Purtare abuzivă

Dosar nr. 2094/189/2009 – purtare abuziva

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 122/A

Sedinta publica de la 26 Mai 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : SIMIONESCU ELENA

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN

din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de inculpatul FAS, domiciliat în municipiul, împotriva sentintei penale nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Bârlad, pronuntata în dosar nr. 2094/189/2009.

Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 250 Cod penal. 

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta inculpatul apelant FAS , asistat de aparator angajat, d-na av. Vasilache Cezarina.

Lipsesc partea vatamata intimata SV si partea civila intimata Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care învedereaza ca: procedura de citare este legal îndeplinita; apelul a fost declarat în termenul prev. de art. 363 Cod procedura penala, fiind motivat în scris; inculpatul a fost audiat la fond si interpelat în apel; cauza se afla la al doilea termen de judecata si s-a amânat la cererea inculpatului în vederea pregatirii apararii în raport de schimbarea de încadrare juridica pusa în discutie la termenul de azi.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Solicitând si primind cuvântul, aparatorul inculpatului arata ca a solicitat la termenul anterior amânarea cauzei pentru a explica acestuia în ce consta schimbarea de încadrare juridica solicitata de procuror, amânare ce s-a justificat prin aceea ca, pe parcursul desfasurarii procesului penal, inculpatul a avut suspiciuni legate de modul de desfasurare a cercetarilor. Precizeaza d-na av. Vasilache ca, în ceea ce priveste cererea de schimbare a încadrarii juridice, lasa la aprecierea instantei întrucât unul dintre motivele de apel formulate de inculpat vizeaza tocmai încadrarea juridica a faptei ce i se retine, inculpatul solicitând însa achitarea.

Instanta învedereaza partilor ca urmeaza a se pronunta prin hotarâre asupra cererii formulate de procuror privind schimbarea de încadrare juridica si, nefiind alte cereri formulate prealabile dezbaterilor, constata cauza în stare de judecata si trece la dezbateri, dând cuvântul inculpatului în sustinerea apelului.

Având cuvântul, d-na av. Vasilache Cezarina arata ca, prin sentinta penala nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Bârlad inculpatul FAS a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de purtare abuziva prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal, dispunându-se suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Inculpatul a formulat apel, criticând sentinta primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie. Cu privire la nelegalitatea hotarârii, arata aparatorul inculpatului ca prima instanta a retinut ca FAS îndeplinea functia de agent de paza la SC DG SRL, având ca obligatie de serviciu asigurarea pazei unui depozit de fier vechi. Prima instanta a retinut în continuare ca, în timpul desfasurarii activitatii de serviciu, la data de 16.01.2004, inculpatul împreuna cu alti colegi de-ai sai, au surprins partea vatamata SV care, împreuna cu numitul HG – martor în cauza de fata – au sustras fier vechi din curtea SC COMPIL SA. În timpul imobilizarii, partii vatamate i s-au aplicat mai multe lovituri pentru a caror vindecare au fost necesare 18-19 zile îngrijiri medicale. De asemenea, în certificatul medico-legal se precizeaza ca partii vatamate i-a fost pusa viata în pericol. În raport de momentul la care s-au petrecut aceste fapte, instanta a apreciat ca în sarcina inculpatului se poate retine infractiunea prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal. Instanta a retinut astfel ca fapta comisa de inculpatul FAS întruneste elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuziva prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal. În baza acestui text de lege si a dispozitiilor art. 345 Cod procedura penala, instanta aplicând inculpatului o pedeapsa la individualizarea careia a avut în vedere disp. art. 52 si 72 Cod penal. Instanta a explicat, în continuare, criteriile pe care le-a avut în vedere la individualizarea pedepsei, apreciind ca inculpatului i se poate aplica o pedeapsa orientata la minimul special prevazut de lege, pedeapsa astfel stabilita fiind de 3 ani închisoare (minimul pentru infractiunea prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal). Instanta de fond a apreciat ca inculpatul a savârsit fapta în calitatea sa de functionar public, desi inculpatul nu avea aceasta calitate si nici nu-si desfasura activitatea în vreuna din institutiile prevazute la art. 145 din Codul penal. Fata de aceste aspecte, solicita aparatorul inculpatului ca, în temeiul disp. art. 379 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, admiterea apelului, desfiintarea sentintei primei instante si, raportat la art. 345 alin.3 cu ref. la art. 11 lit.d Cod procedura penala, sa se dispuna achitarea inculpatului. În ceea ce priveste netemeinicia hotarârii, sustine aparatorul inculpatului ca, din probatoriul administrat în cauza, nu s-a putut trage concluzia certa ca inculpatul este cel care a provocat leziunile pentru care partea vatamata a fost internata si pentru care s-a eliberat certificatul medico-legal. Astfel, partea vatamata, prin declaratia aflata la fila 7, a relatat ca: „…au intervenit mai multi agenti care m-au alergat pâna în strada  Tecuciului. Am început sa fiu lovit de agentii respectivi cu bastoanele. Am cazut si acestia au continuat sa ma loveasca”. Partea vatamata face asadar referire la un numar mai mare de martori. De asemenea, nici din declaratiile martorilor HG, Dura Gruia, Mânzu Costache si GS  nu rezulta foarte clar ca inculpatul este cel care a produs leziunile partii vatamate. Exista o stare de incertitudine, o stare de dubiu cu privire la agentul care a exercitat acele agresiuni asupra partii vatamate motiv pentru care, aceasta stare de dubiu ar trebui sa-i profite inculpatului. Fata de aceste aspecte, solicita d-na av. Vasilache Cezarina ca, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit.a din Codul de procedura penala, sa se admita apelul, sa fie desfiintata sentinta primei instante si, raportat la art. 345 alin.3 cu referire la art. 11 pct.2 lit.a si 10 lit.c Cod procedura penala, sa se dispuna achitarea inculpatului apelant.

