Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Dosar nr. 4719/333/2009 – plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 87/R

Sedinta publica de la 04 Martie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: SIMIONESCU ELENA

Judecator: NICULACHE LUMINITA

Judecator: PARPALEA-FILIP NICOLAE

Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se afla spre solutionare, recursul penal declarat de petenta SA ,  împotriva sentintei penale nr. 1364 din 18.11.2009 a Judecatoriei Vaslui.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta petenta recurenta SA, asistata de aparatorul ales av. Duca Tudor cu delegatie la dosaurl cauzei, lipsa fiind persoanele cercetate intimate MNA si DAM, pentru care raspunde aparatorul ales av. Zugravu Liviu. 

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca  procedura de citare este legal îndeplinita, recursul este declarat de aparator în numele petentei SA, în termen legal, motivat în scris. Cauza se afla la al III-lea termen de judecata.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanta constata cauza în stare de judecata si da cuvântul în sustinerea recursului.

Av. Duca Tudor, având cuvântul pentru recurenta, arata ca motivele de recurs au fost dezvoltate pe larg în scris, fapt pentru care va sintetiza oral câteva aspecte pe care le considera esentiale. Prin prezentul recurs, solicita casarea hotarârii primei instantei, iar pe fond sa admiteti plângerea formulata împotriva rezolutiei din 15 mai 2009 emisa de procurorul din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui si împotriva rezolutiei din 1.07.2009 a prim-procurorului aceluiasi parchet.

În speta, este vorba de catre o plângere depusa de petenta SA împotriva numitilorMNA si DAM, pentru savârsirea faptei de marturie mincinoasa constând în aceea ca, în cadrul unui proces civil de partaj succesoral, acestia au depus marturie si au afirmat anumite lucruri neconforme cu adevarul, care au condus instanta de judecata la o solutie de admitere a cererii de acceptare tacita în termen a succesiunii  tatalui sau de catre SMI, parte în acel proces civil. Acesti doi martori au fost audiati la cererea numitului SMI. Considera ca urmarirea penala efectuata în cauza este defectuoasa si ca organele abilitate nu si-au aplecat atentia cuvenita asupra tuturor aspectelor si nu au administrat probele necesare.

Un prim aspect este acela ca rezolutia de infirmare data la 17 .10.2008 de catre prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, rezolutie prin care s-a dispus desfiintarea unor solutii date anterior pâna la acel moment si administrarea unor probe: audierea unor martori, efectuarea unor acte de procedura si s-a dispus verificarea evenimentelor percepute în mod direct de catre persoanele cercetate cu privire la care au depus marturie în procesul civil si a verificarii existentei colectiei de casete si a DVD-urilor pe care MNA sustine ca ar fi cumparat de la SMI. Stiind ca aceasta este o proba esentiala s-a formulat o cerere în acest sens pe care au depus-o la dosarul instantei de fond si la care s-a primit un raspuns(fila 3 dosar fond). Organul de politie a raspuns faptul ca a luat în considerare cererea formulata ca fiind oportuna si careia îi va da curs, însa cererea de a se inventaria bunurile care au fost cumparate nu a fost efectuata nici pâna în prezent. Motivarea pe care o ofera cu privire la acest aspect rezolutia atacata si pe care a îmbratisat-o si instanta de fond cum ca ar fi vorba de o conventie civila verbala între parti care are loc are loc prin predarea bunului si plata pretului nu subzista în fata instantei penale.

Un alt aspect pe care înteleg sa-l critice ar fi si modul în care organul de politie a înteles sa-l interpeleze pe SMI, daca îsi însuseste respectiva tranzactie între parti. Acesta a fost contactat telefonic, întrucât are resedinta în mun. Bucuresti si nu a putut sa se prezinte pentru a da declaratii. Aceasta modalitate de audiere nu este prevazuta în codul de procedura privind audierea martorilor, întrucât nu se poate avea garantia ca persoana care se afla la celalalt capat al firului este persoana careia intentiona sa se adreseze.  Din aceste doua puncte de vedere, apreciaza ca aceasta cauza trebuie restituita la organul de urmarire penala pentru a fi administrate si aceste doua probe, respectiv verificarea si întocmirea unui inventar cu privire la colectia de casete si DVD-uri pe care martorul le-ar fi cumparat de la SMI si audierea acestuia din urma în calitate de martor în procesul penal  cu respectarea tuturor normelor pe care le impune procedura penala.

