Plângere contravenţională

Decizie 17 din 11.01.2010


 Dosar nr. 872/333/2008

Plângere contraventionala

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 17

Sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE

Judecator LAURA-MONICA BALAN

Judecator RADU OANA

Grefier FLORENTINA POPA

 S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul O A V domiciliat în în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al judetului Vaslui cu sediul în Vaslui,  jud.Vaslui împotriva sentintei civile nr.1957 din 11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Vaslui în dosarul nr.872/333/2008, având ca obiect  plângere contraventionala.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura de citare  legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta  care învedereaza faptul ca dosarul se afla la al III-lea termen de judecata; nu s-a  depus întâmpinare  si  s-a solicitat judecarea cauzei  în lipsa.

S-au verificat actele si lucrarile de la dosar, dupa care;

Instanta având în vedere faptul ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, constata cauza în stare de judecata,  declara dezbaterile închise si lasa cauza în pronuntare, dupa care s-a trecut la deliberare conform art. 256 cod procedura civila, dându-se decizia de fata.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de fata,

Prin sentinta civila nr. 1957, pronuntata la data de 11-06-2008 în cauza înregistrata sub nr.872/333/2008, Judecatoria Vaslui a respins plângerea formulata de petentul O A V împotriva procesului-verbal seria PCA nr.3395043 întocmit la data de 15.02.2008 de intimatul-organ constatator Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui – Serviciul Politiei Rutiere.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut faptul ca  la data de 15.02.2008, un agent constatator din cadrul IPJ Vaslui – SPR a întocmit procesul-verbal seria PCA nr.3395043, prin care a retinut în sarcina petentului OBOROCEA AUREL VASILE ca la aceeasi data, ora 17:22, pe DN 24 – km 108, „a condus autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare B 125485, în afara localitatii, pe DN 24, pe directia Vaslui-Crasna cu viteza de 145 km/h, stabilita cu aparatul radar montat pe auto B-07-JNX si înregistrat pe caseta nr.437, aparat radar seria PYT 672000174”.

Fapta a fost încadrata la dispozitiile art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 potrivit carora constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta în clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, savârsirea de catre conducatorul de autovehicul a urmatoarei fapte: „depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic”. Pentru a retine astfel, agentul constatator a avut în vedere faptul ca petentul circula în acel moment în afara localitatii, precum si dispozitiile art.49 alin.4 din OUG nr.195/2002 conform carora pe categoria de drum respectiva (DN) limita maxima de viteza este de 90 km/h.

Sanctiunea principala aplicata a fost amenda în cuantum de 450 RON – echivalentul a 9 puncte amenda. Sanctiunea a fost aplicata în conformitate cu dispozitiile art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, raportat la art.98 din acelasi act normativ, amenda aplicata reprezentând minimul prevazut de lege. Totodata,  agentul constatator a procedat la retinerea permisului în vederea suspendarii dreptului de a conduce, eliberând în acest sens petentului dovada seria DDA nr.166617/15.02.2008 cu drept de circulatie 15 zile.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, acesta consemnând urmatoarele: „am obiectiuni pe care o sa le arat în instanta”.

Respectând dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 si implicit principiul preeminentei dreptului, instanta de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal si ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalitatii, instanta de fond a analizat procesul-verbal atât în raport de disp. art.17 din OG nr.2/2001, cât si fata de motivele de nelegalitate invocate de petent.

Astfel, petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal motivat de faptul ca procesul-verbal nu a fost întocmit de cel care a constatat contraventia. Instanta de fond a retinut ca operatorul radar aflat pe autoturismul politiei rutiere B-07-JNX este cel care a întocmit si procesul-verbal, petentul aratând în plângerea sa ca a fost oprit chiar de acest agent de politie, care are atestat de operator radar calificat (fila 22) iar la data si în zona respectiva, conform graficului de activitate (fila 26), avea competenta de a supraveghea video traficul rutier. În acest sens, instanta a avut în vedere înscrisul depus de intimat cu privire la planul de actiune pentru ziua de 14.02.2008 ca nefiind o proba pertinenta în solutionarea cauzei.

În ceea ce priveste constatarea contraventiei în cauza, instanta de fond a retinut ca potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier; conform alin.2, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Din interpretarea logico-gramaticala a textului de lege rezulta ca în ceea ce priveste constatarea faptei, aceasta poate fi facuta în doua moduri: ex propriis sensibus si cu ajutorul mijloacelor tehnice. Data fiind natura contraventiei în cauza, constatarea acesteia se va face întotdeauna cu mijloacele tehnice corespunzatoare, respectiv cu aparatele radar. Utilizarea aparatelor radar este în sarcina unor operatori calificati, în cauza fiind indicat agentul de politie care are aceasta calificare (fila 22).