Având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpatul FAS, reprezentantul parchetului arata ca, prin apelul formulat, acesta a solicitat achitarea pe motiv ca ar exista un dubiu în ceea ce priveste persoana care l-a lovit pe vatamat. Vatamatul si un prieten de-al sau au fost surprinsi de cinci agenti de paza – printre care si inculpatul – la furat de fier vechi. Cei doi s-au despartit astfel ca agentii de paza au început sa fuga dupa ei, vatamatul SV fiind surprins de inculpatul din cauza de fata. Arata procurorul ca a solicitat schimbarea încadrarii juridice în sensul de a se retine în favoarea inculpatului art. 258 din Codul penal întrucât nu este functionar public, însa este functionar, iar limitele de pedeapsa în ceea ce priveste maximul sunt mai mici, schimbarea de încadrare juridica fiind în favoarea inculpatului. Trebuie însa sa avem în vedere ca numai maximul pedepsei se reduce, nu si minimul, minimul pedepsei ramânând de trei ani, exact pedeapsa aplicata de instanta de fond. La dozarea pedepsei instanta a avut în vedere, pe de o parte, ca inculpatul a avut o atitudine doar partial sincera, iar pe de alta parte gravitatea leziunilor, acestea punând în pericol viata partii vatamate. Ori tocmai aceste elemente – gravitatea leziunilor, atitudinea partial sincera, faptul ca inculpatul ar fi putut sa constientizeze ca loviturile aplicate cu bastoanele respective puteau sa provoace leziuni grave, au dus la la acest cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Solicita procurorul a se admite apelul doar în ceea ce priveste schimbarea de încadrare juridica, se se desfiinteze hotarârea instantei de fond si sa se retina în favoarea inculpatului, pe lânga art. 250 alin.5 Cod penal, si art. 258. Pedeapsa aplicata este însa legala si temeinica, solicitând procurorul a se respinge apelul inculpatului formulat în acest sens.

Având ultimul cuvânt, inculpatul apelant FAS arata ca în mod gresit s-a consemnat în încheierea din 9 februarie 2010 ca el a afirmat ca regreta faptele. El nu a spus acest lucru întrucât nu a savârsit nici o fapta astfel ca, prin acea consemnare, se întelege ca el ar fi comis o infractiune. Sustine ca este nevinovat.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lasata în pronuntare.

Ulterior deliberarii,

T R I B U N A L U L,

Cu privire la apelul penal declarat constata:

Prin Rechizitoriul nr. 4043/P/2006 din data de 27 martie  2009  al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bârlad, în temeiul art.262 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului FAS, pentru savârsirea infractiunii de purtare abuziva, fapta prev. si ped de art. 250 al.1,5 din Codul penal.

