Acţiunea în anulare act administrativ fiscal . Deciziza de impunere pentru cheltuieli nedectubile. Legalitatea deciziei.

In conformitate cu  prevederile art. 21 alin. 1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru determinarea  profitului impozabil, sunt considerate  deductibile numai cheltuielile  efectuate în  scopul realizarii de venituri impozabile.

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 4506/87/07.10.2011, reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice T.  a solicitat anularea deciziilor nr. 60/19.04.2011 si nr. F-TR 75/17.02.2011.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca în urma unei inspectii fiscale de catre pârâta a fost obligata sa înregistreze în registrul de evidenta fiscala diminuarea pierderii fiscale cu suma de 3711 lei, precum si obligarea la plata diferentei impozitului pe profit pe anii 2006-2007, în valoare de 1025 lei.

Organele de inspectie fiscala au retinut ca în trimestrul II al anului 2009 a achizitionat marfuri de la SC M F SRL B, desi aceasta societate comerciala a fost declarata contribuabil inactiv începând cu data de 09.04.2009, iar impozitul pe profit a fost majorat în urma analizei cheltuielilor nedeductibile pe anii 2006-2007, masuri dispuse prin dispozitia nr. 31/17.02.2011 si decizia de impunere nr. F-TR 75/17.02.2011.

Decizia nr. 60/19.04.2011 prin care pârâta a respins contestatia ce a formulat împotriva masurilor dispuse de organele fiscale este nelegala pentru ca nu are vreo culpa în faptul ca SC M F SRL a fost declarata contribuabil inactiv si nici nu a cunoscut aceasta stare la momentul efectuarii tranzactiei.

Pe de alta parte, a cumparat societatea comerciala al carui administrator este în prezent, fara ca aceasta sa aiba vreo datorie, stare care rezulta din actele contabile.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 218 din Codul de procedura fiscala.

Pentru dovedirea actiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri – filele 4-56.

Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice T a formulat întâmpinare – fila 68, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, pentru urmatoarele motive:

În urma efectuarii inspectiei fiscale generale pentru perioada 01.11.2006-30.11.2010, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligatii suplimentare de plata de natura impozitului pe profit si a taxei pe valoarea adaugata, în valoare de 5673 lei si a fost diminuata pierderea fiscala cu suma de 3711 lei (1025 lei impozit pe profit, 1921 lei taxa pe valoarea adaugata, 2323 lei majorari de întârziere si 404 lei penalitati de întârziere).

La stabilirea profitului impozabil, reclamanta a dedus costul marfurilor aprovizionate de la agenti economici inactivi si cheltuieli privind materii prime neutilizate în scopul obtinerii de venituri.

În luna decembrie 2006 a înregistrat vânzari de produse finite în suma de 118 lei, însa a emis bonuri de consum în suma de 1062 lei, deci o diferenta de 944 lei, cheltuiala nedeductibila, iar în trimestrul IV 2007 a înregistrat vânzari de produse finite în valoare de 3763 lei însa a întocmit bonuri de consum în suma de 10156 lei, diferenta de 6393 lei fiind cheltuiala nedeductibila.

Ori, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile.

În al doilea rând, în trimestrul II 2009, reclamanta a achizitionat marfuri de la SC M F: SRL, contribuabil care era inactiv, astfel ca potrivit art. 21 alin. 4 din Codul fiscal, valoarea acestor marfuri – 3306,98 lei nu este cheltuiala deductibila, consecinta fiind diminuarea pierderii fiscale declarate.

Analizând cererea în raport de probele administrate si prevederile legale incidente în cauza, instanta retine ca aceasta este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Din raportul de inspectie fiscala încheiat la data de 17.02.2011 – fila 32, sintetizat în decizia de impunere nr. F-TR 75/17.02.2011 – fila 22, rezulta ca în luna decembrie 2006 reclamanta a înregistrat vânzari de produse finite în suma de 118 lei însa a emis bonuri de consum de 1062 lei, diferenta de 944 lei fiind o cheltuiala nedeductibila pentru ca nu se regaseste în produse finite.

La fel a procedat si în trimestrul IV 2007, când a înregistrat vânzari de produse finite în cuantum de 3763 lei pentru care a emis bonuri de consum în valoare de 10156 lei, diferenta de 6393 lei reprezentând o cheltuiala nedeductibila, care a afectat impozitul pe profit cu 1023 lei.

De asemenea în trimestrul 2 2009, reclamanta a achizitionat marfuri în valoare de 3306,98 lei de la SC M F SRL Bucuresti, societate comerciala care era inactiva, starea aceasta fiind publicata în Monitorul Oficial nr. 236/09.04.2009, stare de fapt pe care reclamanta nu o contesta.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile, iar potrivit alin. 4, cheltuielile înregistrate în evidenta contabila, care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv, ca în cauza de fata, nu sunt cheltuieli deductibile.

Nu se poate retine sub acest aspect ca reclamanta nu a cunoscut starea de inactivitate a SC M F SRL Bucuresti, atâta timp cât Ordinul nr. 363/25.03.2009 al Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala privind lista contribuabililor declarati inactivi a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 236/09.04.2009.

În fine, instanta nu retine nici sustinerea facuta de reclamanta în sensul ca din evidentele sale contabile nu rezulta ca ar avea vreo datorie, întrucât organele fiscale sunt cele chemate sa faca constatari de aceasta natura.

În considerarea acestor motive, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanta va respinge cererea reclamantei ca nefondata.

Domenii speta

Spete similare