Un ultim motiv pe care doreste sa-l puncteze si care a fost invocat verbal si în fata instantei de fond si care nu a fost amintit în cuprinsul sentintei atacate, este vorba de nerespectarea dreptului la aparare de catre organul de urmarire penala.

Exista o cerere formulata de catre aparatorul de la acea vreme a partii vatamate depusa la organul de urmarire penala, prin care se solicita asistarea la toate actele de urmarire penala ce urmau sa se administreze în cauza, însa nu i s-a dat curs deoarece s-au efectuat acte de urmarire penala fara ca aparatorul sa fie contactat.

Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului si trimiterea cauzei la parchet pentru administrarea probelor aratate anterior.

Av. Zugravu, având cuvântul pentru intimati, arata faptul ca desi cauza este sub incidenta penala, solutia civila, ramasa irevocabila,  are o mare importanta sub un aspect determinant si este vorba de aprecierea modului în care declaratiile acestor martori au fost considerate ca relevante pentru instanta de judecata în pronuntarea unei anumite hotarâri. Cu alte cuvinte, chiar daca exista martori care declara diverse lucruri neadevarate, aceste lucruri considerate nereale si neînsusite de catre o instanta de judecata, nu transforma declaratia persoanei respective într-o declaratie mincinoasa si care sa fie supusa unui control penal.

La dosarul cauzei se afla atasata hotarârea civila care a fost supusa controlului judiciar prin caile de atac si care a fost mentinuta pentru aceleasi considerente care au stat la baza admiterii acelei cereri formulate de catre SMI. Se poate observa ca actele materiale avute în vedere de catre instanta civila cu privire la acceptarea tacita a mostenirii, sunt cu totul altele si anume: discutia cu avocatul, discutia cu mama vitrega, plata impozitelor la primarie, aspecte dovedite  cu acte si cu declaratiile altor martori în afara acestora care sunt pusi în discutie în aceasta cauza. Pentru primul argument invocat recursul este nefondat  Pe ceea ce se critica cu referire la rezolutia de infirmare, recursul este neîntemeiat. În primul rând, în rezolutia de infirmare prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, a dispus audierea a doi martori:PI si HV. De asemenea, arata ca acest presupus drept la aparare încalcat prin neprezentarea avocatului la audierea acestor martori nu a fost invocat de catre partea vatamata  în plângerea facuta initial la procurorul ierarhic superior situatie în care au fost de acord cu modul în care s-a desfasurat procedura de audiere. Pe de alta parte, chestiunea legala de dovedirea unei situatii de fapt apare si ridicola, în conditiile în care Mircea Sandu era reclamant în procesul unde a propus cei doi martori spre a fi audiati. În actiunea sa, SM precizeaza ca a acceptat mostenirea si a luat un DVD-player si o colectie de DVD-uri, bunuri pe care le-am vândut lui MN. Considera ca nu mai are nici un sens audierea lui Mircea Sandu când a spus foarte clar în actiune ca a efectuat aceasta operatiune. Nici prim procurorul si nici instanta nu a pus în discutie necesitatea efectuarii unei astfel de probe.

Considera ca în mod corect instanta de fond a respins plângerea mentinând cele doua rezolutii ale parchetului pe care le apreciaza ca fiind legale si temeinice.  Solicita respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata.

Av. Duca, având cuvântul în replica, arata ca nu putea invoca nerespectarea dreptului la aparare prin plângerea adresata prim procurorului, întrucât nu avea cunostinta de actele de procedura care s-au efectuat la acel moment.  A aflat despre acest lucru abia când dosarul a ajuns la instanta de fond, moment în care a fost invocat acest aspect.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicita respingerea recursului ca fiind nefondat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauza precum si motivele invocate în recurs, considera ca hotarârea instantei este temeinica si legala. În baza probatoriului administrat, corect parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitiiMNA  si DAM pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 206 Cod penal. Din actele dosarului rezulta ca persoanele cercetate au declarat aspecte relatate de catre reclamantul SMI în dosarul civil. Solicita mentinerea hotarârii primei instante.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a ramas în pronuntare.

Ulterior deliberarii; 

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de fata;

Prin sentinta penala nr. 1364 din data de 18.11.2009, pronuntata în dosarul nr. 4719/333/2009 al Judecatoriei Vaslui,  în baza art. 278 ind.1, alin. 8 lit. a  din Codul de  procedura penala, a fost respinsa plângerea formulata de petenta SA, împotriva solutiei din Rezolutia nr. 3019/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmaririi penale fata de numitii MN, si DA - Marian, pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 260  Cod penal, mentinuta prin Rezolutia nr. 841/II/2 din 01.07.2009 a Prim - Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui.

