Lovire sau alte violenţe. Vătămare corporală.

Constată că prin sentinţa penală nr. 264/2010 Judecătoria Sibiu, în baza art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 63 alin. 3 tea a-II-a C.pen. şi a art. 37 lit. b C.pen., a condamnat inculpatul A P , recidivist, la o pedeapsă de 1.000 lei amendă penală.

În baza art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. d C.pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 C.pen. a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b C.pen.

În baza art. 14 şi 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 C.civ. a obligat inculpatul la plata sumelor de:

- 500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A I;

- 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G E;

- 347 lei cu dobânda legală la data plăţii către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean  cu titlu de daune materiale şi

- 384 lei cu dobânda legală la data plăţii către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă , cu titlu de daune materiale.

În baza art. 193 alin. 1 şi 2 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumelor de:

-contraechivalentul în lei a sumei de 1.393,56 Euro şi 3.926 lei către partea vătămată A I şi

-contraechivalentul în lei a sumei de 671,22 Euro şi 2.958 lei către partea vătămată G E, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 13.10.2009  s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A P, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. şi respectiv vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.

În fapt, s-a reţinut în esenţă prin actul de trimitere în judecată, că inculpatul în data de 02.09.2008 a agresat părţile vătămate A I şi G E cărora urmare a loviturilor aplicate le-a cauzat leziuni vindecabile în 5-6 zile şi respectiv 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt a fost apreciată de instanţa de fond ca fiind dovedită de probele administrate în cauză.

Agresarea părţilor vătămate din data de 02.09.2008 a fost atestată în primul rând de concluziile certificatelor medico-legale şi ale raportului de expertiză medico-legală , în cuprinsul cărora se menţionează că leziunile suferite de către părţile vătămate s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure.

Faptul că leziunile descrise în cuprinsul certificatelor medico-legale au fost produse de către inculpat a fost atestat de depoziţiile martorilor oculari M D şi V I care confirmă (cu detalii în faza de urmărire penală şi ulterior şi în faza de judecată cu omisiuni motivate de trecerea timpului) că au perceput momentul în care inculpatul a agresat cele două părţi vătămate; detaliază martorii şi arată că inculpatul l-a lovit pe fratele său cu pumnul iar pe cealaltă parte vătămată cu piciorul în zona genunchiului, fapt ce a determinat şi căderea acesteia.

Fapta inculpatului A P din data de 02.09.2008 de a aplica mai multe lovituri părţii vătămate A I şi de a-i produce leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiaşi inculpat din aceeaşi dată de a aplica lovituri părţii vătămate G E şi de a-i produce leziuni vindecabile în 50-55 de zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.

Din fişa de antecedente penale ale inculpatului rezultă faptul că acesta a fost anterior condamnat la pedepse cu închisoarea după cum urmează:

- prin sentinţa penală nr. 467/24.03.1999 a Judecătoriei Sibiu, decizia penală nr. 382/16.08.1999 a Tribunalului Sibiu a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată pe 3 ani pentru săvârşirea în concurs a mai multor infracţiuni şi

- prin sentinţa penală nr. 1529/21.11.2001a Judecătoriei Sibiu, dec. Pen. nr. 174/30.04.2002 a Tribunalului Sibiu a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea în concurs a mai multor infracţiuni şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a C.pen. a fost arestat la data de 09.11.199 şi liberat condiţionat la data de 02.10.2002 cu un rest de executat de 463 zile.

Raportat la această ultimă menţiune se desprinde ideea că această ultimă pedeapsă de 4 ani şi 2 luni închisoare a început a fi executată la data de 09.11.1999 şi se consideră executată la data de 08.01.2004, dată la care se împlineşte durata pedepsei de 4 ani şi 2 luni. Începând cu data de 08.01.2004 se calculează şi termenul reabilitării judecătoreşti (termen de 6 ani şi 1 lună). Or, raportat la data săvârşirii prezentelor infracţiuni (02.09.2008) rezultă că inculpatul le-a comis în stare de recidivă posexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce instanţa le-a aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. şi anume dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Modul şi mijloacele concrete de comitere a faptelor (lovituri aplicate cu pumnul şi picioarele în zone sensibile ale corpului), împrejurările comiterii lei (în prezenţa şi a altor persoane fără teama că acestea ar putea interveni, pe fondul unor neînţelegeri legate de moştenire, în plină stradă pe un bulevard intens circulat), urmările produse (leziuni vindecabile în 5-6 zile şi respectiv 50-55 zile de îngrijiri medicale ), scopul urmărit (aplicarea unei corecţii părţilor vătămate pentru atitudinea lor legată de dezbaterea unei succesiuni), persoana inculpatului (recidivist cu condamnări anterioare pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă, studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii minori), lipsa împrejurărilor care să atenueze răspunderea penală dar existenţa concursului de infracţiuni şi a stării de recidivă ca împrejurări de natură să agraveze răspunderea penală a justificat aprecierea instanţei că aplicarea unei pedepse de 1.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cpen. şi a uneia de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cpen. este în măsură a asigura scopul preventiv enunţat de către legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. 1 C.pen. dar şi funcţia educativă a pedepsei.

