Contestaţie la executare

Decizie 305/R din 03.03.2010


Dosar nr. 3920/189/2008 – contestatie la executare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA CIVILA

DECIZIA CIVILA Nr. 305/R

Sedinta publica de la 03 Martie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Judecator ADINA ALEXANDRU

Judecator DANIELA MIHAELA MANOLE

Grefier ELENA GHEORGHIES

Pe rol se afla judecarea cererii de recurs formulata de recurentii – contestatori BM si BE, ambii cu domiciliul în mun., în contradictoriu cu intimatul - creditor DD, cu domiciliul în, împotriva sentintei civile nr. 2728/06.10.2009 pronuntata de Judecatoria Bârlad, cauza având ca obiect contestatie la executare.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta recurentul BM, asistat de av. Pascaru Ioan, cu împuternicire avocatiala de reprezentare la fila 20 a dosarului si pentru recurenta BE, lipsa la acest termen si intimatul DD.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza urmatoarele: procedura de citare este legal îndeplinita, cauza se afla la al treilea termen de judecata; nu s-au depus înscrisuri noi; nu s-a solicitat judecarea si în lipsa.

Intimatul DD depune copie obiectiuni la raportul de expertiza. Duplicatul acestui înscris îl înmâneaza reprezentantului recurentilor.

Av. Pascaru Ioan nu solicita termen pentru studierea înscrisului înmânat în sedinta.

S-au citit si verificat actele si lucrarile dosarului dupa care instanta da partilor pentru a arata daca mai au înscrisuri de depus sau cereri de formulat.

Av. Pascaru Ioan relateaza ca nu mai are înscrisuri de depus si nu formuleaza alte cereri.

Intimatul DD arata ca nu mai are înscrisuri de depus.

În baza probatoriului administrat instanta se considera lamurita, constata cauza în stare de judecata si da cuvântul la dezbateri.

Av. Pascaru Ioan, având cuvântul pentru recurenti, sustine ca acestia au promovat prezentul recurs întrucât considera sentinta Judecatoriei Bârlad ca fiind nelegala si netemeinica.

Primul motiv de nulitate a hotarârii consta în aceea ca în dispozitivul hotarârii nu se mentioneaza despre disjungere, desi în practicaua se face vorbire despre aceasta. Nepronuntarea prin dispozitivul hotarârii cu privire la disjungere atrage nulitatea hotarârii.

Al doilea motiv de recurs vizeaza fondul cauzei, instanta nu a respectat dispozitiile deciziei de casare nr. 1061/2008 a Tribunalului Vaslui.

Un alt motiv de recurs critica hotarârea pentru ca s-a dispus disjungerea desi între cele doua dosare exista o strânsa legatura, constata si de Tribunalul Vaslui prin decizia 1061/2008.

Pe rolul Judecatoriei Bârlad se afla dosarului 3725/2008, având ca obiect restrângerea dreptului de servitute. Nu mai poate fi acceptata servitutea în conditiile în care latimea acesteia este de 10 m.l.si lungimea de 45 m.l. Atunci când au cumparat terenul nu a fost vorba de o servitute de trecere, si nici judecatorul de la cartea funciara nu stia de existenta ei. Imobilul a fost cumparat fara nicio sarcina, intimatul a stat în pasivitate, cerând ulterior o servitute de trecere. Curtea de Apel Iasi, prin hotarârea pronuntata i-a obligat sa permita accesul, motiv pentru care, având în vedere dimensiunile servitutii,  au formulat cerere pentru restrângerea dreptului de trecere.

Pentru aceste motive solicita admiterea recursului si constatând nulitatea hotarârii desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fondul cauzei, apreciaza ca nu au fost respectate dispozitiile deciziei de casare. Solicita si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

Intimatul DD, având cuvântul, solicita sa-i fie respectat dreptul cumparat, asa cum a convenit cu vânzatorul. Întelegerea a fost ca sa poata cultiva pe terenul pentru care a fost stabilit dreptul de servitute. Solicita pastrarea solutiei primei instante.

Instanta declara dezbaterile închise, dupa care lasa cauza în pronuntare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 2728/06.10.2009, Judecatoria Bârlad a respins ca netemeinica contestatia la executare formulata de contestatorii BM si BE, împotriva actelor de executare silita din dosarul de executare silita nr. 101/2006 al B.E.J. Stan Iulian Marius, pe care le-a mentinut.

A respins exceptia inadmisibilitatii invocata de creditor DD.