Instanta a mentinut solutia procurorului si a respins  solicitarea petentilor de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala petenta SA a fost obligata la plata catre stat a sumei de  75 lei - cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a pronunta aceasta sentinta s-au retinut urmatoarele :

Prin Rezolutia nr. 3019/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui s-a confirmat propunerea de a nu se începe urmarirea penala sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art. 260 Cod penal fata de numitii MN si DAM. Solutia a fost mentinuta prin Rezolutia nr. 841/II/2 din 01.07.2009 a Prim - Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, retinându-se ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, sub aspectul laturii obiective.

În fapt, s-a aratat ca petenta a reclamat ca numitii MN si DAM, fiind audiati în calitate de martori în dosarul civil nr. 4585/333/2006 aflat pe rolul Judecatoriei Vaslui, având ca obiect anulare certificat mostenitor au dat declaratii necorespunzatoare adevarului.

Referitor la declaratia data de numitul DAM în fata instantei civile, la termenul din 22.05.2007, se observa ca acesta a relatat aspecte pe care le cunostea de la reclamant (numitul SMI) cu privire la faptul ca reclamantul a mers împreuna cu Hriscu Vera la un avocat pentru informatii în vederea dezbaterii succesiunii, ca petenta a refuzat sa-i dea reclamantului niste acte si ca acesta a platit impozitul pe apartament. Acesta a mai relatat ca a asistat la o discutie contradictorie între petenta si fiul sau - SMI.

Cu privire la numitul MN, în declaratia data în fata instantei civile la termenul din 18.09.2007, acesta relateaza o serie de aspecte pe care le cunoaste de la reclamant, precum si faptul ca a cumparat de la acesta mai multe casete si un aparat DVD, care au apartinut tatalui acestuia, pentru care a platit suma de 250 lei.

Ambele persoane interesate au mai facut câteva afirmatii care, datorita modului de redactare a declaratiei, nu pot fi apreciate cu certitudine daca acestea au fost cunoscute de la reclamant sau au fost percepute în mod direct.

Instanta a constatat ca, audiate cu ocazia cercetarilor penale, cele doua persoane interesate si-au mentinut declaratiile date ca fiind corespunzatoare adevarului, cele mai multe aspecte cunoscându-le de la reclamantul SMI. De altfel, numitul MN afirma ca s-a deplasat personal cu reclamantul la Serviciul Financiar pentru a se interesa de datoriile apartamentului si ca a cumparat casetele si DVD-player-ul de la acesta.

Nici una din probele administrate în cauza nu infirma declaratiile celor doua persoane interesate.

Martorele CO siPI, propuse de petenta, nu au relatat decât aspecte cunoscute de la aceasta, fara a prezenta vreun aspect contrar celor declarate de persoanele interesate.

Mai mult, martora HV, audiata de organele de cercetare (fila 23) relateaza aceleasi aspecte ca si acelea pe care numitii MN si DAM le-au perceput de la reclamantul SMI, confirmând astfel, declaratiile date de acestia.

S-a sustinut de catre petenta ca nu au fost respectate, cu ocazia reluarii cercetarilor ca urmare a infirmarii solutiei de netrimitere în judecata a celor doua persoane interesate, din data de 17.X.2008, dispozitiile date în rezolutia Primului – Procuror.

Instanta constata însa, ca a fost audiata martoraPI (fila 27 din dosarul de urmarire penala), propusa de petenta precum si martora HV (fila 23 din dosarul de urmarire penala) .

De asemenea, au fost lamurite si aspectele privind vânzarea-cumpararea casetelor si a DVD-player-ului apartinând defunctului. Astfel, acestea sunt bunuri mobile, iar conform dispozitiile Codului civil transferul dreptului de proprietate se face prin simpla predare a bunurilor si plata pretului. Ori, vânzatorul – SMI declara ca a predat bunurile sus-indicate, iar cumparatorul MN afirma ca le-a primit si a platit pretul convenit (suma de 250 lei). Cei doi nu erau obligati sa faca în vreun fel dovada tranzactiei dintre ei, declaratiile acestora fiind suficiente si, prin urmare nu se impunea ca aceste bunuri sa fie ridicate de organele de politie în conformitate cu dispozitiile art. 96 Cod procedura penala.

