Contestaţie la executare

Dosar nr. 3514/327/2008

SENTINTA CIVILA Nr. 63

Şedinţa publică din data de 21 Ianuarie 2009

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 22.07.2008, sub nr.3514/327/2008, reclamantul ... a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea titlului executoriu nr.961/2008 din data de 4.06.2008 şi a somaţiei nr.19888 din 4.06.2008 şi a sumei de 8.658 lei înscrisă în acestea.

În şedinţa din data de 5 septembrie 2008, instanţa din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a sa.

Prin sentinţa civilă nr.1984/5 septembrie 2008 instanţa a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Tulcea.

La dosarul format la Tribunalul Tulcea, intimata a depus la data de 17 noiembrie 2008 precizări cu privire la motivele emiterii titlului executoriu şi a somaţiei de plată, arătând că titlul executoriu nr.961/4.06.2008 ce face obiectul contestaţiei cuprinde un debit de 8658 lei la data de 31.05.2008, astfel, pentru perioada 1.09.2001 – 31.05.2008, suma de 361 lei; pentru perioada 17.03.2003 – 31.12.2004, suma de 3.094 lei; pentru perioada 01.01.2005 – 31.12.2005, suma de 1.751 lei; pentru perioada 01.01.2006 – 31.12.2006, suma de 1.597 lei, pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2007, suma de  1.457 lei, pentru perioada 397 lei, în total suma de 8.658 lei.

A mai precizat intimata că temeiul juridic privind obligaţia achitării contribuţiei de asigurări sociale şi a majorărilor de întârziere îl reprezintă art.5 al.1 pct.IV, art.6 indice 1, al.1, al.6, art.21, al.4 şi art.31 din Legea nr.19/2000.

Cu privire la contribuţia de asigurări sociale, pe care contestatorul era obligat să o achite în perioada 2001 – 2008, intimata a precizat că aceasta are ca temei legal Legile nr.191/2001, nr.744/2001, nr.632/2002, nr.519/2003, 512/2004, nr.380/2005, nr.487/2006 şi nr.387/2007.

De asemenea s-a precizat că temeiul juridic al majorărilor şi/sau penalităţilor este reprezentat de  HG nr.564/2000 – perioada de aplicare 01.08.2000 – 28.10.2001; HG nr.1043 - perioada de aplicare 29.10.2001 – 31.08.2002, HG nr.874 - perioada de aplicare 01.09.2002 – 31.12.2002, HG nr.1573/18.12.2002 – 01.01.2003 – 03.02.2004, HG nr.67/29/2004  - perioada de aplicare 04.02.2004 – 31.08.2005; HG nr.784/2005 - perioada de aplicare 01.09.2005 – 31.12.2005; Legea nr.210/2005 - perioada de aplicare 01.01.2006 şi în prezent; OG nr.61/2002 - perioada de aplicare 01.01.2003 – 30.11.2003; OG nr.92/2003 - perioada de aplicare 01.01.2004 – 13.07.2005 şi Legea nr.210/2005 - perioada de aplicare 14.07.2005 – 31.12.2005.

În legătură cu temeiul juridic al executării silite, intimata a precizat că acesta este art.1, al.2, art.131, al.1 din OG nr.92/2003, art.2, pct.7 din Legea nr.500/2002 şi decizia nr.375 a Preşedintelui CNPAS pentru aprobarea procedurii privind activitatea de îndeplinirea măsurilor asiguratorii şi de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea preved. Legii nr.19/2000 cu privire la contractele/declaraţiile de asigurare, precum şi orice alte sume încasate necuvenit, potrivit legii. 

În legătură cu termenul de prescripţie, intimata a arătat că art.132 lit.a din OG nr.92/2003 prevede că termenul de prescripţie se suspendă în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune.

Potrivit art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 „Prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare.”

Astfel, intimata a arătat că executarea silită în ceea ce-l priveşte pe contestator s-a început prin comunicarea următoarelor titluri executorii: nr.601/Tl/30.12.2005 – pentru suma de 2243 lei; nr.2387/T1/31.01.2008 – pentru suma de 7468 lei; nr.961/04.06.2008 pentru suma de 8658 lei.

Totodată, intimata a recunoscut că pentru perioada 17.03.2003 – 31.12.2004, contestatorul nu mai are obligaţia achitării contribuţiei de asigurări sociale, precizând că în aceste condiţiuni debitul din titlul executoriu ce face obiectul contestaţiei a fost diminuat cu suma de 3094 lei, rămânând în sarcina contestatorului plata debitului de 5564 lei aferent perioadelor 01.09.2001 – 16.03.2003 şi 01.01.2005 – 31.05.2008.

