Verificarea măsurii arestării preventive în cursul judecăţii. Apreciere asupra menţinerii temeiurilor ce au determinat arestarea

Prin încheierea pronuntata la data de 11 ianuarie 2012 de Judecatoria Turnu Magurele s-a constatat, în raport de disp. art. 300/2 alin. 2 Cpp., ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor M.V., BMC, SAM, TMC, SV si  SM., au încetat, dispunându-se revocarea arestarii preventive si punerea de îndata în libertate a inculpatilor.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca inculpatii au fost trimisi în judecata, în stare de arest preventiv pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, în forma agravanta, prev. si ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b alin 2 ind. 1 lit. a C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal.

În esenta, s-a retinut ca în noaptea de 19/20 iulie 2011 inculpatii au furat lucerna de la partea civila SC A. SRL. Pentru ca au fost surprinsi de cei doi paznicii, i-au lovit, dupa care, pentru a-si asigura scaparea si pastrarea lucernei, inculpatii au spart cu furca oglinda si lampa de semnalizare de la tractorul din incinta societatii apoi au smuls cablurile de la instalatia electrica.

Prin încheierea nr.13 din 22 septembrie 2011 a Judecatoriei Turnu Magurele, definitiva prin respingerea recursului, s-a dispus în baza art.148 alin.1 lit.f Cpp., arestarea preventiva a inculpatilor pentru  de 29 zile începând cu data de 22 septembrie 2011 pâna la data de 20 octombrie 2011.

Verificând arestarea preventiva în raport de disp. art. 300/2 Cpp si art. 160/b Cpp., instanta de fond a apreciat ca temeiurile ce au determinat luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor au încetat, motiv pentru care se impune  revocarea acestei masuri.

S-a facut referire în acest sens la declaratiile inculpatului MDT, si a martorilor C.I si C.G., care, în opinia instantei de fond  par sa contureze o alta situatie de fapt decât cea retinuta prin actul de inculpare. S-a aratat ca o analiza în fond a probelor nu poate avea la acest moment procesual dar nu se poate face abstractie de elementele nou aparute care par sa confirme varianta sustinuta de inculpati în declaratiile date în fata instantei si chiar în faza de urmarire penala.

S-a mentionat, totodata ca, partea vatamata desi a cerut reaudierea sa si a fost citat pentru termenul de judecata  nu s-a prezentat în fata instantei iar declaratia acesteia a fost apreciata ca necesara  în scopul clarificarii aspectelor contradictorii existente în declaratiile sale cu privire la agresiunea exercitata asupra sa de catre unii dintre inculpati.

Tribunalul Teleorman a admis recursul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele, a casat încheierea, mentinând arestarea preventiva a inculpatilor.

Astfel, instanta de recurs a retinut ca arestarea preventiva a inculpatilor s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale în materie, respectiv art. 143, 146 si 149/1 raportat la ar. 148 alin. 1 litera f Cpp. si nu sunt motive, la acest moment procesual,  care sa conduca la revocarea masurilor dispuse fata de cei doi inculpati.

La dosar exista mijloace de proba administrate atât la  urmarirea penala cât si  în cursul cercetarii judecatoresti care, fara a încalca prezumtia de nevinovatie instituita  de art. 5/2 Cpp., conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatii au comis infractiunile pentru care sunt cercetati.

Sustinerile de nevinovatie ale acestora cu privire la faptele infractionale pentru care sunt cercetati în stare de arest preventiv nu pot constitui prin ele însele  temeiuri pentru revocarea ori înlocuirea masurilor preventive dispuse în mod legal. Cauza se afla în cursul  cercetarii judecatoresti în prima instanta asa încât  numai dupa administrarea nemijlocita a probatoriilor relevante se poate aprecia asupra  concordantei dintre indiciile la care se refera art. 68/1 Cpp. si probele certe de vinovatie.

Nici situatia familiala grea invocata de inculpati, prin aparatori, respectiv au familii, copii de crescut, nu constituie un criteriu determinant în revocarea masurii arestarii preventive, ce trebuie analizata prin prisma dispozitiilor art. 300/2 si art. 160/b Cpp.

Pericolul concret pentru ordinea publica creat de inculpati prin comiterea presupuselor infractiuni persista în continuare , fiind relevat de modalitatea si mijloacele  folosite de inculpati, respectiv prin premeditarea furtului, actionarea inculpatilor pe timp de noapte, cu mai multe carute, participarea mai multor persoane, sustragerea bunului urmata de întrebuintarea actelor de violenta pentru pastrarea acestuia dar si de  conduita inculpatilor pe parcursul procesului penal. Astfel, potrivit datelor de la dosar, relevate prin declaratiile partii vatamate C.A, a inculpatului MDT, a martorei F.S, rezulta ca inculpatii încearca din penitenciar, telefonic sau prin intermediul rudelor, sa influenteze partile în proces pentru zadarnicirea adevarului.

Lasarea inculpatilor în libertate ar conduce la continuarea de catre acestia a activitatii de influentare si intimidare a partilor din proces, asa încât o astfel de masura este nejustificata.

Prin urmare , în contextul celor evidentiate mai sus, se constata de tribunal ca aprecierea instantei de fond în sensul ca temeiurile care au determinat arestarea inculpatilor au încetat este gresita, în cauza existând atât dovezi din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au comis faptele dar si ca acestia prezinta, prin modalitatea si mijloacele de comitere a faptelor, un pericol concret pentru ordinea publica.

Domenii speta

Spete similare