De asemenea, faptul ca numitul SMI nu a fost audiat în calitate de martor nu este de natura a prejudicia în vreun fel solutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui atât timp cât s-a luat acestuia, telefonic, o declaratie si nu s-a solicitat, în mod expres, de catre petenta acest lucru.

Fata de toate aceste motive, instanta a apreciat ca organele de urmarire penala au analizat în mod corect toate probele administrate în cauza, rezultând, cu claritate, ca cele doua persoane interesate au declarat doar ceea ce cunosteau în legatura cu aspectele relatate, asa cum le-au perceput, fie în mod direct, fie din relatarile numitului SMI, neavând vreun moment intentia de a declara mincinos.

De aceea instanta a apreciat ca fiind  întemeiata aprecierea Parchetului ca nu se impune identificarea si audierea avocatului la care a mers numitul SMI.

Pentru toate acestea, instanta a concluzionat ca solutia dispusa prin rezolutia atacata este legala si temeinica, nefiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, pretins a fi fost comisa de cele doua persoane interesate, atât sub aspect obiectiv cât si subiectiv.

Împotriva hotarârii, în termen legal, prin cererea din data de 24.11.2009, în numele petentei SA, în conformitate cu prevederile 385 ind. 2 cu referire la art.362 alin. 2 din Codul de procedura penala, fara aratarea motivelor, a declarat recurs aparatorul împuternicit sa acorde asistenta în fata primei instante.

Prin memoriul separat, petenta a învederat ca hotarârea instantei de fond este nelegala si netemeinica deoarece nu a fost analizata în mod judicios modalitatea de desfasurarea a urmaririi penale, cu referire expresa la modalitatea de administrare a probelor si respectarea drepturilor participantilor la proces. S-a aratat astfel ca nu s-au respectat sarcinile trasate de prim-procuror prin ordonanta de infirmare, în sensul ca nu au fost verificate evenimentele percepute în mod direct de persoanele cercetate si nu au fost efectuate verificari asupra colectiei de DVD pe care numitul MOGA MARIUS sustine ca le-ar fi cumparat.

De asemenea, se arata ca nu s-a procedat la ascultarea numitului SMD care a avut calitatea de reclamant în procesul civil, declaratia acestuia fiind concludenta si utila solutionarii cauzei, învederându-se ca modalitatea de ascultare telefonica nu este procedurala.

Se mai sustine ca se impune verificarea situatiei hainelor pe care unul dintre martorii din procesul civil a sustinut ca le-a primit de la reclamant si a împrejurarii ca l-a însotit pe reclamant atunci când acesta a intentionat sa contacteze un avocat pentru dezbaterea succesiunii.

S-a aratat si faptul ca organele de cercetare penala nu au respectat dreptul la aparare a partii vatamate  de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala, în conditiile în care aparatorul acesteia a formulat o cerere în acest sens, motiv pentru care toate actele de procedura efectuate dupa data respectiva sunt lovite de nulitate.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 3856 alin 3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, tribunalul constata ca recursul  declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru motivele ce vor fi aratate în continuare:

La data de 05.10. 2007, Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a fost sesizat de catre numita SA care solicita antrenarea raspunderii penale a numitilor MN si DA pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, fapta prev. si ped de art. 260 alin. 1 din Codul penal, învederând ca acestia au facut relatari neconforme realitatii cu ocazia audierii lor în calitate de martori într-o cauza civila.

În fapt, numitul SM a formulat o actiune civila împotriva numitilor SSE si SA, solicitând anularea Certificatului de mostenitor nr. 1/2006 potrivit caruia succesiunea autorului SANDU GHEORGHE a fost acceptata de numita SA, sotie supravietuitoare, SMI si SSE, în calitate de descendenti de gradul I, fiind straini de succesiune prin faptul ca nu au acceptat-o în termen.

Prin sentinta civila nr. 4285 din 18 decembrie 2007 a Judecatoriei Vaslui a fost admisa actiunea, dispunându-se anularea certificatului de mostenitor, cu motivarea ca reclamantul a acceptat tacit mostenirea, în contextul în care, în termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii, a realizat acte din care rezulta neîndoielnic aceasta intentie si pe care nu le poate realiza decât în calitate de erede, fiind astfel îndeplinite conditiile art.689 din Codul civil.