În conformitate cu prevederile art. 264 Codul de procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat instantei competente din punct de vedere material si teritorial, Judecatoria Bârlad, pe rolul careia a fost înregistrat dosarul nr. 2094/189/2009.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin Sentinta penala nr. 97 pronuntata la data de 23 Februarie 2010, în dosarul nr. 2094/189/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului FAS  la pedeapsa  de  3 ( trei) ani  închisoare pentru savârsirea infractiunii de purtare abuziva, fapta prev. si ped. de art. 250 alin. 1,5 din Codul penal,  împotriva partii vatamate SV.

Pe durata prevazuta de art. 71 din Codul penal, a fost interzisa  exercitarea drepturilor prevazuta de art. 64 lit. a teza a  II-a si b din  Codul penal, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii.

În temeiul art. 81 din Codul penal, s-a dispus si suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale a închisorii, fixându-se termen de încercare de 5 ( cinci) ani, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii, iar, în temeiul art.71 alin. 5 din Codul penal, suspendarea executarii pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza  a II-a  si b  Cod penal, pe aceeasi durata, atragându-se atentia asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

S-a dispus si admiterea actiunii civile formulate de partea civila Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” din Bârlad si obligarea inculpatului FAS la plata catre acesta a sumei de 758,29 lei, actualizata la data executarii.

Inculpatului FAS a fost obligat sa plateasca statului suma de  1.000 lei  reprezentând cheltuieli judiciare, avansate în cauza, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu partial avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecata,  va fi platit Baroului Vaslui din fondurile Ministerului Justitiei si al Libertatilor Cetatenesti.

Pentru a pronunta  aceasta hotarâre  instanta de fond a retinut urmatoarele :

La data de 16.01.2004, învinuitii îndeplineau functia de agenti de paza în cadrul S.C. DG S.R.L., preluata ulterior de S.C. LS S.R.L., având ca obiectiv de paza depozitul de fier vechi al S.C. COMPIL S.A., situat pe strada Palerma de pe raza municipiului Bârlad. În cursul diminetii, în jurul orei 1100,  au observat pe partea vatamata SV si pe martorul HG care încercau sa sustraga fier vechi din obiectivul de paza.

Dupa ce au reusit sa scoata doua bucati, învinuitii i-au somat sa ramâna pe loc, moment în care cei doi au abandonat fierul si au fugit spre strada Tecuciului. Învinuitii s-au regrupat hotarând sa-i urmareasca si sa-i prinda pe faptuitori.Un grup de agenti era format din învinuitii FAS, RBL, GS iar celalalt grup era format din IG si SA.

În timpul urmaririi, martorul HG a aruncat spre agenti cu pietre, folosind o prastie cu scopul de a le bloca înaintarea. Cu toate acestea, pe str. Tecuciului, învinuitii IG si SA l-au imobilizat pe acesta, aplicându-i mai multe lovituri peste picioare cu bastoanele din dotare.

În apropiere, pe partea cealalta a strazii Tecuciului a fost imobilizat vatamatul SV zis „Cubanezul”, de învinuitii FAS si RBL. Acestia l-au lovit pe vatamat cu bastoanele peste picioare si peste corp, dupa care s-au aruncat efectiv peste el, punându-l la pamânt. Lovituri cu bocancii i-au fost aplicate de cei doi învinuiti si dupa ce acesta se afla pe sol, motiv pentru care martorul Dura Gruia, care se afla în zona, alarmat de modul în care cei doi erau loviti, a strigat catre agentii de paza sa înceteze, ca altfel îi omoara.Învinuitii au strigat catre acesta sa-si vada de drum.

IG si SA s-au ocupat efectiv de HG pe care, dupa imobilizare, l-au bagat într-un autoturism. Vatamatul SV, desi sângera, a fost bagat de FA si Radu Bogdanel în portbagajul altui autoturism. Autoturismul a fost adus la fata locului de martorul GS.

HG si vatamatul au fost dusi la Politia municipiului Bârlad si, întrucât starea sanatatii lui SV s-a agravat, a fost transportat si internat de urgenta la Spitalul de Adulti Bârlad, în aceeasi zi.