Dat fiind faptul că inculpatul a săvârşit prezentele infracţiuni mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 34 lit. d C.pen. au fost contopite pedepsele şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.

În cauză s-a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert atât sub aspectul existenţei sale, prejudiciul constând nu numai în sumele de bani pe care partea vătămată a fost nevoită a le achita pe perioada convalescenţei dar şi  în sentimentul de ruşine şi revoltă trăit de părţile vătămate ce s-au văzut agresate de către inculpat, fratele şi respectiv cumnatul lor,  în prezenţa şi a altor persoane, în plină stradă, în mijlocul unui bulevard foarte circulat) cât şi a întinderii sale, vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei şi raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite ale inculpatului şi prejudicii) astfel încât instanţa a admis acţiunile civile ale părţilor vătămate dar cu câteva precizări şi limitări. Mai întâi, s-a stabilit că acţiunile civile ale părţilor civile spitale instanţa au fost admise astfel cum au fost formulate, de vreme ce consultările şi tratamentele acordate părţilor vătămate au fost de natură a produce aceste cheltuieli. În al doilea rând, s-a apreciat că deşi acordarea daunelor morale se impune, totuşi cuantumul solicitat este cu mult exagerat. Prin acordarea daunelor morale instanţa de fond a încercat să asigure, pe de o parte, o acoperire pe cât posibil integrală a prejudiciilor nepatrimoniale suferite, dar pe de altă parte, a încercat să evite şi o spoliere a inculpatului pe această cale.

Prin urmare în baza art. 14 şi 346 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 998-999 C.civ. a obligat inculpatul la plata sumelor de:

- 500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă AI;

- 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G E;

- 347 lei cu dobânda legală la data plăţii către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean , cu titlu de daune materiale şi

- 384 lei cu dobânda legală la data plăţii către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă , cu titlu de daune materiale.

Împotriva  acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu şi inculpatul A P. Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile: pe de o parte, pentru faptul că în mod greşit au fost incluse în cheltuielile judiciare datorate părţii vătămate G E, costurile serviciilor de spitalizare ocazionate acesteia întrucât acestea în realitate sunt despăgubiri, iar  pe de altă parte, pentru faptul că s-a acordat Spitalului Clinic Judeţean de urgenţă  o sumă mai mare decât s-a dovedit în dosar ..

Inculpatul AP nu s-a prezentat la dezbateri, nu a motivat în scris recursul formulat, însă oral, reprezentantul acestuia a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. întrucât probele administrate  nu au dovedit decât altercaţia iscată între părţi, doar existenţa unei discuţii verbale nu şi agresiunile pentru care a fost condamnat.

Examinând hotărârea de faţă prin prisma motivelor invocate în căile de atac promovate, a actelor dosarului şi din oficiu conform art. 385 ind. 6 C.p.p. şi art. 385 ind. 8 C.p.p. se reţine că recursul Parchetului precum şi al inculpatului  A P, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, sunt fondate, astfel că ele vor fi admise conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., iar hotărârea casată în parte în latura civilă, aşa după cum se va arăta în continuare.

Instanţa de fond a reţinut în mod concret starea de fapt din speţă în baza probelor administrate şi arătate în cuprinsul hotărârii criticate.

Că inculpatul A P se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală prev. de art. 181 C.pen,  comisă în dauna părţii vătămate G E şi respectiv lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C.p.p. – săvârşită în dauna părţii vătămate A I – rezultă fără dubiu din probatoriul administrat. Este nefondată susţinerea apărătorului inculpatului că nu s-a dovedit prin probele testimoniale administrate că A P ar fi violentat ambele victime, astfel că s-ar impune achitarea acestuia conform art. 10 lit. c C.p.p.

Declaraţiile părţilor vătămate G E şi A I se coroborează cu actele medico-legale  precum şi cu probatoriul administrat în dosar.

