Indemnizaţie de dispozitiv-personal contractual

Sentinţă civilă 1 din 07.01.2009


Dosar nr. 2862/88/2008

SENTINTA CIVILA Nr. 1

Şedinţa publică din data de  07 Ianuarie 2009

 

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.2862/88/2008, reclamanta .... a chemat în judecată CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MAHMUDIA şi PRIMĂRIA COMUNEI MAHMUDIA, PRIN PRIMAR, solicitând obligarea pârâţilor la plata îndemnizaţiei de dispozitiv pe perioada ultimilor trei ani.

În motivare, reclamanta a arătat că, este funcţionar contractual în cadrul Aparatului propriu al Consiliului local al comunei Mahmudia şi că în această calitate, în conformitate cu disp. Ordinului nr.496 din 28.07.2003 a Ministrului Administraţiei şi Internelor, prin care se modifică şi se completează Ordinul nr.275/2002 de completare a Legii nr.-138/1999, beneficiază de plata indemnizaţiei de dispozitiv, reprezentând 25% din salariul de bază.

A menţionat reclamanta că, deoarece până la această dată Consiliul local şi Primăria comunei Mahmudia nu au acordat această indemnizaţie, prevăzută de lege, solicită a obliga aceste două pârâte la plata acestei indemnizaţii pe perioada ultimilor trei ani, indexată cu indicele de inflaţie.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp.art.1 de introducere a artr.9.2 şi a art.3.1 de completare a art.47 din Legea nr.138/1999.

Pârâţii, legal citaţi nu au formulat întâmpinare şi nu au depus probe în apărare.

Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:

Sporul de dispozitiv solicitat are ca bază legală art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi Ordinul nr.496/2003 al ministrului administraţiei şi internelor privind modificarea şi completarea  Ordinului ministrului de interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de interne, cu modificările şi completările ulterioare.

  Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din soldă,. Respectiv din salariul de bază conform art.1 din Legea nr.138/1999.

 În conformitate  cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 -  „Dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei”.

Potrivit prevederilor art.47 şi 49 din menţionata lege, personalul civil din  ministerele şi instituţiile centrale enumerate în art.1, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora.

Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare  a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat şi completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.

Potrivit punctului 9.2., introdus prin Ordinul modificator: ” Indemnizaţia de dispozitiv  se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”.

Punctul 31.1 din Ordin prevede că: ”Prin personalul civil, în sensul  prezentului Ordin , se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Personalul civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice, care beneficiază doar de  dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum şi de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaţilor omologi din sectorul bugetar”.

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-şi desfăşoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau  într-una din instituţiile şi autorităţile prev. în art.1 din Legea nr.138/1999.

Personalul din cadrul pârâtei face parte dintr-un organ al administraţiei publice locale, şi nu din cadrul Ministerului de Interne, astfel ca  ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administraţiei şi Internelor nu îşi are aplicabilitate în privinţa reclamantei, care are calitatea de personal contractual în cadrul aparatului propriu al Primăriei comunei Mahmudia..

Că este aşa reiese şi din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanţii şi şefii de unităţi .

În aceste condiţii, ministrul administraţiei şi internelor nu avea nici o atribuţie în privinţa salarizării personalului contractual din cadrul administraţiei publice locale şi, prin  urmare, ordinul sus menţionat nu poate fi aplicat în cazul pârâţilor şi cu atât mai puţin dispoziţiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil  din administraţia publică locală.

Că este aşa o demonstrează şi denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar şi la personalul civil, dar din  cadrul aceloraşi unităţi ( adică a unităţilor militare) –or, în mod evident, pârâtul Consiliul Local al Comunei Mahmudia nu are personal militar privind salarizarea.

Chiar denumirea indemnizaţiei, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizaţie nu se aplică în cadrul instituţiilor cu caracter eminamente civil.

De asemenea, nu sunt  aplicabile nici dispoziţiile art.16 din Constituţia României şi nici cele din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care îşi desfăşoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulaţie în interiorul dispozitivului, de comunicare - şi o instituţie publică, în care toate acele reguli nu se aplică.

Aşa fiind, instanţa urmează a respinge cererea, ca nefondată.