Instanta a retinut ca intentia de acceptare a mostenirii a fost dovedita cu probele ce au fost administrate, printre care si depozitiile martorilor împotriva carora a fost efectuata plângerea penala, probe care demonstreaza manifestarea vointei de acceptare a succesiunii prin aceea ca reclamantul a solicitat pârâtei sa împarta succesiunea, prin interesul acestuia de afla care este cota ce i se cuvine adresându-se unui avocat, dar si prin actele de administrare, constând în plata impozitelor si prin actele de dispozitie constând în vânzarea unor  bunuri.

Instanta a retinut ca martorul DAM a relatat ca, dupa decesul tatalui sau, reclamantul a ramas în tara circa o luna, timp în care a mers la un cabinet de avocatura pentru  a dezbate mostenirea. De  asemenea, acelasi martor a aratat ca a perceput o discutie între reclamant si mama sa vitrega, ocazie cu care acestia si-au disputat dreptul asupra unuia dintre bunurile masei partajabile.

Instanta a mai retinut ca martorul MN a confirmat ca reclamantul i-a solicitat sotiei supravietuitoare sa împarta mostenirea, aceasta asigurându-l sa nu-si faca griji, precum si faptul ca reclamantul a mers la un avocat pentru discutarea problemei succesiunii. Acelasi martor a declarat ca a cumparat de la reclamant casete cu muzica veche si un DVD-player, bunuri ce au apartinut defunctului.

Prin plângerea penala formulata, numita SA a reclamat ca relatarile facute de cei doi martori sunt mincinoase. S-a aratat ca sunt neadevarate sustinerile martorului MOGA MARIUS cum ca ,,reclamantul a încercat, dupa decesul tatalui sa rezolve situatia mostenirii, în sensul ca s-a interesat de datoriile firmei, ale apartamentelor.. a mers la financiar pentru a afla situatia imobilelor.. a discutat cu mama vitrega pentru careia i-a solicitat actul de deces si a fost refuzat’’

De asemenea, nu este adevarat ca reclamantul a platit din propriile economii impozitul pentru apartamentul în care a locuit tatal sau si ca a achitat mai multe rate pentru imobil în care locuieste bunica sa, afirmatii  facute de ambii martori împotriva carora a formulat plângere.

S-a aratat ca este neveridica si afirmatia numitului DA cum ca reclamantul a contribuit cu bani pentru întretinerea bunurilor ce fac obiectul masei partajabile, iar numitul MN a declarat mincinos ca a cumparat casete si un DVD-player de la reclamant, bunuri care exista în casa defunctului.

S-a mai precizat ca este mincinoasa si relatarea numitului DRAGASANU ALIN potrivit carei a auzit o discutie între cei doi, ca pârâta l-ar fi trimis pe fiul sau vitreg sa - si ia drepturile de la Braila, acesta afirmând ca imobilul din strada PENES CURCANU îi apartine.

Având în vedere actele premergatoare administrate în cauza, procurorul de caz a apreciat ca faptele celor doua persoane reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, nefiind realizata latura obiectiva a acesteia, în sensul ca majoritatea celor declarate nu au fost percepute nemijlocit, fiindu-le relatate. Mai mult, vânzarea casetelor si DVD-playerului este confirmata de ambele parti ale tranzactiei si nu exista vreo alta proba care sa demonstreze cu certitudine daca aceasta este reala sau nu.

În legatura cu criticile aduse solutiei adoptate de procuror, modalitatii de administrare a actelor premergatoare si hotarârii prin care s-a apreciat asupra legalitatii si temeiniciei activitatii organelor de cercetare penala si a actului de finalizare a verificarilor întreprinse, instanta de control judiciar constata urmatoarele:

Potrivit art. 260 din Codul penal care incrimineaza marturia mincinoasa se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani, fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat.

Se observa astfel ca pentru a fi realizat continutul constitutiv al infractiunii este necesar ca marturia sa se refere la chestiuni esentiale cauzei în care martorul este ascultat.

Cum pricina se refera la acceptarea tacita a unei succesiuni, tribunalul reveleaza ca potrivit art. 689 din Codul civil ,,Acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. Este expresa când se însuseste titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacita când eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decât în calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.

Drept urmare, este esential de verificat daca reclamantul a efectuat un act dintre cele la care se refera textul. În circumscrierea notiunii de act, este necesar sa se observe ca textul nu poate sa faca referire decât la realizarea unui act juridic, acea manifestare de vointa care este exprimata cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic.

