Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară.Funcţionari publici, invocarea excepţiei de nelegalitate. Admisibilitatea excepţiei

Sentinţă civilă 211 din 29.02.2012


Potrivit prevederilor art. 4  alin. 1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act  administrativ unilateral are caracter individual indiferent  de data emiterii acestuia , poate fi cercetata oricând în cadrul  unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu  sau la cererea partii interesate.

Prin actiunea înregistrata sub nr. 339/87/2012,  reclamantul M.N.S,  a chemat  în judecata pe pârâtii M.F.P., A.N:A:F si A.F.P.  a municipiului A. solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta acestia sa fie obligati sa-i restituie  contravaloarea taxei de poluare în cuantum de 6.714 lei si a dobânzii legale.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca în luna octombrie, anul 2011, a achizitionat un autovehicul marca Suzuki, tip vitra, categoria auto M1, fabricat în anul 1998, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat sa plateasca taxa de poluare  în cuantum de 6.714 lei.

Taxa a fost perceputa în temeiul art. 214¹ - 214³ Cod fiscal si OUG  nr. 50 /2008, texte  care nu  mai sunt  în vigoare  ca urmare  a efectului  direct al art. 90 paragraful 1 din Tratat, astfel ca taxa speciala achitata pentru înmatricularea automobilului a fost încasata în mod nelegal , fiind o plata  nedatorata, situatie în care  devin incidente dispozitiile art. 1092 Cod Civil  conform carora „ ceea ce s-a platit fara sa fie  debit  este supus  repetitiunii ”.

Considera  reclamantul ca dispozitiile în baza  carora  a fost  obligat  sa achite  taxa de poluare contravin  prevederilor art. 90 din Tratatul CE care interzice statelor membre de  a aplica  direct  sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice  natura, mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, în conditiile în care  pentru masinile  achizitionate  din România, chiar si la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxa daca  sunt deja înmatriculate .

De asemenea, a aratat reclamantul ca, în astfel de situatii, conform  jurisprudentei  CJCE, judecatorul  national este obligat sa aplice  cu prioritate  dreptul comunitar,  obligatie care rezulta si din dispozitiile art.  148 alin. 2  din Constitutia  României, care precizeaza ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.

Prin urmare, reclamantul a concluzionat ca taxa de poluare achitata pentru  reînmatricularea în România a autoturismului a fost  încasata în contul bugetului statului, cu  încalcarea  art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunitatii, regimul juridic  instituit de OUG  nr. 50/2008 pentru  autovehiculele importate si înmatriculate  în România  din  Comunitatea Europeana  fiind discriminatoriu de vreme  ce acestea au fost  deja înmatriculate  în tarile membre.

În drept,  au fost invocate  dispozitiile art.  992 – 997 , art. 1.092 Cod Civil , art. 90 din Tratatul CE si art.  148 alin. 2 si 4 din Constitutia României , iar în  dovedire , reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie, cererea de restituire  a taxei de poluare , adresa de raspuns  nr. 29348/03.01.2012 emisa de Administratia Finantelor Publice a Municipiului  Alexandria, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanta de plata a taxei.

În cauza, pârâta A.F:P: a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive în sustinerea careia a aratat ca în cauza ar trebui sa stea în calitate de pârât A.F.M. din moment ce aceasta autoritate este titularul sumei cu destinatia de taxa de poluare.

Pe fondul cauzei, aceiasi pârâta a solicitat  respingerea actiunii, sustinând în esenta ca, taxa de poluare este în mod legal datorata atâta timp cât plata acestei taxe este prevazuta în mod expres de legislatia fiscala în vigoare.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta  constata  ca suma a carei restituire se solicita prin actiune a fost achitata de reclamant la data de 30.11.2011 conform chitantei  nr. TS7 nr.  1794956 emisa de Trezoreria Municipiului Alexandria, data la care dispozitiile art. 214¹-214³ din Legea  571/2003 nu mai erau în vigoare, ca urmare a abrogarii  lor  prin OUG  nr. 50/2008.

Din înscrisurile aflate  la dosar rezulta ca taxa  a fost calculata si încasata de A.F:P:, ca  organ fiscal competent  din subordinea A.N:A:F: precum si faptul ca cererea de restituire a fost adresata  tot acestui organ fiscal care prin  adresa nr. 29348/03.01.2012 a facut cunoscut  refuzul de restituire .

Prin urmare, raportul juridic de drept administrativ s-a nascut numai între reclamant si Administratia Finantelor Publice  a municipiului Alexandria, care potrivit  art. 41 alin. 2 din Cod Procedura Civila  poate sta  în judecata în calitate  de pârâta,  având organe  proprii  de  conducere, astfel ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Administratia Finantelor Publice a municipiului Alexandria este neîntemeiata si urmeaza a fi respinsa.