A respins cererea contestatorilor privind cheltuielile de judecata.

A obligat contestatorii sa plateasca creditorului DD suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr.1061/09.09.2008, Tribunalul Vaslui a admis recursul contestatorilor si a trimis cauza spre rejudecare.

În motivarea deciziei s-a aratat ca, în mod gresit instanta a respins contestatia la executare ca inadmisibila, fara sa cerceteze fondul cauzei.

În rejudecare, la termenul din 06.10.2009, instanta a invocat necesitatea disjungerii cererii având ca obiect despagubiri de contestatia la executare.

Întrucât solutionarea contestatiei era întârziata de cererea în pretentii, lucru nepermis de dispozitiile art.402 Cod procedura civila, care prevad judecarea de urgenta si cu precadere, instanta a disjuns cererile accesorii, privind pretentiile materiale.

Referitor la contestatia la executare, instanta a constatat ca aceasta este neîntemeiata, pentru urmatoarele motive:

1. În fapt, contestatorii au invocat mai multe motive de anulare a actelor de executare, unele fiind invocate atât la prima judecata, cât si în rejudecare, iar un motiv doar la prima judecata, astfel:

a)- încalcarea dispozitiilor privind obtinerea autorizatiei de demolare a gardului si anexelor, invocat si la rejudecare;

b)- perimarea executarii, motiv invocat numai la prima judecare a cauzei, nereiterat la rejudecare;

c)- existenta unui litigiu având ca obiect actiune în constatare, referitor la întinderea dreptului de servitute, solicitând în legatura cu acest motiv si oprirea executarii.

Nu s-a indicat temeiul de drept în baza caruia solicita anularea tuturor formelor de executare.

2. Instanta a analizat toate motivele de fapt invocate de contestatori la prima judecata si cu ocazia rejudecarii.

a) Primul motiv era neîntemeiat, deoarece, atâta timp cât s-a dispus printr-o hotarâre judecatoreasca învestita cu putere executorie ridicarea constructiilor si  plantatiilor de pe calea de acces, nu mai era necesara obtinerea unei autorizatii de demolare. Aceasta era necesara în situatii când se efectueaza din proprie initiativa o constructie, si nu când instanta obliga la aceasta.

 Potrivit art.372 C.pr.civ. executarea silita se va efectua numai în baza unei hotarâri judecatoresti ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

b) Nici cel de-al doilea motiv, care a fost invocat numai la prima judecata,  nu era întemeiat. Perimarea intervine, potrivit art.389 C.pr.civ., daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data îndeplinirii oricarui act de executare, fara a mai fi savârsite alte acte de urmarire. Este vorba asadar de o culpa a creditorului, de pasivitatea acestuia.

În speta, creditorul DD nu ,,a lasat sa treaca” aceasta perioada de timp, ci a încercat sa obtina executarea hotarârii, dar au existat piedici la executare, datorate contestatorilor si constând în faptul ca, asa cum reiese din numeroasele notificari adresate de executor contestatorilor pentru a ramâne acasa, în vederea executarii hotarârii, acestia nu erau acasa, precum si opozitia debitoarei BE  la executare, pe motiv ca  titlul executoriu priveste o alta persoana, cu prenumele Doina ( procesul verbal întocmit de executor la 05.07.2006 si decizia nr. 336/R din 21.03.2007a Tribunalului Vaslui din dosarul de executare nr. 101/2006).

Dupa respingerea contestatiei la executare,  creditorul a solicitat executorului, la data de 11.02.2008 continuarea executarii, asa cum reiese din dosarul de executare.  Nu s-a dovedit pasivitatea creditorului.

Chiar daca s-ar fi retinut faptul ca a intervenit perimarea executarii, dupa respingerea contestatiei la executare formulata de contestatoarea BE, s-a formulat o noua cerere de executare si s-a trimis o noua somatie debitorilor, fiind respectate astfel prevederile art.389 alin.3 C.pr.civ.

c) Existenta unui litigiu privind acelasi drept de servitute, a carui întindere ar fi mai mica decât s-a retinut în hotarârea ce se executa, nu împiedica executarea hotarârii definitive si irevocabile.

 În drept, analizând actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.101/2006 al BEJ Stan Iulian, instanta a constatat ca au fost îndeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art.374 C.pr.civ. privind învestirea hotarârii cu formula executorie, ale art. 387 din acelasi act normativ, privind somatia, art.389 alin.3 C.pr.civ., privind efectuarea unei noi somatii, precum si celelalte prevederi legate de executare.