În apărare, intimata a depus la dosar copii după următoarele înscrisuri: titlul executoriu nr.PF 601/T.1/2005, somaţia nr.32450/30.12.2005, titlul executoriu PF 2387/T1/31.01.2007, somaţia nr.763/2387/31.01.2008, fişa financiară a contestatorului la data de 29.07.2008, adresa nr.40641/5.01.2009.

În şedinţa din data de 17.12.2008, contestatorul a invocat excepţia prescripţiei cu privire la primul debit dat în sarcina contestatorului, respectiv cel în cuantum de 361 lei, aferent perioadei 01.09.2001 – 16.03.2003.

Examinând contestaţia, sub aspectul excepţiei invocate, instanţa va reţine următoarele:

Titlul executoriu nr.961/4.06.2008 ce face obiectul contestaţiei cuprinde un debit total de 8658 lei la data de 31.05.2008, aferent perioadei 01.09.2001 – 31.05.2008.

Debitul în cuantum de 361 lei pus în sarcina contestatorului este aferent perioadei 01.09.2001 – 16.03.2003, acesta reprezentând 134 lei – contribuţii asigurări sociale, 200 lei – majorări, 27 lei – penalităţi.

Potrivit art.91 al.1 şi 2 din Codul fiscal „  (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.”

Conform art.133 lit.a din OG nr.92/2003, termenul de prescripţie se întrerupe în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;

Potrivit art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 : „Prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare. „

Având în vedere că executarea silită s-a început în ceea ce-l priveşte pe contestator, prin comunicarea titlurilor executorii nr.601/T 1 din 30.12.2005, nr.2387/T 1 din 31.01.2007, nr.961 din 04.06.2008, emise de către intimată, instanţa constată că în cauză a operat întreruperea prescripţiei, în sensul precizat de legile sus citate, drept pentru care reţinând şi prevederile legale mai sus citate, urmează a respinge excepţia prescripţiei, ca nefondată.

Examinând acţiunea pe fondul cauzei, instanţa va reţine următoarele:

În baza autorizaţiei nr.123/6.06.2001, contestatorul a funcţionat ca persoană fizică, depunând declaraţie de asigurare.

Această autorizaţie a fost anulată prin dispoziţia nr.108/12.12.2003 emisă de Primăria ..., începând cu data de 12.12.2003.

În perioada  17.03.2003 – 1.11.2004, aşa după cum rezultă din adeverinţa eliberată de SC ... SRL ..., contestatorul a fost salariatul acestei societăţi.

Conform prev. art.5 al.1 pct.IV din Legea nr.19/2000, în forma anterioară modificării, prin Legea nr.250/19.07.2007: „Persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin trei salarii medii brute şi care se află în una din situaţiile:

……………………………………………………………………

d. persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii.”

Conform art.6 indice 1, al.1 din Legea nr.19/2000, cu modificările ulterioare: „Persoanele prevăzute la art.5 al.1 pct.IV şi V care au pe puţin vârsta de 18 ani sunt obligate  să se asigure pe baza declaraţiei de asigurare. Declaraţia de asigurare se depune în termen de 30 de zile de la data încadrării în situaţia respectivă la Casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţă.”

Aşadar, în temeiul acestor dispoziţii, contestatorul a depus declaraţia de asigurare nr.961/25.09.2001, devenind astfel asigurat, începând cu data de 01.09.2001 şi asigurându-se la un venit de 1.100.000 lei ROL, având astfel calitatea de persoană autorizată să desfăşoare activităţi independente, conform autorizaţiei nr.123/6.06.2001.

Potrivit pct.11 din cap.A, secţiunea I din Ordinul nr.340/2001 al MMSS:

„Asiguraţii care fac dovada că nu se mai regăsesc în situaţiile prev. de art.5 al.1 din lege, trebuie să depună la Casele teritoriale de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situaţiei, formularul - tip  de retragere a declaraţiei de asigurare, conform anexei 7.”

Din analiza înscrisurilor aflate la dosar nu rezultă că, în ceea ce-l priveşte pe contestator, în perioadele 01.09.2001- 16.03.2003, 01.01.2005 – 31.12.2005, 01.01.2006 – 31.12.2006, 01.01.2007 – 31.12.2007 şi 01.01.2008 – 31.05.2008, acesta nu ar fi realizat venituri în sensul celor prevăzute de art.5 al.1, pct.IV lit.d din Legea nr.19/2000, în forma nemodificată prin Legea nr.250/2007.

