Somatie de plata

Sentinţă civilă 4 din 11.01.2012


Dosar nr…Cod Operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Sentinţa Nr. 4/2012

Şedinţa publică de la 11 Ianuarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii având ca obiect somaţie de plată formulată de reclamanta SC…………., în contradictoriu cu pârâta SC …………… SRL.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns consilier juridic V.D. pentru reclamanta  şi avocat T.M. pentru pârâta .

 Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care consilier juridic D. D. pentru reclamantă depune la dosar o precizare şi avocat T. M. pentru pârâtă depune la dosar întâmpinare.

Reprezentanţii părţilor precizează faptul că nu solicită termen pentru a studia actele depuse întrucât acestea au fost comunicate şi cunosc conţinutul actelor.

Constatându-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul:

Consilier juridic V.D. pentru reclamanta a solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată, cu motivarea că prin procesul verbal de conciliere se recunoaşte creanţa .

Avocat T.M. pentru pârâta a solicitat respingerea somaţiei de plată, cu motivarea că s-a achitat întreg debitul, iar creanţele rămase nu sunt certe, lichide şi exigibile.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu la data de 13.03.2011, creditoarea a solicitat, în contradictoriu cu debitorul, emiterea unei ordonanţe cuprinzând somaţia de plată cu privire la suma de 380.698,77 lei, din care  129.451,35 lei reprezentând  contravaloarea  facturilor  neachitate la  scadenţă  şi  251.247,42  lei  reprezentând penalităţi de  întârziere, calculate pentru fiecare factură in parte, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat  că între părţi au existat raporturi comerciale, încheindu-se în acest sens contractul de  furnizare  produse  nr. 2/146 din  14.01.2010 având ca obiect vânzarea a 200 de  tone de  motorină în tranşe  lunare,  în beneficiul societăţii debitoare, fiind  emise facturile fiscale nr. 2001696/19.03.2010; nr. 2001706/19.03.2010; nr. 38020000123/14.05.2010 şi  nr. 38020000136/31.05.2010 şi anexele  la aceste  facturi .

A susţinut creditoarea că pentru neplata la timp a facturilor a calculat penalităţi de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere  calculate de la data scadenţei,  conform  prevederilor  art.12.2 din  contractul încheiat între părţi, precum şi  faptul că  prin adresele  faptul că debitorul a fost notificată în nenumărate rânduri pentru a achita debitul restant, fiind încercată şi stingerea litigiului prin conciliere, conform art. 7201 C. pr. civ., debitorul  fiind  convocat  conform procesului  verbal de conciliere directă  nr.3997/08.09.2010  reprezentanţi  debitorului prezentându-se  şi fiind de acord să achite eşalonat, debitul  datorat  până la data de 01.11.2011 însă aceasta nu a înţeles să achite debitul  până  la  respectiva dată, iar la data de  21.10.2010  debitoarea a fost  convocată  din  nou  pentru conciliere directă, conform procesului verbal  de conciliere directă nr. 5576/10.11.2010,  dată la care  s-a  prezentat reprezentantul  debitoarei  care a recunoscut  debitul principal  şi a fost de acord cu achitarea  acestuia cel  mai târziu până la data de 10.12.2010, recunoscând  şi penalităţile  de  întârziere.

 Susţine societatea creditoare că debitorul a dat  dovadă de rea credinţă,  acesta neînţelegând  să achite contravaloarea facturilor emise nici până  la momentul promovări acţiunii.

Reclamanta creditoare  a precizat că sunt îndeplinite condiţiile solicitate de art. 1 din OG 5/2001privind procedura somaţiei de plată, creanţa pe care o are faţă de debitor fiind certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, şi art. 112 C. civ, solicitând, de asemenea, judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei un set de acte aflate la filele 8-35.

Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă de timbru şi 0,5 lei timbru judiciar.

Prin sentinţa nr. 917 din 19 Mai 2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ………. s-a admis  excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu şi s-a declinat competenţa  de  soluţionare  actiunii comerciale avand ca obiect somatia de plata formulată de creditoarea, în contradictoriu cu debitorul, în favoarea  Tribunalului Gorj-Secţia Comercială.

La Tribunalul Gorj dosarul a fost înregistrat sub nr. 14141/95/2011 la data de 06.12.2011 cu termen de judecată la data de 14.12.2011, iar la acest termen de judecată a fost amânat la data de 11.01.2012 la cererea de amânare depusă la dosar de către pârâtă în vederea angajării unui apărător.

În şedinţa publică din data de 11.01.2012 reclamanta a depus la dosar o precizare la acţiunea principală a somaţiei de plată prin care precizează faptul că societatea, a achitat din debit suma de 129.451,35 lei, respectiv societatea debitoare mai figurează în evidenţele contabile cu debitul de 251.247,42 lei. S-a precizat că, SNLO, îşi menţine toate celelalte capete de cerere din acţiunea principală.