Din raportul de expertiza efectuat de Cabinetul Medico-Legal Bârlad a rezultat ca partea vatamata SV a fost internat la Spitalul de Adulti Bârlad, Sectia Chirurgie Generala de la data de 16.01.2004 pâna la 23.01.2004 cu diagnosticul de traumatism toracic drept. Pneumotorax drept. La internare, acesta prezenta echimoze posttraumatice multiple la nivelul fetei dorsale a hemitoracelui drept. Dureri spontane si la palparea hemitoracelui cu prezenta de crepitatii osoase pe patul coastelor 6-7. S-a intervenit chirurgical, stabilindu-se diagnosticul postoperator de traumatism drept cu fracturi C6-C7. Pneumotorax drept. Traumatismul a putut fi produs prin lovire cu mijloace contondente la data de 16.01.2004 si a necesitat 18-19 zile îngrijiri medicale de la data producerii. Leziunile au pus în primejdie viata victimei .

Numitii SV si HG au fost condamnati pentru fapta de furt comisa la 16.01.2004 prin Sentinta penala nr. 345/25.02.2005 a Judecatoriei Bârlad, mentinuta prin Decizia penala nr. 209/A/16.06.2005 a Tribunalului Vaslui, dosar în care cei învinuiti în prezenta cauza au avut calitatea de martori .

Prima instanta a aratat ca situatia faptica retinuta rezulta din urmatoarele mijloace de proba: plângerea si declaratiile partii vatamate,  procesul – verbal cu actele premergatoare, procese-verbale de recunoastere dupa fotografie, declaratiile martorilor  HG, Dura Gruia, Mînzu Costache, GS, declaratiile învinuitilor, procese-verbale de confruntare, raportul de expertiza medico-legala, adrese S.C. LIVALDO, S.C. DG S.R.L si celelalte acte ale dosarului.

S-a retinut ca inculpatul FAS este în vârsta de 34 ani, a absolvit 10 clase si scoala profesionala, este muncitor, necasatorit, a recunoscut partial fapta comisa si nu este cunoscut cu antecedente penale. Acesta, în timpul urmaririi penale si-a asumat partial responsabilitatea pentru fapta comisa iar în faza de judecata a avut o atitudine oscilanta cu privire la dinamica agresiunii, succesiunea actelor reciproce de lovire si obiectele folosite, sustinând ipoteza ca leziunile partii vatamate au fost produse prin caderea acesteia cu ocazia încercarii de a fugi si de a sari gardul, aspect contrazis de  celelalte probe administrate în cauza coroborat cu natura leziunilor constatate prin actele medicale de expertizare.

Fata de probele administrate in cauza, instanta a apreciat ca fapta comisa de inculpatul FAS care, la data de 16.01.2004, împreuna cu numitul RBL, în calitate de agenti de paza, în timpul exercitarii atributiilor de serviciu, la imobilizarea partii vatamate, au aplicat acesteia mai multe lovituri provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viata, necesitând 18-19 zile îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuziva – prev. de art. 250 al. 1,5 Cod penal.

În baza textului de lege enuntat mai sus si a dispozitiilor art. 345 din Codul de procedura penala, instanta a decis aplicarea unei pedepse, la individualizarea careia a avut în vedere prevederile art. 52 si 72 din Codul penal si anume gradul de pericol concret al faptei, împrejurarile concret în care aceasta a fost comisa si toate elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului.

S-a retinut ca fapta savârsita de inculpat a fost un incident nefericit în viata acestuia, o exceptie de la regula ce indica un comportament prosocial, în contextul în care se afla la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, este cunoscut ca o persoana serioasa, onesta, un bun gospodar, cu un comportament civilizat, linistit, realizeaza venituri din munca, îsi întretine familia, nefiind cunoscut ca manifestând un comportament violent si nemaifiind implicat în conflicte cu alti cetateni.

Cu toate acestea instanta  a apreciat ca fapta savârsita este de o gravitate sporita, nefiind justificata de temerea de pierdere a locului de munca, sau de comportamentul antisocial al partii vatamate, cu atât mai putin de etnia acestuia. În conditiile în care inculpatul a avut posibilitatea de a actiona în grup si detinea mijloace de imobilizare netraumatizante, cum ar fi Spray-urile lacrimogere, violenta disproportionata nu se justifica, chiar daca scopul principal, de apreciat de altfel, a fost de stopare a unui fenomen infractional.