Este fara putere de tagada ca actele de administrare derivând din plata impozitelor, actele de dispozitie constând în vânzarea bunurilor sunt acte juridice, operatiuni producatoare de consecinte, asa încât dovada lor este esentiala dezlegarii pricinii.

Tribunalul exprima opinia ca discutiile ce au avut loc între parti relativ la modul de partajare a bunurilor, disputele vis a vis de imobilele ce fac parte din masa succesorala, eventualele discutii cu un specialist al dreptului pentru o informare corecta cu privire la cota ce-i revine reclamantului si orice alt interes manifestat fata de mostenire, fara realizarea, finalmente, a unui act juridic, nu se circumscriu notiunii inserate în art. 689 din Codul civil, motiv pentru care sunt apreciate neesentiale.

Desigur, demersurile respective fac dovada unui interes manifestat fata de mostenire, dar, prin ele însele, neconcretizate în realizarea unui act, nu au aptitudinea de a proba acceptul tacit. Ele nu pot fundamenta o hotarâre cu specificul celei la care se face referire în prezenta cauza, fiind elemente subsidiare si nicidecum esentiale.

Se poate sustine ca este esential sa se dovedeasca vointa de a mosteni. Este absolut adevarat, dar aceasta vointa trebuie sa rezulte din realizarea unui act si nu din actele pregatitoare realizarii actului, aspect ce rezulta din chiar textul art. 689 din Codul civil.

Drept urmare, dincolo de motivatiile facute de procurorul de caz si de instanta de fond, relativ la continutul constitutiv al infractiunii, tribunalul retine si faptul ca afirmatiile nu se refera la împrejurari esentiale asa încât sa poata fi antrenata raspunderea penala sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art. 260 din Codul penal.

Trebuie aratat ca este lipsit de relevanta daca  relatarea facuta cu privire la chestiuni neesentiale a fost avuta în vedere de instanta civila, instanta penala nu are caderea de a face aprecieri asupra hotarârii respective ci are doar obligatia de a observa daca relatarea martorului, în functie de specificul cauzei, este sau nu esentiala. De asemenea, în stabilirea raspunderii penale, este lipsit de importanta daca o relatare esentiala  nu a fost retinuta ca facând proba faptului de demonstrat. Importanta este aptitudinea relatarii de a face respectiva dovada.

Pe cale de consecinta, instanta de control apreciaza, o data în plus, ca este neutil solutionarii cauzei efectuarea unor verificari pentru a demonstra realitatea sustinerii ca reclamantul s-a prezentat sau nu la un avocat pentru o consultatie de specialitate în legatura cu mostenirea.

Dupa cum s-a aratat, tranzactia ce a avut ca obiect vânzarea unor bunuri ca fac obiectul masei succesorale reprezinta un act de dispozitie care are aptitudinea de a demonstra acceptul tacit al mostenirii, fiind un fapt ce se circumscrie notiunii de ,,împrejurare esentiala’’

Tribunalul apreciaza ca neutila administrarea probei solicitate de recurenta prin aparatorul sau relativ la efectuarea unui inventar al casetelor si a DVD-urilor cumparate, deoarece nu are aptitudinea demonstrarii realitatii tranzactiei.

Din cele invocate de recurenta se întelege ca martorul nu a cumparat acele bunuri, asa încât nu se afla în posesia lor, motiv pentru care nu vor fi prezentate cu ocazia solicitarii de a arata bunurile sau nu vor fi gasite cu o ocazia efectuarii perchezitiei sugerate. Drept urmare, proba solicitata vine sa dovedeasca un fapt negativ, constând în lipsa din posesie a acelor bunuri, ceea ce nu demonstreaza implicit si împrejurarea ca tranzactia  nu a avut loc.

Tribunalul reveleaza ca demonstrarea faptelor negative nu poate fi facuta decât cu fapte pozitive, ca de exemplu demonstrarea împrejurarii ca respectivele casete se afla în casa defunctului, cum s-a sugerat.

În legatura cu aceasta chestiune tribunalul observa ca prezentarea unor casete sau a unui DVD de catre martor sau de catre recurenta nu poate demonstra ca sunt întocmai bunurile la care se face referire, fiind prezentate ca bunuri de gen ,, colectie de casete, DVD’’. Niciuna dintre parti nu a facut referire la eventuale caractere individuale ale acestora.