De asemenea în şedinţa publică din data de 11.01.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată solicitând respingerea acesteia în principal ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că debitul a fost achitat prin compensare conform înscrisurilor anexate şi solicită încheierea dosarului conform dispoziţiilor art. 5 din OG nr. 5/2001, pronunţându-se o încheierea irevocabilă.

Dacă se va trece peste această primă teză, în subsidiar, pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere faptul că această creanţă solicitată de reclamantă nu este certă şi lichidă, aceasta neîndeplinind condiţiile imperative impuse de art. 379 alin. 3 şi 4, pentru că această creanţă să devină certă şi lichidă este nevoie de o cercetare mai amplă prin efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate contabilă, solicitând să se constate inexistenţa creanţei solicitate şi să se respingă cererea creditoarei, întrucât nu îndeplineşte condiţiile cerute de aceasta procedura specială ( OG nr. 5/2001) şi să se emită o ordonanţă irevocabilă în acest sens.

Debitoarea având posibilitatea să-şi realizeze dreptul pe calea dreptului comun, în cadrul căreia se pot administra toate probatoriile necesare pentru determinarea întinderii creanţei.

După cum rezultă din conţinutul înscrisurilor anexate, debitele solicitate de creditoare prin cererea de chemare în judecată au fost stinse prin compensare.

Pârâta a precizat că, astfel cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, prin procesul verbal de conciliere nr. 5576 din data de 10.11.2010, reprezentantul subscrisei a recunoscut doar debitul principal, nu şi penalităţile de întârziere, acestea neputând fi determinate.

În acelaşi context consideră că aceasta cerere a fost introdusă prematur, întrucât creanţa solicitată nu este certă, lichidă şi exigibilă, condiţiile obligatorie impusă de art. 1 din OG 5/2001, cuantumul creanţei solicitate nu emana din actul de creanţă s-au înscrisuri recunoscute de subscrisa.

În drept, pârâta invocă dispoziţiile art. 82, 115 – 118 Cod procedură civilă şi pe dispoziţiile art. 4 alin. 4 din OG 5/2001.

Tribunalul , analizând actele şi lucrările dosarului, constată şi reţine următoarele:

Între reclamanta şi pârâta s-a încheiat contractul de furnizare de produse nr.2/146/14.01.2010, având ca obiect vânzarea cumpărarea de motorină.

Reclamanta a vândut pârâtei marfa contractată conform facturilor depuse la dosar, însuşite de pârâtă prin semnătură, necontestate.

Prin procesul verbal de conciliere directă din 10.11.2010 pârâta recunoaşte debitul de 477.685,32 lei conform facturilor existente în sold la data de 10.11.2010, rezultate din contractul de furnizare produse nr.2/146/2010, fără a recunoaşte penalităţile de întârziere.

Debitul principal solicitat prin cererea introductivă în cuantum de 129.451,35 lei a fost achitat astfel cum se susţine în precizarea depusă de către reclamantă, rămânând a analiza cererea de somaţie de plată cu privire la penalităţile de întârziere solicitate în cuantum de  251.247,42 lei.

OG nr.5/2001 prin disp. art.1 alin.1 prevede admisibilitatea ordonanţei de plată şi pentru penalităţile de întârziere datorate potrivit legi.

Prin contractul de furnizare de produse nr.2/146/14.01.2010, semnat de ambele părţi, s-a stabilit în art.12.2 că în cazul în care cumpărătorul nu onorează facturile în termenul convenit prin contract, acesta are obligaţia de a plăti ca penalităţi o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0.15% din întârziere din plata neefectuată .

Potrivit art.969 cod civil vechi (aplicabil speţei conform art.5 cod civil nou) convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractuale, iar potrivit art.970 cod civil convenţiile trebuie executate cu bună credinţă.

Cum pârâta a recunoscut debitul principal prin procesul verbal de conciliere directă, având în vedere neachitarea debitului la termenul scadent, precum şi clauza contractuală din contractul părţilor privind penalităţile de întârziere, citate mai sus, se apreciază că reclamanta este îndreptăţită la acordarea penalităţilor de întârziere .

Este de precizat că pârâta nu a contestat modul de calcul al penalităţilor şi cuantumul, ci a susţinut că nu datorează penalităţi de întârziere, lucru neadevărat faţă de cele reţinute anterior.

 Sunt irelevante susţinerile pârâtei în sensul că debitul a fost stins prin ordinele de compensare indicate în întâmpinare, atât timp cât aceste ordine de compensare sunt anterioare procesului verbal de conciliere directă din 10.11.2010 prin care pârâta recunoaşte debitul de 477.685,32 lei.

Faţă de cele reţinute se va admite cererea de somaţie de plată cu precizarea ulterioară.

Văzând şi disp. art.274 c.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de somaţie de plată, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta S N, cu sediul în Rovinari, …………., în contradictoriu cu pârâta SC ………, cu sediul în comuna Băleşti, ………...

Ordonă pârâtei să plătească reclamantei suma de 251247,42 lei în 30 zile de la comunicarea hotărârii.

Obligă pârâta la 44 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu drept de  cerere în anulare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 11 Ianuarie 2012, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte, Grefier,