Anulare act administrativ

Sentinţa  nr. 112/2012

Şedinţa publică din 20 Ianuarie 2012

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamantul B. C. C în contradictoriu cu pârâtele C  A S şi C  N  A  S B, având ca obiect anulare dispoziţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat reclamantul asistat de avocat C C, lipsă fiind pârâtele.

Procedura de citare fiind  legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat şi excepţii de invocat,  s-a constatat cauza în stare de judecată şi s-a acordat cuvântul pe fond.

Avocat C C, apărătorul reclamantului a solicitat admiterea în parte a acţiunii, anularea  dispoziţiei de imputare, obligarea  pârâtelor să restituie sumele de bani reprezentând indemnizaţia concediului medical, salariu reţinut, premiul anual reţinut, garanţiile gestionare  în cuantumul de 1599,46 lei şi la cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă ;

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.05.2010, reclamantul  B C C a chemat în judecată pârâţii C  A  S şi  C N  A  S solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună  anularea dispoziţiei de imputare nr.14/10.02.2010, suspendarea efectelor actului administrativ contestat până la  soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cereri, restituirea sumei de 1864 lei, sumă ce reprezintă garanţia constituită de 1100 lei şi a salariului pe luna februarie 2010, obligarea la daune morale , cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că CNAS printr-o adresă a transmis în data de 26.09.2005 către CASJ  oferta S N S P  A  prin care solicita desemnarea unui participant din  partea instituţiei la  Masterul „ Integrare Europeană Politica şi Economie Europeană”, iar ca răspuns la cererea  CNAS, pârâta CASJ  l-a numit ca participant  din partea acesteia la masterul sus menţionat în data de 27.09.2005.

Deşi durata masterului a fost de 1,5 ani,  numărul zilelor efective la cursuri a fost mult mai mic, fiind stabilit exact potrivit cheltuielilor imputate de instituţie, respectiv 444 lei, adică în jur de 15 zile.

La data de 12.01.2010, reclamantul şi-a depus demisia, iar la data de  13.01.2010 a primit o înştiinţare că a fost aprobată încetarea raportului de serviciu prin demisie şi totodată, fiind obligat să prezinte documentul  care atesta absolvirea formei de perfecţionare ( diploma de absolvire a masteratului ).

La data de  18.02.2010, reclamantul a primit prin poştă  dispoziţia de imputare contestată  prin care era obligat la plata sumei de 6859,30 lei  compusă din 6415,30 lei taxa de şcolarizare şi cheltuieli de transport şi de cazare pentru cursurile de perfecţionare şi 444 lei drepturi salariale acordate pe perioada frecventării cursurilor.

Împotriva dispoziţiei de imputare nr.14/10.02.2010 a formulat  potrivit prevederilor Legii nr.554/2004, plângere prealabilă la data de 05.03.2010, plângere care i-a fost respinsă.

Datorită şicanărilor şi traumelor psihice suferite,  reclamantul a căpătat afecţiuni grave, fiind internat în spital , aspect ce rezultă din certificatele de concediu medical.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile Legii nr.554/2004, Legii nr.188/1999 cu modificările şi completările ulterioare.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar  dispoziţia de imputare nr.14/10.02.2010, adresa nr.2694/11.03.2010, adresa nr.401/13.01.2010, scrisoare medicală din 05.03.2010, certificat concediu medical nr.0684455/05.03.2010, certificat de concediu medical nr.0684452, certificat de concediu medical nr.8104041, certificat de concediu medical nr.8104039, adresa nr. D.G./2866/25.03.2005, adresa nr.8352/26.09.2005, decizia nr.16/10.02.2010, decizia nr.90/10.03.2010.

În condiţiile art.115 cod procedură civilă, pârâta C  A  S  a formulat întâmpinare solicitând respingerea  contestaţiei petentului  referitor la anularea dispoziţiei de impunere nr. 14/2010 ca netemeinică, nelegală şi nemotivată – ca prim capăt al cererii , precum şi a cererii prin care se solicită obligarea la plata sume de 20.000 lei daune morale ca fiind nemotivată, netemeinică şi nelegală, petentul fiind în imposibilitatea de a dovedi legătura de cauzalitate dintre afecţiunile sale şi  atitudinea  CASJ .