Punând în balanta toate aceste circumstante, prima instanta a hotarât asupra oportunitatii aplicarii unei pedepse spre minimul special prevazut de lege respectiv 3 ani, precum si cu privire la suspendare conditionata a executarii, scopul pedepsei putând fi atins si prin aceasta modalitate de executare.

Cât priveste latura civila a cauzei, instanta a constatat ca exista legatura de între fapta inculpatului si cheltuielile de spitalizare ale partii vatamate pentru îngrijirea leziunilor produse, asa încât se este necesar ca acesta sa suporte si cheltuielile efectuate.

Împotriva  hotarârii, în termen legal, prin cererea din data de 01 martie 2010, fara a arata motivele, a declarat apel inculpatul FA.

Prin memoriul întocmit de aparatorul ales, în sustinerea apelului formulat, s-a aratat ca hotarârea este nelegala deoarece subiectul activ al infractiunii de purtare abuziva prev. art. 250 ain.1 si 5 din Codul penal trebuie sa aiba calitatea de functionar public, pe care inculpatul nu o îndeplinea.

În ceea ce priveste temeinicia sentintei, s-a aratat ca probatoriul administrat în cauza nu demonstreaza fara îndoiala ca inculpatul este autorul actelor de agresiune la care a fost supus vatamatul, îndoiala careia instanta de fond nu i-a dat eficienta.

În considerarea motivelor invocate, inculpatul, prin aparator, a revelat existenta unor împrejurari de natura a afecta aptitudinea functionala a actiunii penale, respectiv prevederile art. 10 alin. 1 lit. a c si d din Codul de procedura penala.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub toate aspectele ei, conform art. 371 alin. 2  din Codul de procedura penala, tribunalul constata ca apelul formulat este fondat sub aspectele ce vor fi aratate în continuare.

Verificând probatoriul administrat în cursul urmaririi penale si în faza cercetarii judecatoresti, tribunalul constata ca s-a retinut în mod corect vinovatia inculpatului pentru comiterea faptei constând în aceea ca, la data de 16.01.2004, împreuna cu numitul RBL, în calitate de agenti de paza, în timpul exercitarii atributiilor de serviciu, la imobilizarea partii vatamate, au aplicat acesteia mai multe lovituri provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viata, necesitând 18-19 zile îngrijiri medicale.

Vinovatia inculpatului rezulta din declaratiile acestuia, coroborate cu ansamblul probelor administrate în cauza, respectiv cu declaratiile partii vatamate, cu depozitiile martorilor audiati si cu Raportul de expertiza medico-legala nr. 87 din 19 aprilie 2007 al Cabinetului medico-legal Bârlad din care rezulta ca, la momentul examinarii, partea vatamata SV prezenta leziuni de tipul traumatism toracic drept cu fractura coastelor C6-C7 pneumotorax prin agresiune, traumatism ce a necesitat 18-19 zile îngrijiri medicale si care a pus în primejdie viata.

Desi inculpatul scoate în evidenta existenta unei îndoieli cu privire la identitatea autorului agresiunii, aceasta sustinere vine în contradictie cu propriile sale declaratii. Inculpatul a recunoscut ca a procedat la imobilizarea vatamatului. Acest lucru este confirmat si de ceilalti agenti care au aratat ca vatamatul a fost imobilizat de inculpatul FA si de numitul RADU BOGDANEL LUCIAN, fata de care s-a dispus disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor.

Ca modalitatea de imobilizare a depasit limitele unei asemenea activitati legale rezulta din chiar continutul actului medico-legal întocmit, care atesta existenta unui traumatism serios.

 Este necesar sa se raspunda la întrebarea daca pentru imobilizarea unei persoane surprinse în timpul comiterii unui furt, erau necesare actiuni agresive cu aptitudinea de a-i pune acesteia viata în primejdie. Vazând probele administrate, raspunsul nu poate fi decât în sens negativ. Dincolo de fireasca atitudine de împotrivire sau chiar în contextul unor manifestari agresive din partea vatamatul, imobilizarea sa  se putea realiza fara a se recurge la  actiuni violente de amploarea celor întreprinse. Este necesar sa se observe ca agentii se aflau într-o superioritate numerica si dispuneau si de mijloace non-violente de imobilizare.