 Pentru considerentele aratate, instanta a respinge contestatia la executare ca netemeinica si, în consecinta, cererea privind cheltuielile de judecata.

 În ceea ce priveste exceptia de inadmisibilitate invocata de creditor, aceasta poate fi ridicata cu privire la o cerere care nu poate face obiectul judecatii. Contestatia la executare este prevazuta de lege si poate fi introdusa împotriva actelor de executare efectuate cu încalcarea dispozitiilor în materie.

În speta, unul din motivele invocate de contestatori (cel de la pct.c) privea judecata pe fond, deci si titlul executoriu, motiv care era netemeinic si nu justifica  anularea actelor de executare sau oprirea executarii.

 În baza art. 274 C.pr.civ. instanta a obligat pe contestatori la plata cheltuielilor de judecata efectuate de creditor la prima judecata, în suma de 400 lei, la rejudecare nefacându-se dovada altor cheltuieli.

Împotriva acestei hotarâri au formulat recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele considerente:

Hotarârea instantei de fond este lovita de nulitate absoluta în conditiile în care la termenul de judecata când cauza a ramas în pronuntare s-a dispus disjungerea unor capete de cerere, fara ca aceasta masura sa fie reluata în dispozitivul hotarârii.

Pe fondul cauzei, în mod gresit instanta de fond a apreciat ca motivele contestatiei la executare sunt neîntemeiate. Pentru a se continua executarea care impune demolarea unor constructii si a gardului, cât si pentru desfiintarea unor plantatii trebuie obtinuta autorizatia de demolare. Instanta de fond a apreciat ca nu se impune obtinerea unei autorizatii de demolare având în vedere ca demolarea s-a dispus prin hotarâre judecatoreasca, însa prin titlul executoriu nu s-a dispus ridicarea constructiilor.

De asemenea s-a invocat si perimarea executarii, însa, în mod gresit, s-a retinut ca creditorul nu a stat în pasivitate.

Nu putea fi disjunsa cauza în totalitate ei, solicitând ca instanta sa protejeze proprietate recurentilor, gardul fiind construit în urma cu 30 de ani cu autorizatie.

Un alt motiv al contestatiei priveste faptul ca pe rolul instantelor se afla un proces de restrângere a servitutii.

În drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. Civ. si art. 304 ind. 1 C. proc. Civ.

În dovedire, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, instanta de control judiciar a constatat ca recursul este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente:

Codul de procedura civila nu prevede ca sanctiune a nulitatii absolute a hotarârii judecatoresti faptul ca nu s-a consemnat în dispozitivul hotarârii masura disjungerii unui capat de cerere care s-a dispus de instanta la termenul de judecata când cauza ramasa în dosar a ramas în pronuntare.

Nu sunt îndeplinite nici conditiile prevazute de art. 105 al. 2 C. proc. civ, recurentii nefacând dovada unei vatamari ce li s-a produs prin nementionarea în dispozitivul hotarârii a faptul ca s-au disjuns anumite capete de cerere.

În ceea ce priveste obtinerea unei autorizatii de demolare, daca s-ar conditiona executarea unei hotarâri judecatoresti de obtinerea unei astfel de autorizatii ar lipsi de efecte juridice acea hotarâre.

Recurentii nu pot conditiona executarea hotarârii judecatoresti de construirea de catre creditor a unui alt gard. Aceste aspecte sunt probleme ce tin de fondul cauzei si trebuiau invocate la momentul când s-a solutionat cauza ce a determinat pronuntarea hotarârii judecatoresti ce constituie titlul executoriu.

Faptul ca partile mai au pe rol un litigiu privind restrângerea dreptului de servitute nu constituie un impediment de a executa hotarârea ce s-a pronuntat.

În ceea ce priveste perimarea executarii, în mod corect, instanta de fond a constatat ca nu s-a produs în conditiile în care recurentii sunt cei care au formulat contestatii care au oprit cursul executarii, iar de fiecare data creditorul a staruit în continuarea acesteia.

Fata de cele aratate, de dispozitiile art. 312 al. 1 C. proc. civ. si având în vedere ca, în cauza, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevazute de art. 304 C. proc. civ. sau alte motive de ordine publica, instanta va respinge recursul, urmând sa mentina hotarârea instantei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de BM si BE împotriva sentintei civile nr. 2728/6.10.2009 a Judecatoriei Bârlad, pe care o mentine.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 3 martie 2010.