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.10.2010, s-a respins cererea reclamantului privind suspendarea  actului administrativ contestat.

La termenul de judecată din data de  28.02.2011, reclamantul a depus la dosar precizare prin care arată că îşi majorează câtimea pretenţiilor de la suma de 1864 lei  la suma de 3744,45 lei, cu menţiunea că diferenţa de la 1864 lei la 3744,45 lei i-a fost reţinută  de pârâtă ulterior introducerii cererii de chemare în judecată. Suma de 3744,45 lei reprezintă garanţii gestionar (1599,45 lei ) şi drepturi salariale reţinute pe statul de plată ( 2145 lei ).

 Prin sentinţa nr. 430/2011 din  28 februarie 2011 a fost admisă în parte acţiunea ulterior precizată, împotriva pârâţilor C  A  S  Judeţului  şi C N  A  S , a fost anulată în parte dispoziţia de imputare nr.14/10.02.2010 emisă de pârâtă, respectiv pentru suma de  4714,30 lei, rămânând un debit de  2145 lei şi obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 1599,45 lei reprezentând garanţii gestionare.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect plata salariului aferent lunii februarie 2010 şi capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 604,30 lei cheltuieli de judecată.

 Pentru  a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost funcţionar public în cadrul CAS până la data de 12.01.2010 când prin cererea nr. 401 şi-a depus demisia din funcţia de inspector, solicitând şi restituirea garanţiei constituite.

Anterior, în perioada 2005-2007 acesta a urmat cursurile masterului „Integrare europeană, politică şi economie europeană” organizat de D  R I  I E – Centrul de Studii Europene din cadrul SNSPA . Masterul  a avut durata de 1,5 ani – trei semestre, taxa de şcolarizare fiind de 800 euro pe an, plătibili în patru tranşe. Astfel, a fost încheiat contractul nr. 1951 din 15.12.2005 cu SNSPA, pentru care  CAS  a decontat suma de 4320 lei pentru anii 2005-2006 şi 2006-2007.

Prin angajamentul scris din data de 26.03.2007 reclamantul s-a angajat că va lucra în cadrul CAS  o perioadă de cinci ani de la terminarea programului de perfecţionare (pag. 39 din dosar).

Potrivit art. 51 alin.3 din Legea nr. 188/1999, funcţionarii publici care urmează forme de perfecţionare profesională a căror durată este mai mare de 90 zile într-un an calendaristic organizat în ţară sau în străinătate a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, finanţate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică între 2 şi 5 ani de la terminarea programelor, proporţional cu numărul zilelor de perfecţionare profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă.

La alin. 4 se arată că funcţionarii publici care au urmat aceste forme de perfecţionare profesională şi ale căror raporturi de serviciu încetează, potrivit dispoziţiilor art. 97 lit. e) (demisie), înainte de împlinirea termenului prevăzut sunt obligaţi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, precum şi, după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului.

Totodată, potrivit disp. art. 35 din HG nr. 1066/2008 pentru aprobarea normelor privind perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici, funcţionarii publici care urmează într-un an calendaristic programe de formare organizate în ţară sau în străinătate cu o durată cumulată mai mare de 90 zile, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică o perioadă determinată, proporţional cu numărul zilelor de formare.

Conform prevederilor alin.3 al aceluiaşi articol durata de 90 zile se calculează în funcţie de numărul de zile efective de formare de care funcţionarul public beneficiază, indiferent de data de începere şi data de finalizare a programului de formare.

La art. 36 din aceeaşi HG se arată că perioada determinată pentru care funcţionarul public ce a beneficiat într-un an calendaristic de mai mult de 90 de zile de formare se angajează să lucreze în administraţie se stabileşte de către autoritatea sau instituţia publică, în funcţie de cel puţin următoarele criterii: a) complexitatea programelor de formare; b) corelarea dintre domeniile în care se realizează formarea şi specificul funcţiei şi atribuţiilor funcţionarului beneficiar; c) cuantumul sumelor reprezentând finanţarea suportată de autoritatea sau instituţia publică; d) angajamentele asumate în cazul finanţării, ca urmare a implementării de proiecte cu finanţare externă; e) corelarea dintre participarea funcţionarilor publici beneficiari la cele peste 90 de zile de formare şi conţinutul documentelor prevăzute la art. 17 alin. (3).