Ca limitele regulamentare au fost depasite este recunoscut chiar de cei ce au participat la aceasta activitate. Astfel, numitul IG a declarat ca ,, la imobilizarea celor doi recunosc ca s-au depasit niste limite’. Acest lucru  a fost declarat si de însusi  inculpatul FA care a aratat ca ,,este posibil sa fi depasit niste limite’ si ca  au ,,sarit pe vatamat ca la rugby’’, actiune ce reprezinta un factor agresiv serios pentru o persoana care nu este antrenata sa-i faca fata. Este de observat ca vatamatul a suferit  fractura unor coaste si pneumotorax prin agresiune care presupune patrunderea aerului în cavitatea pleurala, datorita perforarii plamânului sau a peretelui toracic, traumatism care putea fi realizat chiar în contextul indicat de catre inculpat, si anume atunci când s-a sarit peste el.

Cât priveste declaratia martorului DURA GRUIA, care în cursul urmaririi penale a învederat ca a perceput în mod nemijlocit fapta comisa, motiv pentru care a solicitat agentilor sa abandoneze demersul lor agresiv, iar în fata instantei a aratat ca cele relatate i-au fost povestite de catre partea vatamata care l-a corupt, tribunalul nu exclude realitatea unei asemenea ipoteze. Este posibil ca vatamatul, din dorinta de a-si proba sustinerile, sa fi recurs si la astfel de actiuni. Ca atare, depozitia acestuia martor nu poate fi considerata ca exprima adevarul.

Faptul ca agresiunea a fost observata de terte persoane însa este indicat si de unul dintre agenti, respectiv de catre numitul IG care a învederat ca ,,este adevarat ca au fost oameni care au strigat la noi sa-i lasam în pace’’ Acelasi IG, în declaratia data în cursul urmaririi penale, a aratat ca a observat ca, în timpul imobilizarii vatamatului, cei doi agenti l-au lovit cu bastoanele si cu picioarele.

Vazând toate aceste, tribunalul concluzioneaza ca exista certitudine cu privire la culpabilitatea inculpatului FAS, sub aspectul comiterii actiunilor agresive fata de vatamatul SV.

Cât priveste încadrarea juridica data faptei, chestiune ce a fost pusa în discutie de catre inculpat, prin sustinerea ca domnia sa nu avea calitatea de functionar public, dar si de reprezentantul Ministerului Public, prin solicitarea de a se retine si prevederile art. 258 din Codul penal conform carora disp. art. 250 se aplica si celorlalti functionari, tribunalul constata ca se impune schimbarea încadrarii juridice potrivit art. 334 din Codul de procedura penala, din infractiunea de purtare abuziva  prev de art. 250 alin. 1 si 5 din Codul penal, în infractiunea de purtare abuziva în varianta normativa prev. de art. 250 alin 1 si 5, cu referire la art. 258 din Codul penal.

Aceasta, deoarece potrivit art. 250 alin.5 din Codul penal constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani, vatamarea corporala grava savârsita de catre un functionar public, în conditiile alin. 1, si anume în exercitiul atributiilor de serviciu.

Conform art. 258 din Codul  penal dispozitiile 246- 250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

Ca atare, cum inculpatul, ca de agent de paza în cadrul S.C.DAYTONA SRL, nu îndeplineste calitatea de functionar public tribunalul apreciaza corecta observatia ca încadrarea juridica nu este corecta din acest punct de vedere.

În ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei, instanta de control judiciar retine ca pedeapsa de 3 ani închisoare  stabilita în sarcina inculpatului FAS pentru infractiunea de purtare abuziva în varianta normativa prev. de art. 250 alin 1 si 5, cu referire la art. 258 din Codul penal este prea severa pentru a-si atinge scopul sau preventiv, curativ si educativ. Pentru ca pedeapsa sa-si realizeze functiile, este necesar sa fie bine adaptata gravitatii infractiunii, personalitatii infractorului precum si tuturor conditiilor obiective si subiective de comitere a faptei.

Ceea ce îndreptateste instanta de control judiciar sa aprecieze pedeapsa ca fiind prea severa sunt elementele ce caracterizeaza persoana faptuitorului care se afla la prima încalcare a legii penale, ceea ce demonstreaza ca savârsirea faptei reprezinta un eveniment nefericit în viata sa.