Astfel, de la data de 01.09.2001, dată de la care a devenit asigurat, prin depunerea declaraţiei de asigurare şi până la data de 17.03.2003, contestatorul avea obligaţia achitării contribuţiei de asigurări sociale. Chiar dacă acesta a devenit salariat al SC ... SRL ..., începând cu data de 17.03.2003 şi îşi putea retrage declaraţia de asigurare, se reţine că, potrivit deciziei de impunere anuală pe anul 2003, acesta a realizat venituri mai mari de trei salarii medii brute, drept pentru care şi pentru perioada 01.09.2001 – 17.03.2003, era obligat să achite contribuţia de asigurări sociale.

În ceea ce priveşte debitul de 3094 lei, reprezentând 1288 lei – CAS; 1544 lei – majorări; 1551 lei – penalităţi, aferent perioadei 17.03.2003 – 31.12.2004, instanţa reţine că, aşa după cum recunoaşte şi intimata, având în vedere că în această perioadă contestatorul a avut calitatea de salariat, acesta nu mai avea obligaţia achitării contribuţiei de asigurări sociale.

Cu privire la debitul dat în sarcina contestatorului, pentru perioada 1.01.2005 – 31.05.2008, instanţa va reţine următoarele:

În anul 2004 contestatorului i-a fost eliberată autorizaţia nr.73/24.09.2004 emisă de Primăria Comunei ....

La dosarul cauzei nu a fost depus nici o probă din care să rezulte că aceasta ar fi fost anulată. 

Potrivit deciziilor de impunere eliberate de Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului ..., pentru anii 2005 şi 2006, se reţine că, contestatorul a realizat venituri mai mari de trei salarii medii brute, astfel, acesta fiind obligat, potrivit legii sus citate, să depună declaraţia de asigurare şi să achite contribuţie de asigurări sociale.

Faţă de aceste aspecte, urmează a concluziona următoarele:

Depunerea declaraţiei de asigurare, în sensul precizat de art.6 indice 1 al.1 din Legea nr.19/2000, nu are un caracter opţional, în condiţiile în care contestatorul se află în situaţia prevăzută de art.5 al.1, pct.4, lit.b din Legea nr.19/2000.

Pentru ca declaraţia de asigurare nr.961/25.09.2001 să nu-şi mai producă efecte, era necesar ca, contestatorul să depună formularul – tip de retragere prevăzut în art.11 din secţiunea I a cap.A din Ordinul MMSS, nr.340/2001, pentru aprobarea normelor de aplicare a preved. Legii nr.19/2000.

Astfel, se reţine că prin nedepunerea acestui formulat – tip de retragere, contestatorul nu poate fi exonerat de obligaţiile asumate prin declaraţia de asigurare.

Având în vedere că, în anii 2005 şi 2006 contestatorul a realizat venituri şi pentru că, pentru anii 2007 şi 2008, acesta nu a dovedit că nu se mai găseşte în situaţia prevăzută de art.5 al.1, pct.IV, lit.d din Legea nr.19/2000, acesta era obligat să depună declaraţia de asigurare începând cu data de 01.01.2005 şi să achite contribuţia de asigurări sociale.

Conform pct.8 din secţiunea I, cap.A din Ordinul nr.340/2001, modificat prin Ordinul nr.1019/2007:

„Asiguraţii, pe bază de declaraţii de asigurare, care fac dovada că, în anul fiscal precedent nu au realizat venituri, nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru perioada respectivă. Anul fiscal este anul calendaristic. Dovedirea nerealizării veniturilor, se face de către asiguraţi, cu documentele contabile prevăzute de legislaţia în materie sau cu adeverinţele eliberate de organele fiscale competente. În situaţia în care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale pentru perioade în care nu au fost realizate venituri, acestea nu se restituie, fiind luate în calcul la stabilirea stagiului de cotizare şi la stabilirea punctajului de pensionare.”

Faţă de aceste considerente, reţinând preved. legale mai sus citate, instanţa urmează a constata că, în ceea ce-l priveşte pe contestator, acesta trebuie să achite contribuţia de asigurări restantă pentru perioada 01.09.2001 – 16.03.2003 şi pentru perioada 01.01.2005 – 31.05.2008, aceasta fiind în cuantum total de 5564 lei din care 3428 lei reprezintă CAS, 2082 lei reprezintă majorări şi 54 lei reprezintă penalităţi.

În consecinţă, instanţa va anula în parte titlul executoriu nr.961/1.06.2008 şi somaţia nr.19888/4.06.2008, emise de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, cu privire la obligaţia de plată a sumei de 3094 lei, reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere.

1

Domenii speta

Spete similare