Cât priveste relatarile cum ca reclamantul a procedat la plata unor impozite pentru imobilele ce fac parte din masa succesorala, trebuie aratat ca cele învederate de martori nu au fost combatute de alte probe. Dimpotriva, dupa cum rezulta din sentinta civila, aceasta împrejurare a fost confirmata si de un alt martor, respectiv de numita HV.

În ceea ce priveste observatia referitoare la împrejurarea ca  organele de cercetare penala nu au procedat la ascultarea nemijlocita a numitului SMI, tribunalul observa ca, la pag. 31 a dosarului,  se afla procesul verbal din data de 05.03.2009. Din înscris rezulta ca acesta, prin mijlocirea telefonului, a confirmat lucratorului de politie realitatea tranzactiei la care s-a facut referire. 

Este adevarat ca modalitatea de efectuare a verificarii este atipica, dar nu neaparat neprocedurala. Trebuie precizat ca aceasta verificare a fost facuta în cursul actelor premergatoare, iar persoana interpelata în aceasta maniera nu are vocatie de a fi parte a procesului penal care nici nu  a fost declansat. Sfera verificarilor întreprinse în vederea începerii sau nu  a urmaririi penale poate cuprinde si relatarile unor persoane, relatari care pot fi scrise sau chiar verbale, ad probationem întocmindu-se înscrisul la care s-a facut referire. Drept urmare, tribunalul apreciaza ca o astfel de verificare se circumscrie notiunii de act premergator prev. de art. 224 din Codul de procedura penala.

În ceea ce priveste sustinerea ca nu a fost respectat dreptul la aparare a recurentei, în sensul ca, desi aparatorul acesteia a solicitat  sa asiste la efectuarea actelor de urmarire penala, nu a fost anuntat, tribunalul observa ca, la pagina 35 din dosar,  exista cererea din data de 11.11.2008 a aparatorului care solicita ca fiecare act de cercetare penala sa fie efectuat în prezenta domniei sale, cerere careia i-a fost atasata împuternicirea avocatiala care vizeaza urmatoarele activitati ,, redactare plângere si asistenta si reprezentarea clientului în fata Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui.

Drept urmare, instanta de control judiciar observa ca, în cauza, nu a fost efectuate acte de cercetare penala, nefiind declansat procesul penal, actele premergatoare neavând caracterul de act de cercetare. Pe de alta parte, verificarile au fost facute de lucratorii de politie si nu de catre procuror în fata caruia era valabila împuternicirea.

Separat de toate acestea,  trebuie vazut care este sanctiunea nerespectarii acestui drept în cauza data.

Codul nostru de procedura penala a instituit regimul nulitatilor absolute exprese. Altfel spus, fara text de lege încalcarea unei dispozitii nu poate atrage nulitatea absoluta. În art. 197 alin 2 din Codul de procedura penala sunt enumerate limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta. Or, nerespectarea prevederilor care reglementeaza dreptul la aparare la care se face referire în prezenta cauza nu se regaseste printre cele enumerate de acest text. Într-o atare situatie, sanctiunea acestor încalcari nu poate fi decât nulitatea relativa care presupune cauzarea unei vatamari si care nu impune anularea actului decât în situatia în care acea leziune nu poate fi înlaturata.

Relativ la vatamarea la care se face referire si care în aceasta cauza nu a fost dovedita, trebuie aratat ca oricare ar fi fost aceasta, a fost acoperita prin contestarea solutiei, prilej cu care au fost revelate în mod profesionist toate motivele pentru care se apreciaza concluzia procurorului ca fiind gresita.

Mai mult chiar, potrivit art. 197 alin 4 din Codul de procedura penala, pentru a atrage anularea actului, vatamarea trebuie invocata, fie în cursul efectuarii actului, fie la primul termen de judecata cu procedura completa, tribunalul observând ca nu  a fost respectata si aceasta cerinta.

Drept urmare, în considerarea motivelor aratate, se apreciaza ca solutia procurorului si hotarârea instantei de fond sunt legale si temeinice, asa încât recursul declarat va fi respins ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul de procedura penala, în sarcina recurentei fiind stabilite si cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de  petenta  SA împotriva Sentintei penale nr. 1364 din 18 noiembrie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.

Obliga petenta recurenta sa plateasca suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 4.03.2010.

Presedinte, Judecatori, Grefier,

S.E. N.L. P.F.N. H.C.

Domenii speta

Spete similare