Perioada  pentru care  funcţionarul public se angajează în scris poate fi cuprinsă între 2 şi 5 ani, după cum urmează: între 2 şi 3 ani, pentru programele prevăzute la art. 35 alin. 1 organizate în ţară, între 3 şi 4 ani, pentru programele prevăzute la art. 35 alin. 1 organizate în străinătate şi între 4 şi 5 ani pentru programele prevăzute la art. 35 alin. 2 din HG nr. 1066/2008.

În speţă, potrivit actelor depuse la dosar petentul a beneficiar de o perioadă de 1,5 ani de studii şi a participat la 23 de zile efective de perfecţionare aşa cum rezultă din ordinele de deplasare  depuse în copie la filele  62, 63, 64, 65, 67, 68,69, 71 şi 72 din dosar.

Nu a fost reţinută apărarea petentului în sensul că a participat la maxim 15 zile efective de perfecţionare din moment ce, prin contractul nr.195/15.12.2005 încheiat între SNSPA B şi CASJ , s-a menţionat expres că obiectul contractului îl constituie prestarea serviciilor educaţionale la forma de învăţământ zi în regim cu taxă, cu durata de 1,5 ani. Prin urmare, nu are relevanţă faptul că reclamantul a participat efectiv la maxim 23 de zile de perfecţionare .

De altfel, prin adresele nr.17167/ 09.12.2010, nr. 1617/ 1.02.2011 şi nr.3159/ 28.02.2011 pârâta a precizat că debitul iniţial de 6859,30 lei stabilit prin dispoziţia de imputare nr. 14 din 10.02.2010 a fost diminuat la suma de  2743,72 lei ca sumă aferentă celor doi ani nelucraţi în instituţie.  În consecinţă, pârâta a recunoscut implicit că angajamentul scris dat de reclamant la 26.03.2007 pentru perioada de cinci ani nu îşi mai produce efectele, perioada legală de luare a angajamentului fiind de trei ani, întrucât situaţia reclamantului se încadrează la art. 36 alin. 2 lit. a din HG nr. 1066/2008 (când funcţionarul public se angajează că va lucra în administraţia publică o perioadă între doi şi trei ani).

Conform adresei nr. 3159 din 28.02.2011 din suma de 2743,72 lei rămasă de plată pentru reclamant s-a reţinut pe ştatul de plată suma de 2145 lei din care 890 lei reprezintă contravaloarea concediilor medicale (filele 9-14 din dosar) iar suma de 1255 lei se compune din salariul aferent lunii februarie 2010 în cuantum de 628 lei şi premiul anual în cuantum de 627 lei.

S-a mai reţinut că diferenţa de 598,72 lei (2743,72 lei – 2145 lei  = 598,72 lei), trebuie acoperită de reclamant în numerar la casieria CASJ , după achitare debitul constituit în sarcina acestuia fiind integral acoperit.

Pentru considerentele expuse instanţa a anulat în parte dispoziţia de imputare nr. 14 din 10.02.2010 emisă de pârâtă, respectiv pentru suma de 4714,30 lei, rămânând debitul de 2145 lei care însă a fost reţinut pe ştatul de plată aşa cum rezultă din adresa nr. 3159 din 28.02.2011 emisă de pârâtă. Per a contrario, a fost respins capătul de cerere având ca obiect plata salariului aferent lunii februarie 2010.

Referitor la garanţiile gestionare s-a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la restituirea acestora, însă numai după depunerea la casieria CAS  a sumei de 598,72 lei.

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantul B C C şi pârâta C A S J , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de recurs reclamantul B C C a susţinut următoarele: „în prima instanţa am încercat sa arat ca acest masterat nu reprezintă un curs de perfecţionare si deci nu trebuia sa mi se ia respectivul angajament, probând cu acte si cu legislaţia in vigoare.

