanţei de judecată că, în ziua  procesului, inculpatul a discutat cu martorul L şi S în sensul că martorii, în declaraţiile pe care le vor da, să dea vina pe procuror pentru aceea infracţiune de dare de mită, arătând că  inculpatul i-a cerut să nu spună adevărul la proces iar inculpatul  se va recompensa după ce se va termina cu bine procesul

Martorul C V a învederat faptul că inculpatul le-a cerut martorilor să aibă grijă  ce vor declara la proces, fără a putea preciza conţinutul discuţiilor ulterioare purtate de inculpat.

Toate aceste declaraţii de martori înlătură apărarea inculpatului potrivit căruia fapta nu există, probând astfel existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului.

În consecinţă, fapta inculpatului de a determina pe martorul S C să facă afirmaţii mincinoase, cu ocazia audierii acestuia în dosar nr. x/2008 al Tribunalului Sibiu, cu privire la împrejurări esenţiale asupra cărora martorul a fost întrebat ( infracţiunea de luare de mită) întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal faptă pentru care tribunalul a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare.

De asemenea, fapta inculpatului de a instiga pe martorul L R să declare în mod mincinos în dosar nr. x/2008 al Tribunalului Sibiu, faptă neurmată de executare, deoarece martorul a revenit în cursul  declaraţiei şi a relatat adevărul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare neurmată de executare, la infracţiunea de mărturie mincinoasă, faptă prev. de art. 29 alin. 1 Cod penal, art. 260 alin. 1 Cod  penal, faptă pentru care instanţa a aplicat  acestuia o pedeapsă de 1 an închisoare.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prev. pentru faptele săvârşite ( închisoarea de la 1 la 5 ani) gradul de pericol social ridicat al faptei ( comisă de un organ de cercetare penală , în cadrul unui proces penal, cu  scopul de a evita tragerea la răspunderea penală a inculpatului) dar şi persoana inculpatului ( care nu are antecedente penale dar care a negat constant săvârşirea tuturor faptelor pentru care a fost cercetat).

În baza art. 33 lit. a, art. 34 Cod penal inculpatul  a fost condamnat  sa execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 cod penal s-a  aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor  civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal, tribunalul apreciind că, faţă de natura faptei săvârşite ( infracţiunea care împiedică înfăptuirea justiţiei( de gravitatea acesteia şi de persoana inculpatului, acesta nu prezintă garanţii morale pentru a-şi exprima părerea asupra modului de conducere a ţării şi nu poate ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, dat fiind faptul că aceasta este de 2 ani, iar inculpatul  nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, s-a  apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, motiv  pentru care, în baza art. 81 Cod penal s-a  dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 350 C.p.p. s-a  atras  atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a  suspendat şi executarea  pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.