Vatamare corporala din culpa [ art 184 c.p. ] ..Tardivitatea declararii apelului de catre inculpat . Admiterea apelurilor formulate cu privire la latura civila a cauzei . Rezolvarea nelegala pe fond a laturii civile cu incalcarea dispozitiilor expre...

Constată că  Judecătoria Sălişte l-a condamnat pe inculpatul  Z D, la pedeapsa de: 1an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă săvârşită faţă de partea vătămată L N M.

În baza art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de: 1an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă faţă de partea vătămată H D N.

În baza art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:  2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă săvârşită faţă de partea vătămată S B N.

În baza art. 33 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 34 lit. b Cod penal, instanţa de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea respectiv 2 ( doi) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal pe durata pedepsei aplicate.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare conform dispoziţiilor art. 82 Cod penal.

Sub aspect civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente G U la plata sumelor de : 2848 lei cu titlu de despăgubiri civile, 1428 lei lunar începând cu data de 30.09.2008 până la încetarea stării de invaliditate, suma de 174.000 lei cu titlu de daune morale, după cum urmează: către partea civilă S B N- reprezentat de mama sa O A C, suma de 160.000 lei daune morale, 2848 lei daune materiale şi 1428 lei lunar începând cu data de 30.09.2008 până la încetarea stării de invaliditate a părţii vătămate;  către partea vătămată L N M suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale şi  către partea  H D N, suma de 9000 lei daune morale.

Au fost respinse cererile de acordare a daunelor materiale ca nedovedite şi acţiunea civilă formulată de S.C. V S  S.R.L. , prin reprezentant H D N, privind acordarea de despăgubiri materiale.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de cele două unităţi spitaliceşti: Spitalul Clinic Judeţean  şi Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie , şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 4003 lei în favoarea spitalului Clinic Judeţean  şi a sumei de 4658,14 lei plus dobânda aferentă, în favoarea Spitalului de Psihiatrie şi Neurologie .

S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă a Societăţii de Asigurare Y C S.

Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Sălişte a reţinut că la data de 12.02.2008, în jurul orelor 2000, inculpatul conducea autotractorul marca Scania,  . Deplasându-se pe DN1, şi ajungând la km 331, pe raza localităţii Sibiu, inculpatul nu a păstrat distanţa corespunzătoare faţă de autoturismul marca Mercedes  , condus de partea vătămată S B N, proprietate SC V S  S.R.L., condus regulamentar de acesta.

În urma impactului, a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate S B N. Din certificatul medical eliberat ulterior de către Serviciul de Medicină legală Sibiu , rezultă că partea vătămată S B N a suferit la data de 12.02.2008, în urma unui accident rutier, leziuni traumatice care necesitau pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluţie favorabilă. Potrivit raportului de constatare medico-legală , partea vătămată S B N prezenta la data 21.02.2008 „ politraumatism prin accident rutier , TCC Acut, comă GCS 6 pct. fracturi de bazin, fracturi antebraţ stâng”. Examenul CT cranio cerebral  a relevat un edem cerebral difuz, fără modificări posttraumatice, iar examenul  din 19.02.2008  a decelat două arii  hipodense  localizate temporal în dreapta şi la nivelul  emisferului cerebelos drept. Examenul radiologic de coloană cervicală nu a evidenţiat listezis C1-C7 , iar în urma consultului chirurgical nu s-au constatat modificări posttraumatice toraco - abdominale.

În urma examenului ortopedic s-a diagnosticat : luxaţie coxo- femurală stângă posterosuperioară, fractură perete posterior acetabul stâng, fractură luxaţie Monteggia, în stânga, contuzii ambele gambe.

Totodată au suferit vătămări şi ceilalţi doi pasageri care se aflau în autoutilitara condusă de partea vătămată Stroe Bogdan Nicolae, respectiv Holbea Dan, care a necesitat un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale şi Lebu Nicolae, care a necesitat un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.

Ulterior, faţă de concluziile expertizei medico-legale care a stabilit că partea vătămată S B N a suferit leziuni care au necesitat 180-200zile de îngrijiri medicale, s-a solicitat şi încuviinţat schimbarea încadrării juridice a faptei în vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 184 alin.2- 4 C.p.p.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi 72 C.p. respectiv, gradul de pericol social concret al faptei comise, precum şi persoana inculpatului Z D care este infractor primar, aflându-se la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut fapta în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală imediat după accident, însă deşi legal citat în faţa instanţei, nu s-a prezentat în vederea audierii la nici un termen de judecată.