În sedinta publica din 01.03.2012, din oficiu, instanta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor Ministerul Finantelor Publice si Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Exceptia este apreciata a fi întemeiata, întrucât desi, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plateste în numele Administratiei Fondului pentru Mediu, aceasta se calculeaza si se încaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, în cauza de catre A.F.P., situatie ce rezulta din chitanta pentru încasarea de impozite, taxe si contributii.

Ca atare, se apreciaza ca în prezenta actiune al carei obiect îl reprezinta restituirea taxei de poluare, calitate procesuala pasiva nu poate avea decât autoritatea fiscala care a stabilit si încasat taxa, respectiv A.F.P..

Chiar  daca administratiile finantelor  publice municipale ca  unitati fiscale teritoriale  sunt subordonate directiilor generale ale finantelor publice judetene care se afla  la rândul lor în subordinea  A.N.A.F. ce este  subordonata  M.F.P.,  acestea  au  atributii, sarcini si raspunderi  diferite .

Astfel, administratia finantelor publice municipala este  unitatea fiscala care asigura  în mod  nemijlocit , activitatea de constatare  si stabilire  a tuturor  categoriilor de impozite  si taxe datorate bugetului de stat de persoane  fizice sau juridice si organizeaza  activitatea de trezorerie privind  încasarea veniturilor  si efectuarea platilor din  bugetul  de stat .

Din nici-un act  normativ  ce a reglementat sau care reglementeaza în prezent organizarea si functionarea M.F.P. ,  nu rezulta ca acesta ar fi implicat în operatiunile de calculare , evidenta , varsare a impozitelor si taxelor  datorate  bugetului de stat de  contribuabili  persoane fizice sau  în operatiuni de  natura celor  reglementate de art. 117 Cod Procedura Fiscala , raporturile fiscale  de acest gen  privind  exclusiv unitatea fiscala teritoriala de la nivel de municipiu  si  pe contribuabilul platitor  al taxei speciale .

Prin urmare , în raportul juridic  de drept administrativ fiscal nascut  din faptul platii taxei de poluare , M.F.P. nu poate fi parte si nici  nu raspunde de modul în  care A.F.P.  a solutionat cererea de restituire  a taxei de poluare , raspunderea , pentru actele  îndeplinite sau pentru refuzul de solutionare  al cererii, fiind proprie , neavând relevanta  sub acest aspect , raporturile administrative dintre diversele structuri ale M.F.P.

Ca atare , nefiind  parti  în raportul juridic dedus  judecatii si nici beneficiari  ai platii , pârâtii M.F.P. si A.N.A.F. nu au obligatia legala de a  asigura restituirea sumei solicitate de reclamant si  nu poate raspunde  fata de platitorul taxei de actele si faptele  unitatii fiscale cu care acesta a intrat în raport direct, asa încât se va admite exceptia lipsei calitatii procesuale  pasive , invocata din oficiu de instanta, iar  actiunea va fi  respinsa ca fiind  îndreptata împotriva unor persoane fara calitate  procesuala  pasiva.

Referitor  la fondul cauzei, Tribunalul constata actiunea  întemeiata  pentru considerentele:

Taxa de poluare  a fost introdusa  prin OUG nr. 50/2008  si se percepe, potrivit  dispozitiilor acesteia,  doar pentru  autoturismele  produse în tara sau în alt stat  membru U.E., daca  sunt înmatriculate  pentru prima data  în România .

Actul normativ mentionat excepteaza de la plata taxei de poluare, autoturismele  produse în România  sau în alte state  membre UE, daca au fost anterior  înmatriculate  tot în România .

Reglementata  în acest mod, OUG  nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de  Instituire a Comunitatii Europene , întrucât  este destinata  sa diminueze introducerea  în România a unor autoturisme  second-hand , deja înmatriculate într-un alt  stat membru UE, cum este si autoturismul  reclamantului pentru care s-a achitat taxa  de poluare , favorizând astfel  vânzarea  autoturismelor  second – hand  deja  înmatriculate  în România  si dupa adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea  autoturismelor  noi produse  în România.

Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunitatii  Europene ,  interzice  statelor membre de a aplica  direct  sau indirect ,  produselor altor  state membre impozite  interne de orice natura mai mari  decât cele care se aplica,  direct sau indirect , produselor  nationale similare .