Astfel, martorii oculari M D  şi V I  confirmă lovirea de către inculpatul A P a celor două victime: pe fratele său cu pumnul, iar pe concubina acestuia, cu piciorul în zona genunchiului şi subsecvent şi în legătură de cauzalitate  cu răsucirea membrului inferior.

Actele medico-legale atestă că leziunile părţilor vătămate s-au realizat prin lovire cu corpuri dure şi respectiv prin răsucire a membrului inferior stâng cu forţarea articulaţiilor genunchiului, iar acestea se coroborează şi cu susţinerile părţilor vătămate, precum şi cu recunoaşterea parţială de către inculpatul A P a incidentului din 02.09.2008 şi care au confirmat starea conflictuală continuă şi permanentă existentă dintre fraţi, astfel, că ori de câte ori se întâlnesc se ceartă ..

Aşa fiind, în mod just instanţa de fond a înlăturat de la stabilirea stării de fapt, declaraţiile martorilor M D  şi V I întrucât aşa cum  a declarat nu au văzut incidentul propriu-zis.

Încadrarea juridică dată faptelor comise a fost corect stabilită, iar pedepsele aplicate inculpatului A  P corect individualizate raportat la dispoziţiile art. 52 C.pen. şi art.  72 C.pen., astfel că scopul prevenţiei generale şi speciale poate fi atins prin sancţiunea penală stabilită, avându-se în vedere că inculpatul este recidivist cu condamnări anterioare pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă.

În ceea ce priveşte latura civilă a sentinţei, recursurile Parchetului şi al inculpatului A P vor fi admise, hotărârea instanţei de fond casată şi rejudecând se vor reduce cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat inculpatul Armean Petru către instituţia spitalicească de la 384 lei la 126 lei cu dobândă legală, faţă de conţinutul înscrisului de la fila 39 dosar recurs şi care arată că despăgubirile solicitate de Spitalul de Urgenţă Sibiu se ridică la suma de 126 lei şi nu la suma de 384 lei  cum s-a solicitat anterior.

Aşa fiind, sub acest aspect ambele recursuri sunt fondate, vor fi admise şi se va reduce de la 384 lei la 126 lei despăgubiri acordate unităţii spitaliceşti, măsură favorabilă inculpatului A P.

Pe de altă parte, aşa cum a sesizat în mod corect procurorul în calea de atac promovată, instanţa de fond a inclus în mod greşit în cheltuielile de judecată acordate victimelor agresiunilor, despăgubirile ocazionate de acestea cu serviciile medicale şi medicamentaţia, astfel că se impune acordarea de despăgubiri materiale şi reducerea corespunzătoare a cheltuielilor judiciare şi sub acest aspect este admisibil şi recursul inculpatului A P

La filele 92, 93 şi 94 dosar fond, A I a solicitat şi a probat cu chitanţele ataşate la filele indicate, că a cheltuit cu serviciile medicale ocazionate de agresiunea exercitată de către inculpatul A P  asupra sa, suma de 188,98 lei, iar la filele 95-98 dosar instanţă de fond, G E a solicitat şi dovedit suma de 195 lei cheltuită cu radiografiile, aplicarea imobilizării gipsate şi plata certificatului medical. Aşa fiind, se va dispune obligarea inculpatului A P către fiecare din cele două părţi civile, în baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art. 998 şi 999 C.civ., la plata sumelor de 188,98 lei către A I şi 195 lei către G E cu titlu de despăgubiri civile. Totodată în baza art. 193 alin. 1 şi 2 C.p.p. se vor reduce cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul către fiecare parte civilă cu sumele menţionate mai sus, astfel: de la  3926 lei la 3737 lei către A I şi de la 2958 lei la 2763 lei către partea vătămată G E.

Cum calculul cheltuielilor ocazionate întocmit de Parchet s-a dovedit a fi eronat faţă de sumele dovedite cu chitanţele de la filele 92 – 98, nu va fi primit (calculul efectuat de Parchet în motivele de recurs scrise şi aflate la fila 3 dosar care însumau în mod greşit 185 lei:  98 lei în ceea ce îl priveşte pe partea vătămată A I şi respectiv 258 lei în ceea ce o priveşte pe partea vătămată G E.

Cum alte motive de casare nu au fost  primite şi cum nici din oficiu hotărârea nu a fost găsită nelegală şi netemeinică, se vor menţine restul dispoziţiilor din sentinţa criticată.

Domenii speta

Spete similare