In subsidiar am încercat sa demonstrez chiar pe legea invocata de dânşii ca popririle au fost ilegale si abuzive, ca in cel mai rău caz mă incadrez la art 36,(2),lit.a HG1066/2008.

In acest sens , prima instanţa a reţinut ca CJAS  a diminuat debitul stabilit prin decizia de imputare de la 6859,30 lei la 2743,72 lei ca suma aferenta celor doi ani nelucraţi in instituţie din cei 5 stabiliţi prin angajament.

In continuare prima instanţa constata ca perioada legala de luare a angajamentului de plata trebuia sa fie de 3 ani de la terminarea cursului de perfecţionare, încadrând situaţi mea la art. 36, alin.2 lit. a din HG1066/2008(când funcţionarul public se angajează ca lucra in administraţia publica o perioada intre doi si trei ani).

Din păcate Tribunalul  uita ca eu am rămas in cadrul CJAS  de la sfârşitul cursului inca 3 ani si o luna, îndeplinind deci condiţiile legale si contrazicându-si propriu raţionament logic .

Aceasta nepotrivire apare întrucât prima instanţa nu observa ca diminuarea sumei imputate de CJAS  se refera la cei doi ani nelucraţi din 5 iar nu din 3 , considerând de fapt eu am mai lucrat in CJAS  doar un an de la terminarea masteratului, lucru evident neadevărat si dovedit prin diploma de absolvire , pentru stabilirea datei terminării masteratului si carnetul de munca, pentru stabilirea date încetării raportului de munca cu CJAS  .

De altfel aceste confuzii in calcule si acte au fost provocate in mod voit sau cel puţin neprofesionist de CJAS  prin diminuarea in mod repetat a sumei reţinute, prin neinformarea mea cu privire la sumele reţinute, prin refuzul de cel puţin trei ori de a răspunde in mod clar si concis la adresele Tribunalului prin care i se solicitau referinţe clare cu privire la modul de calcul, la defalcarea sumelor reţinute, respectiv prezentarea in original a angajamentului.

Mai mult, Tribunalul , desi constata ca angajamentul nu isi mai produce efectele, lasand dispoziţia de imputare fara obiect, anulează doar in parte respectiva dispoziţie.

In plus, onorata instanţa, suma reala reţinuta de CASJ  este de 3744, 45 lei( 1599,45 lei garanţii gestiune, 890 lei concediu medical, 628 lei salariu februarie 2010, 627 lei al 13-lea salariu pentru anul 2009).

Suma de 2145 lei reţinuta pe statul de plata ,de care face amintire prima instanţa, nu cuprinde si suma de 1599,45 lei garanţii gestiune de care eu nu pot beneficia si care este poprita la CEC.

Va rog sa luaţi act de încercarea CJAS  de a induce in eroare atât instanţa cat si pe mine ,invocand o procedura a CEC de ridicare a garanţiei prin care eu ar trebuie sa depun suma de 598,72 lei la casieria CJAS urmând ca apoi sa ridic pasămite întreaga suma de 1599,45 lei constituita ca garanţie, in fapt doar un şiretlic prin care eu as recupera doar 1000 lei din garanţie in schimb ei si-ar intregi patrimoniul cu inca 600 lei fara nici un drept.

Cu privire la solicitarea daunelor morale consider ca prin una si aceeaşi fapta ilicita se pot aduce atingeri atat unor drepturi de natura patrimoniala cat si unor drepturi de natura nepatrimoniala.

Scopul solicitării daunelor morale este acela al prevenirii efeciente al provocării unor fapte ilicite asemănătoare in viitor. Ar părea şocant sa se poată leza sentimente intime ale persoanei fara a răspunde pentru aceasta in nici un fel din punct de vedere civil in timp ce, cea mai mica atingere adusa patrimoniului statului atrage dupa sine obligaţia de reparare.

Consider ca prejudiciul suferit decurge dintr-o atingere aduse integrităţii fizice si pshice, tradus prin tulburări fiziologice care daca poat fii resimţite diferit potrivit cu persoanele si cu condiţiile lor de viata, provoacă totuşi in viata lor curenta si pentru activităţile obişnuite, neplăceri si frustari destul de asemănătoare de la un individ la altul.