Prin urmare , dupa  aderarea  României  la UE , când produsele importate sunt  din alte  tari membre ale UE,  nu este  admisibil  ca norma fiscala nationala sa diminueze  sau sa fie  susceptibila sa diminueze  consumul produselor  importate  si sa  influenteze , din punct de vedere fiscal, achizitionarea  autovehiculelor  deja înmatriculate, deoarece în raport  de dispozitiile art. 11 alin. 1 si 2 , art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie , dispozitiile dreptului comunitar  au  prioritate  fata de dreptul national , în temeiul principiului dreptului comunitar  conform caruia orice norma  comunitara are  forta juridica superioara normelor nationale ,  chiar si atunci când acestea din urma sunt  adoptate ulterior normei comunitare  , regula aplicându-se indiferent  de rangul normei  în ierarhia sistemului juridic  national si de acela al normei comunitare .

Obligativitatea  instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii  a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CJE în cauzele  Flaminio Costa v.Enel (15 iulie  1964) , precum si Amministratione delle Finanze dello  Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Pe de alta parte, în conditiile în care aceasta  taxa nu este  perceputa persoanelor  care au solicitat înmatricularea  autoturismelor  anterior datei de 1 iulie 2008, data intrarii  în vigoare  a OUG nr. 50/2008, desi  este evident ca  si autoturismele acestei categorii de persoane  polueaza, iar din  preambulul  OUG 50/2008 rezulta ca prin adoptarea  acestui act normativ s-a urmarit  realizarea  unor  programe  si proiecte pentru  îmbunatatirea  calitatii aerului, Tribunalul constata ca  fata de scopul urmarit  prin adoptarea  OUG 50/2008,  potrivit  principiului „  poluatorul plateste, o astfel de taxa de poluare trebuia instituita pentru toate autoturismele aflate în  trafic si nu doar pentru cele înmatriculate dupa data de 1 iulie 2008.

În consecinta , constatând  ca taxa de poluare  achitata de reclamant  este  una interzisa de dispozitiile art. 90 din Tratatul  de Instituire  a Comunitatii Europene  precum si faptul  ca începând  cu data de 1.01.2007, data la care România  a aderat la Uniunea Europeana , reglementarile comunitare  sunt direct aplicabile  în ordinea juridica interna , având  prioritate fata de dispozitiile interne ,  astfel cum rezulta din dispozitiile  art. 11 alin. 1 si 2, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie  si din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei  la Uniunea Europeana, instanta apreciaza actiunea întemeiata, normele interne  dispunând cu privire  la o taxa discriminatorie  si care încalca  principiul liberei circulatii a marfurilor .

Este de mentionat  si ca  asupra încalcarii  art. 90  din Tratat prin crearea unui tip  similar  de diferenta de tratament  între produsele interne  si cele  importate din alte state ale UE , s-a pronuntat Curtea de la Luxembrug prin hotarârea din 11 august 1995 cauzele reunite  C – 367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV s.a. , c.  Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminarea între vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe  provenite din alte state membre)  sau prin hotarârea din 7 mai 1987  cauza  184/85 Comisia  c. Italia.

În raport de cele expuse, refuzul pârâtei Administratia Finantelor Publice  a municipiului Alexandria  de a restitui  reclamantului taxa de poluare  achitata  este apreciat  ca fiind  nejustificat , astfel  ca sunt îndeplinite  conditiile  impuse de art. 1 alin. 1 , art. 2 , alin. 2  si art. 8 alin. 1 din Legea 554 /2004  republicata,  pentru ca  reclamantul sa se adreseze  instantei de contencios administrativ în vederea recunoasterii  dreptului pretins  si repararii pagubei.

În consecinta, se va obliga pârâta A.F.P. sa restituie reclamantului suma de 6.714 lei, achitata cu titlul de taxa de poluare, precum si la plata dobânzii calculata potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (r3), cu modificarile si  completarile ulterioare.

Solutia admisibilitatii unor asemenea actiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe platite cu încalcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care aceasta taxa a fost stabilita.

În fine, aceasta solutie se impune si prin prisma Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit caruia statele trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoana sa se poata plânge de încalcarea drepturilor sale.

Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta previzibila a respingerii contestatiei, fie ca tardiv formulata, fie ca nefondata, nu poate constitui un remediu national efectiv în sensul Conventiei, ci, dimpotriva, reprezinta un obstacol în calea recuperarii prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritatile fiscale nationale aflate în culpa.

De altfel, aceasta problema a fost transata de Înalta Curte de Casatie prin decizia nr. 24/2011 prin care s-a stabilit ca procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.

În temeiul dispozitiile art. 274 din Codul de Procedura Civila se va obliga pârâta A.F.P. la plata catre reclamant a sumei de 2.039 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat si taxa de timbru, la baza obligatiei stând culpa procesuala.