Sub aspectul civil instanţa a reţinut că s-au constituit părţi civile în cauză:

- S B N pentru suma de 16.000 euro, despăgubiri civile, 10.750 lei venituri nerealizate, 1719 prestaţie periodică şi 100.000 euro daune morale.

- L N cu suma de 3000 lei reprezentând venituri nerealizate şi 30.000 lei reprezentând daune morale

- H D N cu suma de 9000 lei daune morale.

Faţă de înscrisurile de la dosar coroborate cu declaraţiile martorilor, instanţa de fond a apreciat ca dovedit prejudiciul material, sens în care a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G U ,  la plata sumei de 2848 lei reprezentând venituri nerealizate de la data accidentului, respectiv 12.02.2008 – 01.07.2008 şi până la data stabilirii pensiei de invaliditate, câte 2148 lunar şi suma de 1428 lunar reprezentând prestaţie periodică lunară începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la încetarea stării de nevoie, suma reprezentând diferenţa dintre venitul realizat şi cuantumul pensiei de invaliditate.

Cum cheltuielile de spitalizare se  recuperează de la persoana care le-a ocazionat, iar cele cu deplasarea, medicaţia şi hrana suplimentară nu au fost dovedite, cererea privind despăgubirile materiale a fost admisă doar în parte, de instanţa de fond.

Referitor la daunele morale, instanţa a apreciat că suma de 160.000 lei este rezonabilă raportat la urmările de durată ale vătămărilor corporale suferite şi prejudiciul moral de agrement moral fiziologic suferit, fapt pentru care a admis în parte pretenţiile formulate şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 160.000 lei cu titlu de daune morale.

  În cea ce priveşte cererea părţii civile L N M, acesta a fost admisă aşa cum a fost formulată, ca fiind dovedită.

Cu privire la partea vătămată H D N, Judecătoria Sălişte a reţinut că este evident că acesta a suferit traume psihice, dar acestea nu au fost probate, sens în care a respins acţiunea civilă formulată de el, atât în nume propriu cât şi ca reprezentant al S.C. G U S.R.L.  iar în final judecătorul fondului l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea vătămată H D N a sumei  de 9.000 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul  Z  D, părţile civile S B N prin reprez. O A C şi S.C.  V S  S.R.L., partea responsabilă civilmente. S.C. G U N  VE  şi societatea de asigurare "Y C S "  - PRIN  S.C. C  BROKER DE ASIGURARE S.A.

Partea responsabilă civilmente a criticat sentinţa apelată pentru: cuantumul daunelor morale pe care l-a apreciat ca disproporţionat faţă de prejudiciile suferite, pentru contradicţiile existente între considerentele sentinţei şi dispozitivul acesteia, sub aspectul laturii civile; pentru aceea că în mod greşit inculpatul a fost obligat la despăgubiri doar în solidar cu partea responsabilă civilmente nu şi cu asiguratorul, faţă de modificările aduse Legii 136/1995 ulterior pronunţării deciziei I/2005 în recursul în interesul legii.

Asiguratorul a solicitat în apelul formulat casarea sentinţei cu trimitere în vedere rejudecării  întrucât fondul cauzei nu a fost soluţionat, atâta vreme cât instanţa nu şi-a motivat hotărârea în ce priveşte natura şi întinderea drepturilor civile, şi în plus există neconcordanţe între considerente şi dispozitiv în ceea ce priveşte despăgubirile acordate părţii civile Lebu Nicolae Mihai.

Partea civilă S.C. V S  S.R.L a solicitat desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, întrucât instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a probelor, nu a soluţionat acţiunea civilă formulată de S.C. V  S  S.R.L, reţinând că partea civilă H D N este reprezentantul acesteia, aspect nereal în cauză.

Partea civilă S B N a solicitat acordarea despăgubirilor aşa cum au fost solicitate la instanţa de fond, apreciind că au fost dovedite.

Inculpatul nu a depus motive de apel în scris şi nici nu s-a prezentat în cauză pentru a-şi susţine apelul. I-a fost asigurată de instanţă apărarea din oficiu.

Tribunalul a examinat sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie conform dispoziţiilor art. dispoziţiilor art. 371, art. 373 C.p.p.