Strict vorbind prejudiciul cauzat este in general ireparabil economic, dar din punctul meu de vedere, prejudiciul suferit de mine este pe deplin reparabil, cu condiţia ca efectele patrimoniale negative sa fie in intregime strămutate asupra autorului faptei ilicite. Altfel spus greşita interpretare a legii de către funcţionar nu trebuie sa duca la răspunderea mea, mai ales ca aceasta interpretare a dus la o incalcare brutala a legii inducandu-mi un sentiment de profunda nedreptate si tensiune permanente.

Vezi cazul Comingersoll c/Portugal, 2000, prejudiciul cuprinde atat prejudiciul material reprezentat de pierderile de ordin material, consecinţa directa a incalcarii alegate si constatate de Curte si uneori chiar indirect, cum ar fii pierderea certa a anumitor venituri ce nu au mai putut fii obţinute, precum si, prejudiciul moral, ceea ce presupune repararea „ stărilor de nelinişte, de disconfort si de incertitudine ce rezulta din acea incalcare".

In acelaşi sens a se vedea cauza C c/ R „Reclamantul solicita in plus despăgubiri morale cu scopul de a evita in viitor noi incalcari ale drepturilor prevăzute in Convenţie". Alte cauze similare privind acordarea de daune morale, G c/ R, P c/ R, B c/R, C c/R.

Pe langa faptul ca angajamentul trebuie semnat inainte de inceperea cursu programul trebuie sa aiba o utilitate pentru funcţionar; numire, avansare - fapt ce  a fost real.

In concluzie onorata instanţa, o fapta ilicita constând in luarea unui angajament ile, dublata de emiterea unei decizii de impunere la fel de ilegale au reprezentat cond suficienta prefacerii unei posibilităţi eventuale si abstracte intr-o posibilitate actual concreta ,contribuind in acest fel cauzal la realizarea unui prejudiciu moral constand în imbolnavirea mea, conform certificatelor medicale anexate, pierdera oportunitatiloi angajare, stresul ca voi fi obligat sa plătesc o suma de bani pe nedrept ,determin apariţia unui sentiment de adânca inechitate si incordare constanta.”

Prin motivele de recurs pârâta C A S  a susţinut următoarele:  „Instanţa de fond a reţinut eronat faptul că „pirita CASJ  a recunoscut implicit "că angajamentul dat de către petent nu isi mai produce efectul pentru perioada de 5 ani, perioada legală de luare a angajamentului fiind de 3 ani.

CASJ  nu are depuse in dosar documente prin care să-si fi modificat poziţia iniţial stabilită prin care, perioada a fost stabilita la 5 ani, instanţa motivind astfel netemeinic pe art.36 alin.2 lit a din HG 1066/2008 ,diminuarea perioadei de la 5 la 3 ani.

In adresa CASJ  depusă in dosar pentru termenul de 10.12.2010 CASJ  a învederat faptul că ,. din debitul iniţial de 6859,3 lei reprezentind suma de recuperat in 5 ani s-a redus la valoarea de 2743,72 lei suma aferenta celor doi ani pe care nu i-a mai lucrat .

Formularea CASJ G a fost tara echivoc, instanţa atribuind CASJ G eronat si nemotivat, diminuarea perioadei de lucru de la 5 la 3 ani .

In considerentele sentinţei, instanţa retine corect ,apărarea formulată de către CASJ  că „urmare recalculului suma iniţial stabilită de 6859,3 lei s-a diminuat la 2743,72 lei sumă aferentă celor 2 ani nelucrati. Revenim si învederăm onoratei Curţi de apel că suma s-a diminuat luind in calcul perioada de 3 ani lucraţi in cadrul CASJ  şi in nici un caz că perioada pentru care petentul era obligat să lucreze s-a diminuat de la 5 ani la 3 ani .

Petentul a urmat cursul in anii 2005-2007,la absolvirea acestuia refuzind să depună Diploma de absolvire in dovedirea atit a finalizării cursului cit şi să ofere CASJ  posibilitatea recalculării costurilor initial stabilite de 6859,3 lei.