Tribunalul nu pierde din vedere gravitatea faptei comise, ferocitatea cu care inculpatul a participat la agresarea vatamatului, dar mai ales lipsa de umanitate, de compasiune manifestate fata de acesta, nu neaparat prin violentele exercitate cât prin decizia de a-l transporta pâna la sediul politiei în portbagajul unei masini, atitudine ce nu trebuie manifestata nici chiar fata de un infractor, asa cum s-a dovedit vatamatul. Orice persoana are dreptul de a fi tratata cu demnitate, indiferent daca se dovedeste ca nu respecta regulile impuse de societate.

Dincolo de toate aceste caracteristici negative ale persoanei inculpatului FAS, tribunalul recunoaste faptul ca actiunea agresiva a fost comisa în contextul unei indignari cauzate de fapta vatamatului de a sustrage bunuri dintre cele a caror paza inculpatul o asigura, iar imobilizarea s-a realizat cu scopul ca autorii furtului sa fie deferiti justitiei. Fara a se sugera necesitatea retinerii circumstantei provocarii, care presupune întrunirea unor conditii cumulative, conditii care în speta nu se verifica, tribunalul nu poate sa nu observe ca fapta de furt comisa a avut caracter sfidator la adresa agentilor, generând interventia acestora.

Astfel, punând în balanta toate circumstantele faptei comise de inculpatul FA,  precum si  caracteristicile persoanei, tribunalul apreciaza ca fiind justificata reducerea pedepsei sub minimul prevazut de lege ca efect al retinerii circumstantei prev. de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, pedeapsa închisorii de 2 ani fiind suficienta pentru realizarea constrângerii necesare, a preventiei si a readaptarii acestuia la viata  sociala.

Cât priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanta de control judiciar concluzioneaza ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei reprezinta o masura adecvata nevoilor de sanctionare a cazului dedus judecatii, motiv pentru care nu va opera nicio modificare în aceasta directie, prima instanta realizând o corespunzatoare individualizare a executarii.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfasurarii procesului penal, se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror încalcare este sanctionata  potrivit art.197 alin. 2  din Codul de  procedura penala cu nulitatea absoluta.

Vazând  considerentele  aratate, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala, tribunalul urmeaza sa admita rapelul formulat de inculpatul FAS împotriva Sentintei penale nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Bârlad, pe care o va desfiinta în parte, în latura penala.

Rejudecând, în temeiul art. 334 din Codul de procedura penala, va schimba încadrarea juridica data faptei din infractiunea de purtare abuziva  prev. de art. 250 alin. 1 si 5 din Codul penal, în infractiunea de purtare abuziva în varianta normativa prev. de art. 250 alin 1 si 5, cu referire la art. 258 din Codul penal.

Va retine în favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 alin 1 lit. a din Codul penal si, dând eficienta prevederilor art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal, va reduce pedeapsa de la 3 la 2 ani.

 Va mentine dispozitiile referitoare la suspendarea conditionata a executarii si va reduce termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei si va înlatura prevederile contrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat  de inculpatul FAS  împotriva Sentintei penale nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Bârlad, pe care o desfiinteaza în parte, în latura penala.

Rejudecând, în temeiul art. 334 Cod procedura penala schimba încadrarea juridica a faptei, retinute în sarcina inculpatului din infractiunea de purtare abuziva prev. si ped. de art. 250 alin. 1, 5 Cod penal în infractiunea de purtare abuziva în varianta art. 250 alin. 1, 5 Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal.

Retine în favoarea inculpatului FAS circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.

Dând eficienta prevederilor art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, reduce pedeapsa aplicata pentru comiterea infractiunii de purtare abuziva prev. de art. 250 alin. 1, 5 cu referire la art. 258 si cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal  de la 3 ani, la 2 ani închisoare, pe care acesta o va executa.

Mentine dispozitiile referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei, conform art. 81 Cod penal si  reduce termenul de încercare stabilit de prima instanta de la 5 ani la 4 ani.

Mentine celelalte dispozitii ale hotarârii apelate si înlatura dispozitiile contrare.

Cheltuielile avansate în apel ramân în sarcina statului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 26.05.2010.

PRESEDINTE,  JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita  Simionescu Elena Bodescu Panseluta

Domenii speta

Spete similare