Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale Competenta prim procurorului adjunct in solutionarea plangerii

Constată că  Judecătoria Sibiu în baza art.278 ind.1 alin. ultim C. proc. pen. şi a deciziei de recurs în interesul legii nr.1/2009 pronunţată de Î.C.C.J. - Secţiile Unite, a dispus trimiterea cauzei către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea soluţionării plângerii formulate de către petenţii C I şi C M,  în contradictoriu cu intimaţii P G, ,. , P M  , M V, şi BC, plângere formulată împotriva rezoluţiei procurorului din 16.09.2009  şi a ordonanţei procurorului date la 26.11.2009 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă următoarele:

Prin rezoluţia procurorului dată la  16.09.2009 în dosarul nr.5702/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a dispus  confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii P G şi P M pentru faptele prev.de art.249 şi art.289 C.penal.

Împotriva acestei soluţii petenţii CI şi C M au formulat plângere, conform art.278 C.proc.pen., iar prin ordonanţa prim-procurorului adjunct dată la 26.11.2009  s-a admis în parte plângerea petenţilor, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de P G, PM, M Ve şi B C pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 C. penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii P G şi P M pentru faptele prev. de art.249 şi art.289 C. penal.

Potrivit dispoziţiilor art.278 ind.1 alin.1 C. proc. pen. plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se adresează judecătorului după respingerea plângerii făcute conform art.275-278.

Or, în cauza de faţă, prin ordonanţa dată de prim-procurorului s-a dispus admiterea în parte a plângerii petenţilor, potrivit dispoziţiilor art.278 alin.1 şi 2  C. proc. pen., competenţa de soluţionare a plângerii înregistrate la această instanţă revine procurorului ierarhic superior, respectiv prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În acest sens, s-a stabilit şi prin decizia de recurs în interesul legii nr.1/2009 pronunţată de Î.C.C.J. - Secţiile Unite, potrivit căreia  organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi ori altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior”.

 Cu privire la acest aspect trebuie menţionat că, deşi plângerea a fost soluţionată de prim-procurorul adjunct, plângerea formulată împotriva soluţiei date de acesta urmează a fi soluţionată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art.278 C.proc.pen., plângerea împotriva rezoluţiei procurorului se rezolvă de prim-procurorul parchetului.

Cu toate acestea, potrivit art. 92 alin.3 din Ordinul  nr. 529/C din 21 februarie 2007 emis de Ministerul Justiţiei privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al parchetelor, în cazul parchetelor de pe lângă judecătorii, acolo unde exista un prim-procuror adjunct, acesta este înlocuitorul de drept al prim-procurorului, în perioada absenţei acestuia.

De asemenea, alineatul 4 al aceluiaşi articol prevede că prim-procurorul poate delega dreptul de semnătura prim-procurorului adjunct sau, după caz, altui procuror .

Prin urmare, dacă prim-procurorul adjunct a soluţionat o plângere care potrivit normelor procesual penale era de competenţa exclusivă a prim-procurorului, rezultă că soluţia a fost dată de prim-procurorul adjunct ca înlocuitor de drept al prim-procurorului şi astfel soluţionarea plângerii contra soluţiei de admitere în parte a plângerii este de competenţa prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

 Pentru aceste motive şi văzând dispoziţiile art.278 ind.1 alin. ultim şi a deciziei de recurs în interesul legii nr.1/2009 pronunţată de Î.C.C.J. - Secţiile Unite,  instanţa de fond a dispus trimiterea cauzei către  Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea soluţionării plângerii formulate de către petenţii C Işi C M, în contradictoriu cu intimaţii P G , P M , M V şi B C, plângere formulată împotriva rezoluţiei procurorului din 16.09.2009 şi a ordonanţei procurorului date la 26.11.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, solicitând trimiterea cauzei prim procurorului parchetului de pe lângă  Judecătoria Sibiu şi a mai criticat hotărârea pentru faptul că a indicat greşit termenul de recurs, care este de 10 zile şi nu de 3 zile cum greşit s-a consemnat în minută.

Asupra dosarului de faţă, tribunalul a reţinut  următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 110/15.02.2010 Judecătoria Sibiu a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea soluţionării plângerii formulate de petenţii C I şi C M împotriva rezoluţiei procurorului din 16.09.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu şi a ordonanţei procurorului din 26.11..2009. a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Recursul procurorului a vizat  o anume împrejurare, şi anume aceea dacă competenţa de a se pronunţa în cauză revine prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu sau aceasta ar trebui să revină prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, câtă vreme ordonanţa din 26.11.2009 a fost dată de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că la data de 16.09.2009 s-a emis de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, rezoluţia de neîncepere a urmării penale faţă de PG şi P M, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 249 şi 289 C.p.

În recursul parchetului s-a  criticat  această hotărâre şi s-a susţinut că infracţiunile pentru care prim procurorul adjunct s-a pronunţat pentru prima dată urmau a fi cenzurate de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu şi nu de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Pornind de la ideea că ordonanţa procurorului a fost cenzurată de prim procurorul adjunct, în calitatea sa de înlocuitor de drept al prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, tribunalul a reţinut că în mod corect, procurorul ierarhic superior al prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu este prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, chiar dacă parte din dispoziţiile acestei ordonanţe au aparţinut prim procurorului adjunct şi nu procurorului care a instrumentat dosarul 2863/P/2009.

Cum ordonanţa prim procurorului adjunct a fost  o soluţie emisă pentru fapte conexe şi indivizibile comise de cei patru făptuitori, ar apărea un non sens ca pentru faptele pentru care s-a pronunţa rezoluţia din 16.09.2009 să revină competenţa soluţionării plângerii prim procurorului parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, iar pentru faptele şi făptuitorii pentru care s-a pronunţat pentru prima dată prim procurorul adjunct la 26.11.2009 competenţa soluţionării să revină prin procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Cum plângerea formulată de C I şi C M a  vizat toţi făptuitorii şi toate faptele şi cum prim procurorul adjunct s-a pronunţat în calitate prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, competenţa soluţionării acestei plângeri în integralitate au revenit  Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, aşa după cum corect a îndreptat-o şi instanţa de fond.

Aşa fiind, recursul  a fost  nefondat şi a fost respins, privitor la cel de-al doilea motiv, ce al inserării greşite a termenului de recurs, tribunalul a reţinut  că recursul procurorului a fost promovat în termenul legal, cel de 10 zile termen care îşi are sorgintea în prevederile art. 366 rap. la art. 3854 C.p.p. şi nu în cele dispuse prin hotărârea criticată.

Domenii speta

Spete similare