Referitor la sustinerea petentului conform careia constatarea contraventiei în cauza ar fi trebuit facuta de doi politisti rutieri, instanta de fond a retinut ca aceasta conditie nu este prevazuta de un act normativ astfel încât lipsa sa sa atraga cel putin o nulitate virtuala. Norma interna a SPR despre care face vorbire petentul nu constituie izvor de drept în aceasta materie, iar în caz contrar, atâta vreme cât constatarea se face prin mijloc tehnic, eventuala nulitate ar fi una relativa, conditionata de existenta unei vatamari, iar nu o nulitate absoluta si aceasta întrucât cauzele de nulitate de absoluta sunt expres prevazute de lege. Încheierea de sedinta si sentinta civila pronuntate de Judecatoria Tecuci, precum si adresa emisa de aceasta instanta nu constituie proba în prezenta cauza. În sistemul de drept român, practica judiciara a altor instante nu reprezinta izvor de drept si nu obliga cu nimic prezenta instanta în masura în care nu este vorba despre o decizie a ÎCCJ pronuntata într-un recurs în interesul legii. Astfel, în considerarea principiului independentei care guverneaza profesia de magistrat-judecator, instanta de fond a înlaturat înscrisurile depuse de petent în sensul aratat anterior.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie, instanta de fond a analizat probele administrate în prezenta cauza, respectiv înregistrarile efectuate cu aparatul radar.

În ceea ce priveste legalitatea probei constând în înregistrarile efectuate cu aparatul radar, instanta de fond a constatat ca mijlocul tehnic folosit de operatorii radar corespunde cerintelor art.4.3 din, în sensul ca respectivul cinemometru – individualizat prin serie si numar în cuprinsul procesului-verbal – este verificat metrologic, conform buletinului nr.0099507/18.09.2007 (fila 21 din dosar) care atesta indirect si omologarea mijlocului tehnic, atât omologarea, cât si verificarea metrologica fiind atributii exclusive ale Biroului Român de Metrologie Legala.

Cu privire la legalitatea înregistrarilor efectuate si a admisibilitatii acestora ca probe în prezenta cauza, instanta de fond a retinut urmatoarele:  potrivit art.3.2.6 din Norma de metrologie legala NML 021-05, cinemometrul trebuie sa fie prevazut cu o functie de autotestare, care sa poata pune în evidenta orice defect sau dereglare functionala, ce pot avea influenta asupra exactitatii de masurare, testarea putându-se face si manual daca se considera necesar. Aceasta functie a cinemometrului de a se autotesta este activata la fiecare punere în functiune. Verificarea metrologica priveste inclusiv existenta si eficacitatea acestei functii. Mentiunea „T” de pe fotografiile efectuate nu reflecta efectuarea autotestarii ci marcheaza autoturismul „tinta” („target” -T).

În ceea ce priveste împrejurarea daca înregistrarea s-a facut în regim de stationare sau în deplasare, instanta a retinut potrivit art.3.2.7. din Norma 021-05, „cinemometrul utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat trebuie sa realizeze si masurarea vitezei proprii de deplasare”. În acest sens, înregistrarile efectuate cu cinemometrul au functia de a indica separat viteza autoturismului pe care este instalat, în lipsa ei, rezultând ca înregistrarea s-a facut în regim de stationare. Întrucât pe toate fotografiile depuse la dosarul cauzei este retinuta atât viteza autoturismului vizat, cât si cea a autoturismului pe care era instalat radarul, instanta a retinut ca înregistrarea s-a facut în regim de deplasare. Fata de dispozitiile amintite, instanta a apreciat ca proba cu certificatul de omologare nu este concludenta în solutionarea cauzei sub acest aspect.

Similar, sensul de deplasare al autoturismului pe care este instalat cinemometrul este indicat numai în situatia în care este OPUS, în lipsa acestei mentiuni rezultând ca sensul de deplasare este acelasi cu cel al autovehiculului înregistrat. Analizând fotografiile depuse, instanta a retinut ca în momentul înregistrarii, autovehiculul pe care era instalat aparatul radar se deplasa din sensul opus celui pe care circula petentul.

În ceea ce priveste conditia ca blocul operator sa fie prevazut cu un sistem de iluminare tip blitz în masura în care înregistrarile se efectueaza pe timp de noapte, instanta a retinut ca finalitatea acestei dotari consta, potrivit art.3.5.3. alin.2 din Norma NML 021-05 în captarea unor imagini clare care sa poata pune în evidenta numarul de înmatriculare al autovehiculului vizat. Sistemul de iluminare are exclusiv aceasta functie si nu influenteaza procesul masurarii. Instanta a constatat ca fotografiile realizate ofera imaginea clara a autoturismului petentului, numarul de înmatriculare fiind vizibil.

Pentru înlaturarea fotografiilor captate de pe înregistrarea video pe motiv ca acestea ar fi prelucrate de intimat, petentul, beneficiind de asistenta juridica, avea la dispozitie mijloace legale specifice pentru a le contesta, instanta neapreciind în virtutea rolului sau activ ca aceste fotografii ar constitui un fals.