Doar la insistentele CASJ  si a instanţei, in cursul judecării cauzei .petentul a depus diploma de absolvire (pag 87 din dosar si încheierea din 10.12.2010, pag 89 ) . CASJ  a procedat la recalcularea sumei iniţiale prin diminuarea perioadei de recuperare la 5 ani la 2 ani. diminuind concomitent pe acest motiv suma iniţial imputată de 6859,3 ,diminuarea fiind corespunzătoarea celor 3 ani lucraţi la 2743,72 lei, faptul că suma iniţial stabilita, nu a fost diminuată corespunzător celor 3 ani lucraţi.

Noi consideram că, culpa aparţine in exclusivitate petentului iar in consecinţa obligarea la plata cheltuielilor de judecata in suma de 604,3 lei in sarcina CASJ  si a CNAS este netemeinică aşa că, aplicarea dispoziţiilor art 274 C pr civ. privind suportarea cheltuielilor de judecată de către partea care cade in pretenţii nu isi are temei legal intrucit culpa nedepunerii Diplomei aparţine in exclusivitate petentului  .

Petentul nu-si poate formula apărarea pe faptul că, n-a cunoscut situaţia, de vreme ce prin adresa 2694/1 1.03.2010 i s-a adus la cunoştinţa că „ suma poate fi recalculata daca se depune la CASJ  diploma de absolvire a cursului, acesta fiind depusă abia după un an de la declanşare procesului (pag 87 si Încheierea din 10.12.2010.

In considerente instanţa isi insuseste diminuarea debitului iniţial de 6859,3 lei la 2743.72 lei asa cum ne¬am formulat punctul de vedere prin adresa noastră 1617/01.02.2010 pag 101 din dosar), in dispozitiv insă instanţa preia din eroare debitul de 2145 lei si nu cel de 2743.72 lei .

De asemenea in dispozitivul sentinţei instanţa anulează nemotivat o sumă de 4714,3 lei,a cărei determinare ne este necunoscută.”

Curtea, analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate în recurs, a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 din C. Pr. Civ., a constatat că recursurile sunt fondate  şi prin decizia nr.  1961/2011 din 31 mai 2011 le-a admis şi a casat sentinţa atacată şi  a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Din considerentele instanţei de fond reiese că acţiunea a fost admisă în parte, însă modul de stabilire a sumei rămase de achitat nu corespunde nici acestor considerente, şi nici acţiunii precizate de către reclamant astfel că, în mod practic instanţa de fond s-a pronunţat, asupra altor lucruri decât cele cerute, iar prin neanalizarea cererii de restituire a celui de-al 13-lea salariu formulată în acţiunea precizată instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra unor lucruri solicitate.

Instanţa de fond a fost investită cu analizarea legalităţii deciziei de imputaţie emisă de către autoritatea pârâtă, însă din considerentele sentinţei reiese faptul că, aceasta a efectuat o analiză generală a modului de acordare a respectivelor drepturi, fără a se raporta în mod explicit la dispoziţiile legale ce guvernau cadrul acordării respectivelor drepturi, precum şi la actele administrative ulterioare emise de către pârâtă.

Totodată, în raport de motivele acţiunii,  procedeul juridic utilizat de instanţa de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, încălcarea principiului disponibilităţii dar şi a dispoziţiilor legale care dispun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc ( art. 129 alin. 4 C.P.civ. ).

 Necercetarea fondului rezultă în mod neechivoc din  neanalizarea unor aspecte esenţiale, invocate de reclamant, şi nemenţionate de către instanţă, în acest fel lipsindu-l practic pe reclamant, de dreptul său de acces la instanţă în vederea  înlăturării vătămării învederate prin acţiunea introductivă de instanţă.

Soluţionarea corectă a cauzei impune instanţei să respecte  ambelor părţi dreptul de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acţiunii dedusă judecăţii .

Curtea apreciază că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicţie pentru ambele părţi, cât şi pentru lămurirea tuturor aspectelor invocate, posibilă  prin exercitarea rolului activ al instanţei, astfel cum este prevăzut de  art. 129 alin.4 C.P.Civ.”.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului sub nr. 6996/95/2010* cu termen de judecată la data de  28.10.2011 pentru când părţile au fost legal citate.

