Contestatie la executare.Incidente la executare .Declinare competenta de solutionare.Emiterea unui nou mandat de executare

Decizie 47 din 01.03.2010


Constată că ,s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu contestaţia la executare formulată din oficiu de Biroul Executări Penale al Tribunalului Sibiu privind pe condamnata D C Din prezenta cerere, precum şi din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. x /1999 a Tribunalul Sibiu, inculpata D C a fost condamnată la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215, alin. 1, 4 şi 5 C.p. Prin decizia penală nr. y/A/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia este admis apelul peste termen formulat de D C şi se reduce pedeapsa la 4 ani închisoare. Prin decizia penală nr. z/2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul inculpatei şi urmare a unei schimbări de încadrare juridică o condamnă pe inculpată la 2 ani şi 6 luni închisoare, dispunând executarea sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 6 ani.

De menţionat că sentinţa penală nr. x/1999 a Tribunalului Sibiu rămăsese definitivă iniţial prin neapelare la 4.02.1999 şi a fost emis mandatul de executare  16/1999

În anul 2002, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sesizează Tribunalul Sibiu despre faptul că în legătură cu condamnata D C s-au  pronunţat  două  hotărâri judecătoreşti prin care i s-au aplicat pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni concurente, astfel că se impune contopirea acestor pedepse. Prin sentinţa penală nr. A/2003 Tribunalul Sibiu constatând că există concurs între infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală a Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti şi infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. x1999 a Tribunalul Sibiu, ambele definitive la acea dată, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatei D C prin sentinţa penală a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti definitivă la 7.10.1998 pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 cu aplicarea art. 13 C.p. cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. x1999 a Tribunalul Sibiu definitivă, la 4.02.1999, pentru comiterea  infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 şi 5 C.pen. şi cea complimentară de 2 ani de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c c.p. aplicată prin aceeaşi sentinţă şi, în consecinţă,  s-a dispus ca D C să  execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c C.p.

S-a dispus anularea mandatelor de executare ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalului Sibiu şi s-a emis un nou mandat având în vedere pedeapsa rezultantă în urma contopirii. Prin urmare, în cauză a fost emis de Tribunalul Sibiu un nou mandat de executare Ca urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. z/2009 prin care i s-a aplicat inculpatei D C o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere acest mandat de executare a fost retras.

Biroul Executări Penale de pe lângă Tribunalul Sibiu a constat că este vorba de un incident la executare, în ce priveşte sentinţa penală a judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, sens în care a formulat prezenta contestaţie.

Prin sentinţa penală  a Tribunalului Sibiu contestaţia a fost declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti care la rândul sau a declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând conflictul negativ de competenţă  a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu,.

În cursul soluţionării  prezentei cauze instanţa a făcut verificări la administraţia Naţională a penitenciarelor şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sibiu – Serviciul Cercetări Penale, stabilind că D C nu se află încarcerată în vreun arest sau Penitenciar din Ţară .

Condamnata a fost citată de la ultima adresă cunoscută în ţară , precum şi de la reşedinţa din Italia, întrucât s-a reţinut că procedura de citare cu aceasta a fost legal îndeplinită în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Ca urmare a faptului că, probabil, condamnata şi-a schimbat între timp reşedinţa din Italia procedura nu s-a mai putut îndeplini la această adresă, sens în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.178 alin. 21 C.p.p. şi 177 alin. 4 C.p.p., D C fiind citată prin afişare la Consiliul Local Sibiu şi la uşa instanţei.

Între timp a fost depus la dosar şi cazierul condamnatei , iar din acest act precum şi din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză existente la dosar, tribunalul a reţinut că prezenta contestaţie a fost întemeiată si in consecinta a fost admisă pentru următoarele considerente :

În primul rând, s-a constatat că la data pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs, prin decizia penală nr. z/.2009  prin care s-a casat sentinţa penală nr. x1998 a Tribunalului Sibiu sub aspectul pedepselor şi modalităţii de executare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni, inculpata D C mai fusese condamnată prin sentinţa penală a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea  de înşelăciune săvârşită în ianuarie 1996. Această sentinţă a rămas definitivă la 07.10.10998 iar înainte de rămânerea ei definitivă, la 24.02.1998 DC a săvârşit faptele de înşelăciune pentru care a fost condamnată prin sentinţa penală x/1998 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare instanţa supremă nu putea aplica dispoziţiile art. 861 C.p. referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni aplicată, aşa încât soluţia ce se impune în prezent este cea prev. de art. 85 alin. 1 C.p., şi anume anularea suspendării sub supraveghere dispusă prin decizia penală nr. 415/2005.

Infracţiunea de complicitate la înşelăciune săvârşită la data de 24.02.1998 pentru care ea a fost condamnată prin decizia penală nr. 415/2009 este concurentă cu fapta de înşelăciune săvârşită în ianuarie 1996 pentru care inculpata a fost condamnată definitiv la 07.10.1998, trebuind deci să se facă aplicare dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, însă, faţă de dispoziţiile art. 126 C.p. executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată a fost prescrisă. Aşa fiind, dispoziţiile art. 33, 34 C.p. nu mai sunt aplicabile, iar inculpata a rămas să execute doar pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Această pedeapsă  va fi executată în regim de penitenciar, ca urmare a anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie.

În ce priveşte mandatele de executare emise în cauză s- a constatat că ultimul mandat nr. 346/2003 emis în baza sentinţei penale a Judecătoriei Sibiu şi MEA 3/04.09.2007  au fost retrase de la executare ca urmare a deciziei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la acel moment nefiind emis vreun mandat pe numele inculpatei DC

Ca urmare a prezentei soluţii,prin care s-a dispune ca inculpata să execute în regim de Penitenciar pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a  dispus emiterea unui nou mandat.