Fata de aceste considerente, instanta de fond a constatat ca plângerea contraventionala este nefondata sens în care va fi respinsa ca atare, dispozitiile procesului-verbal urmând a fi mentinute atât în ceea ce priveste sanctiunea principala a amenzii, cât si în ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce.

Împotriva sentintei civile nr. 1957/11-06-2008 a Judecatoriei Vaslui, petentul a declarat recurs, solicitând casarea  hotarârii instantei de fond.

In motivarea recursului, recurentul a învederat faptul ca instanta de fond nu a retinut faptul ca inregistrarile anexate la dosar nu corespund cerintelor art. 3.5.1. din NML 021-05, respectiv sensul de deplasare si faptul ca a fost efectuata autotestarea, fapt ce atrage nevalabilitatea  planselor foto prezentate ca proba. Precizeaza recurentul ca intimatul nu a facut dovada ca aparatul radar era destinat utilizarii in regim de miscare. De asemenea, in recurs se invoca ca instanta de fond a ignorat ca inregistrarile radar au fost realizate pe timp de noapte. Din planul de actiune pentru ziua de 14-02-2008 rezulta ca o alta persoana decat agentul constatator a incheiat procesul – verbal de constatare a contraventiei.

Recurentul nu si-a motivat în drept cererea.

Intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui nu a depus intampinare.

În recurs,  s-au depus înscrisuri.

Analizînd actele si lucrarile dosarului  prin prisma motivelor invocate de catre recurenta,  dar si din oficiu, prin prisma  prevederilor de art. 304 ind.1 Cpc, instanta constata ca recursul declarat în cauza este neintemeiat, pentru urmatoarele motive:

In ceea ce priveste sustinerile recurentului cu privire la neindicarea sensului de deplasare a autovehiculului, din analiza planselor foto depuse la filele 19 – 20 din dosarul de fond rezulta ca autovehiculul pe care era instalat aparatul radar circula din sens opus celui condus de contravenient. In cuprinsul planselor apare termenul de OPUS, ceea ce confirma sensul de deplasare pentru autoturismul pe care era amplasat aparatul radar.

Referitor la efectuarea autotestarii, instanta de recurs retine, analizand Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II, imposibilitatea utilizarii aparatului in cazul detectarii unei defectiuni a unitatii. Functia de autotestare a aparatului radar este activata automat la fiecare punere in functiune, conform art. 3.2.6. din NML 021-05, astfel incat, in cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate, iar functionarea aparatului radar va fi blocata. In Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II se precizeaza ca mentiunea Pas va aparea in fereastra Lock atunci cand exista o defectiune a aparatului radar, astfel incat, in lipsa unei astfel de mentiuni, nu se poate contesta legalitatea inregistrarilor efectuate.

Recurentul sustine ca inregistrarile efectuate nu corespund cerintelor art. 3.5.1. din NML 021 – 05, sustineri ce nu pot fi retinute intrucat din plansele foto depuse de organul constatator rezulta data (15-02-2008) si ora (17,22) la care a fost efectuata masurarea, precum si valoarea vitezei masurate (145 km, conform planselor 2 – 5). Numarul de inmatriculare al autoturismului condus de recurent este evidentiat in plansele foto 3 – 5, astfel incat si cea din urma cerinta a art. 3.5.1. este indeplinita.

In ceea ce priveste posibilitatea utilizarii aparatului radar in regim de miscare, din Manualul de operare & Ghid de instalare al aparatului radar tip Python II rezulta ca acesta permite efectuarea inregistrarilor atat in regim stationar, cat si in regim de miscare.

Referitor la momentul efectuarii inregistrarilor, se constata ca in procesul – verbal, precum si in plansele foto depuse, este indicata ora 17,22, astfel incat nu se poate retine ca inregistrarile au avut loc pe timp de noapte. De altfel, din plansele foto 3 - 5 rezulta cu claritate numarul de inmatriculare a autoturismului condus de recurrent.

Din planul de actiune pentru data de 15-02-2008 (fila 26 dosar fond) rezulta ca pentru acea data, in intervalul orar 14 – 22, agentul sef adjunct Bujor Gheorghe era planificat pe sectorul de drum Munteni de Jos – Crasna. Analizand procesul – verbal seria PCA nr. 3395043 se constata ca este incheiat de agentul sef adjunct Bujor Gheorghe, care este autorizat pentru a desfasura activitati de supraveghere video a traficului rutier cu aparatul radar Python II, conform atestatului  de la fila 22 dosar fond. Asadar, nici sustinerile recurentului cu privire la incheierea procesului – verbal de catre o alta persoana decat agentul constatator nu pot fi retinute.

Fata de acestea, se constata ca sentinta recurata este temeinica si legala, urmând ca, potrivit prevederilor art. 312 alin. 1 din Cpc, recursul declarat de catre O A V sa fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de O A V împotriva sentintei civile nr. 1957 din 11.06.2008 pronuntata de  Judecatoria Vaslui pe care o mentine.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010.