În temeiul dispoziţiilor art. 115 – 118 C .pr.civ. pârâta C A S a formulat întâmpinare  solicitând respingerea  acţiunii formulată de reclamant ca fiind  netemeinică şi nelegală şi menţinerea parţială a deciziei contestate ca fiind temeinică şi legală pentru suma de 2.743,72 lei.

 Se susţine că în mod eronat reclamantul a solicitat restituirea sumei de  3744,45 lei reţinută în baza  deciziei contestate, solicitând totodată instanţei să admită cererea sa şi  pentru suma de  1599,45 lei reprezentând garanţii gestionare , sumă care îi aparţine de drept în condiţiile în care nu are alte datorii.

Consideră că a procedat în mod legal  când nu a inclus în totalul reţinerilor această sumă întrucât garanţia materială este  depusă pe  numele său la CEC, doar acesta putând să dispună de garanţie  şi o poate ridica cu condiţia  acordului prealabil al CAS  prin care se  confirmă faptul că  nu are alte debite  înregistrate la CAS.

Astfel, petentului îi este disponibilă această sumă cu posibilitatea de a o ridica, condiţia fiind  ca debitul de  2743,72 lei înregistrat să fie acoperit integral prin plata sumei de 598,72 lei, în  aceste condiţii reclamantul lichidându-şi debitul  la pârâtă şi poate să-şi ridice garanţia materială depusă la CEC pe numele său.

De asemenea consideră că nu îi aparţine culpa imputării iniţiale a sumei, întrucât culpa  nedepunerii diplomei de absolvire  şi depunerea demisiei aparţine în exclusivitate reclamantului.

Reclamantul nu a răsturnat dovezile  CAS  şi nu a prezentat nici argumente  care să-i consolideze sau să-i dovedească nevinovăţia.

Pârâta mai solicită şi respingerea capătului de cerere privind daunele morale şi materiale în sumă de  20.000 lei ca fiind  nedovedite.

 Prin completarea la întâmpinare pârâta CAS  susţine că reglementarea  legală a  angajamentului funcţionarului public de a rămâne în administraţia publică o perioadă de 5 ani, după finalizarea formei de perfecţionare se regăseşte în două acte normative, respectiv Legea nr. 188/1999 r.2 şi  HG nr. 1066/2008. 

Analizând actele  existente la dosarul cauzei, tribunalul constată şi reţine următoarele;

Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea dispoziţiei de imputare nr. 14 din 10.02.2011, restituirea garanţiei şi a salariului pe  luna februarie, restituirea premiului anual şi a indemnizaţiei de concediu medical.

În intervalul de timp 2005 – 2007 acesta a urmat cursurile masterului „integrare europeană, politică şi economie europeană” din cadrul SNSPA  cu o durată de 1,5 ani.

Pârâta CAS  a încheiat contract cu SNSPA  privind  cursul respectiv pentru care a plătit suma de 4.320 lei .

În data de 26.03.2007 reclamantul prin angajamentul dat a arătat că va lucra în cadrul pârâtei o perioadă de 5 ani după finalizarea cursurilor.

Atât în Legea nr.188/1999 cât şi în HG nr.1866/2008 este reglementată obligaţia funcţionarului public de a se angaja ca după finalizarea formei de perfecţionare va rămâne în administraţia publică pe o durată de timp (art. 35 alin. 1 din HG nr. 1866/2008 şi art. 51 alin. 3 din Legea nr. 188/1999).

Art. 35 alin. 4 din HG nr. 1866/2008 precizează că funcţionarii publici care s-au angajat în scris şi care nu îşi respectă angajamentul sunt obligaţi la restituirea sumelor în condiţiile legii.

În data de 12.01.2010 reclamantul şi-a depus demisia din funcţia de inspector, solicitând cu acea ocazie şi restituirea garanţiei  constituite.

Datorită faptului că reclamantul nu a depus la sediul pârâtei documentele solicitate şi diploma de absolvire a cursului a fost emisă dispoziţia de imputare nr.14 din 10.02.2010 pentru suma de 6.589,30 lei iar în urma depunerii acestei  diplome debitul a fost redus la 2.743,72 lei fără însă a se emite o nouă dispoziţie.

