Plangere contraventionala. legea 61/1991

Decizie 39 din 16.01.2009


Dosar nr. 2874/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Decizia Civilă Nr. 39

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă:

Prin plângerea înregistrată sub nr.2874/327/2008 la Judecătoria Tulcea, petentul (...) a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Tulcea – Direcţia Poliţie Comunitară, anularea ca netemeinic şi nelegal, a procesului verbal de contravenţie seria AA nr.(...)/5.06.2008.

Prin sentinţa civilă nr.2470/6.10.2008, Judecătoria Tulcea a admis plângerea formulată şi a anulat procesul verbal contestat ca fiind netemeinic, reţinând în motivare următoarele:

Petentul a fost sancţionat în temeiul art. 2 art.33  respectiv art. 3 pct 1 din Legea  61/1991 reţinându-se în sarcina sa faptul că a refuzat  să dea relaţii pentru stabilirea identităţii sale, neavând actul de identitate asupra sa, persoanelor aflate în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.

 Potrivit dispoziţiilor menţionate constituie contravenţie refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fiind sancţionată potrivit art. 3 al.1 lit.a din acelaşi  act normativ.

Se observă din punctul de vedere al  intimatei  că  petentul, care nu avea asupra sa  actele  de identitate, ar fi oferit date inexacte în vederea  stabilirii identităţii sale, aspecte care sunt contrazise  de probele administrate în cauză în sensul că aceste date au fost oferite, fiind şi consemnate în cuprinsul procesului verbal atacat, împrejurări faţă de care  nu s-a putut reţine în sarcina  acestuia  un refuz de a da relaţii pentru stabilirea identităţii.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs organul constatator – Primăria Municipiului Tulcea, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, motivat în esenţă de faptul că cele semnalate sunt reale, temeinice şi că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinută în sarcina sa.

Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de critica formulată cât şi din oficiu, în temeiul art.304 indice 1, Cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.

Prin procesul verbal seria AA nr.(...)/5.06.2008, petentul (...) a fost sancţionat cu amendă de 400 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.2 pct.33 din Legea nr. 61/1991, reţinându-se în sarcina acestuia refuzul de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale şi lipsa actului de identitate.

Din coroborarea declaraţiei martorului audiat în cauză cu raportul agentului (...), întocmit cu prilejul constatării faptei, rezultă că intimatul – petent a răspuns solicitării organelor de poliţie, în sensul că a furnizat date cu privire la identitatea sa, deşi nu avea actul de identitate asupra sa.

Potrivit art.2 pct.33 din Legea nr.61/1991 constituie contravenţie refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea sau la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Având în vedere probatoriul administrat, se constată că fapta reţinută în sarcina intimatului – petent nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei, astfel cum  aceasta este definită de art.1 din OG nr.2/2001, iar intimatul – petent a reuşit să facă dovada contrară a celor reţinute prin actul de autoritate contestat.

Pe cale de consecinţă, potrivit preved.art.312 al.1 Cod proc.civilă, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

 

2

Domenii speta