În ceea ce priveşte apelul inculpatului instanţa a pus în discuţia părţilor tardivitatea acestuia faţă de faptul că, deşi el a fost citat la ultimul domiciliu cunoscut,  procedura nu s-a putu îndeplini decât în conformitate cu art. 178 alin. 21 C.p.p., prin afişare la uşa instanţei,  cum de altfel a fost îndeplinită şi în faza de apel. Termenul de apel curge de la comunicare potrivit art. 363 C.p.p., în speţă de la data afişării sentinţei – 01.06.2009 . Inculpatul a formulat apel prin apărător ales la 26.06.2009 deci peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C.p.p., aşa încât tribunalul a constatat că el este tardiv, urmând a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. a)  C.p.p.. A se considera că termenul de apel nu poate curge de la data afişării sentinţei la uşa instanţei, ar însemna ca în situaţia în care procedura de comunicare se restituie de la ultimul domiciliu cunoscut, hotărârea să nu poată deveni definitivă pentru partea în cauză.

În cea ce priveşte celelalte apeluri formulate în cauză, tribunalul a constatat că ele au vizat în exclusivitate latura civilă a cauzei.

Examinându-le instanţa le-a apreciat ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:

Partea civilă S.C. V  S S.R.L  s-a constituit  parte civilă în cursul urmăririi penale  cu suma de 22.750 euro, reprezentând contravaloarea autospecialei distruse în accident. S.C. V  S S.R.L a reiterat , in fata instantei de fond , acestă cerere şi a depus dovada calcului pretenţiilor şi actele în dovedirea acestora . Cererile nu au fost formulate de partea civilă H  D N  , aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.

H D N  , a formulat cerere doar în nume propriu şi pentru daune morale.

Instanţa de fond nu a reţinut în considerentele hotărârii constituirea de parte civilă a  S.C. V S S.R.L , nu a motivat în nici un fel  soluţionarea  acesteia, pentru ca în dispozitiv să respingă acţiunea civilă a societăţii prin reprezentant H  D  N .

Prin urmare în ce priveşte acţiunea civilă a S.C. V S S.R.L , Tribunalul nu a putut constata decât că instanţa de fond nu a soluţionat-o.

În cea ce priveşte acţiunea civilă formulă de H  D N , Tribunalul a reţinut că acesta a solicitat doar daune morale în sumă de 9.200 lei în cursul urmăririi penale  iar instanţa de fond a reţinut în considerente suma de 9000 lei  pentru ca ulterior să facă vorbire de faptul că partea nu a probat daune materiale, sens în care a respins acţiunea acestuia „formulată atât în nume propriu cât şi ca reprezentant al S.C. V  S S.R.L.” – calitate inexistentă aşa cum am arătat. În final în contradicţie cu motivarea expusă judecătorul fondului a obligat inculpatul la plata în favoarea  lui H D N a sumei de 9000 lei cu titlu de daune morale.

Contradicţie a existat şi în ce priveşte partea civilă L, în considerente instanţa a acordat suma de 2848 lei reprezentând venit nerealizat în perioada 12.02.2008 – 01.07.2008” câte 2148 lei lunar” pentru ca ulterior suma de 2148 lei să nu se mai găsească în dispozitiv. Nu s-a putut  considera că această sumă stă la baza  calcului despăgubirilor globale pentru suma de 2848 lei acordată, aşa cum apare din redactarea considerentelor, întrucât 7 luni x 2148 lei nu pot fi 2848 lei cât a acordat instanţa.

Concluzionând, modul în care prima instanţă a înţeles să rezolve latura civilă contravine dispoziţiilor exprese ale art. 356 lit. c) C.p.p., echivalând cu desfăşurarea unei activităţi judiciare într-un cadru nelegal. Aceasta constituie o piedică pentru instanţa de apel în exercitarea efectivă a controlului judiciar, deoarece nu se poate pronunţa cu privire la aprecierea dată probelor sau cu privire la necesitatea suplimentării acestora, a temeiniciei despăgubirilor acordate.

Prin urmare apelurile declarate de asigurător  ,părţile civile , şi partea responsabilă civilmente. , au fost admise în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C.p.p. sentinţa Judecătoriei Sălişte  a fost desfiinţată parţial sub aspectul laturii civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deoarece fondul cauzei nu a fost soluţionat.

Cu ocazia rejudecării s-a dispus sa fie avute  în vedere şi celelalte motive de apel ale părţilor, sub aspectul soluţionării laturii civile.

Domenii speta

Spete similare