Pârâta a avut în vedere la reducerea debitului faptul că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea după terminarea cursurilor până la 12.01.2010, nerespectând termenul de 5 ani, dar acest debit a fost calculat în raport de perioada de timp pe care acesta o mai avea de desfăşurat ca funcţionar public în cadrul acestei unităţi până la împlinirea termenului de 5 ani.

Susţinerea reclamantului că a participat doar la 15 zile efective de perfecţionare nu poate fi reţinută atâta timp cât între pârâtă şi SNSPA  a fost încheiat un contract având ca obiect prestarea serviciilor de perfecţionare la forma de învăţământ zi în regim cu taxă pe o durată de 1,5 ani şi că pentru acest contract s-a achitat suma de 4.320 lei .

Din adresa nr. 3529 din  28.02.2011 emisă de pârâtă rezultă că debitul este de 2.743.72 lei şi că reclamantului i s-a reţinut pe statul de plată suma de 2.145 lei reprezentând 890 lei concedii medicale , 628 lei salariul şi 627 lei premiul anual astfel că reclamantul mai are de achitat suma de 598,72 lei iar după achitarea acestei sume i se vor restitui garanţiile în sumă de 1.599,40 lei.

Din diploma de master a reclamantului emisă de SNSPA  la data de 21.03.2008 rezultă că durata studiilor este de trei semestre, astfel că susţinerea  reclamantului că doar 15 zile s-a deplasat la Bucureşti pentru perfecţionare nu poate fi reţinută cu atât mai mult cu cât durata studiilor este de trei semestre şi prin urmare aceasta este în conformitate cu contractul încheiat între SNSPA  şi CAS , adică de 1,5 ani şi că acesta avea obligaţia conform angajamentului dat în data de 26.03.2007 să funcţioneze în cadrul CAS cinci ani de la terminarea cursurilor  şi că  în mod corect pârâta a  considerat că debitul este de 2.743,72 lei reprezentând în bani perioada de timp pe care  acesta trebuia să o desfăşoare în cadrul pârâtei până la împlinirea termenului de cinci ani.

Cu toate acestea pârâta  avea obligaţia să emită o nouă dispoziţie  prin care  se anula dispoziţia anterioară privind debitul de 6.589,30 lei şi obliga reclamantul la suma de  2743,72 lei conform situaţiei ulterioare, neprocedând în acest fel urmează să se dispună anularea în parte a acestei dispoziţii, respectiv pentru diferenţa de  4.115,60 lei.

În ceea ce priveşte  suma de 890 lei reprezentând indemnizaţie concediu medical, 628 lei reprezentând salariul reţinut şi 627 lei reprezentând premiul anual reţinut, se consideră că aceste sume  au fost reţinute ilegal de către pârâtă deoarece  nu trebuia să procedeze la o compensare a sumelor, ci în urma dispoziţiei emise să procedeze în conformitate cu condiţiile cerute de lege privind reţinerile lunare.

Referitor la garanţiile  constituite, pârâta va fi obligată să le restituie avându-se în vedere  că reclamantul şi-a dat demisia şi a părăsit  postul deţinut pentru care s-au constituit astfel de garanţii.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, acestea vor fi respinse întrucât nu s-a făcut dovada că reclamantul a suferit un prejudiciu moral prin emiterea unei astfel de dispoziţii de imputare sau prin reţinerea sumelor solicitate.

Avându-se în vedere că acţiunea a fost admisă în mare parte, pârâta va fi obligată la 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant din cele 2.500 lei menţionate în chitanţă, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul B C C  în contradictoriu cu pârâtele C  A  S  J  şi C  N  A  S  cu sediul în………..

 Anulează în parte dispoziţia de imputare nr.14/10.02.2010 pentru suma de 4115, 60 lei rămânând un debit de 2743,72.

 Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 890 lei reprezentând indemnizaţia concediului medical, 628 lei reprezentând salariu reţinut, 627 lei reprezentând premiul anual reţinut.

Obliga pârâta să restituie garanţiile gestionare reclamantului în cuantumul de 1599,46 lei.

Obligă pârâta la 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 Ianuarie 2012 la Tribunal.

Domenii speta

Spete similare