Răspunderea asigurătorului în procesul penal. Natură, întindere şi efecte în planul soluţionării acţiunii civile alăturate acţiunii penale. Interpretarea dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială, în contextul Deciziei în interesul legii nr.1/...

Raspunderea asiguratorului în procesul penal. Natura, întindere si efecte în planul solutionarii actiunii civile alaturate actiunii penale. Interpretarea dispozitiilor legale cuprinse în legea speciala, în contextul  Deciziei în interesul legii nr.1/2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. 

(Decizia Tribunalului Constanta nr.282/23.03.2009, definitiva)

Prin sentinta penala nr.1244/19.11.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.848/212/2008, în baza art.184 alin.1,3 Cod penal raportat la art.63 Cod penal, a fost condamnat inculpatul I.Gh.la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În baza art.631 Cod penal, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii.

În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedura penala coroborat cu art.998-999 Cod civil, a fost admisa în parte actiunea civila formulata de partea civila D.M.N. si a fost obligat inculpatul Iusca Gheorghe, alaturi de asiguratorul S.C. CARPATICA ASIGURARI S.A., prin Sucursala Constanta, si în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL S.R.L. Constanta la plata catre partea civila D.M.N. a sumei de 10000 lei, cu titlu de daune morale, 1520,04 lei, cu titlu de daune materiale si 4950 USD, în echivalent în lei la data platii efective, reprezentând despagubiri civile pentru daune materiale, asiguratorul urmând sa raspunda alaturi de inculpat în limita plafonului legal.

Au fost respinse restul pretentiilor civile formulate de partea civila D.M.N., ca nefondate.

În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedura penala coroborat cu art.998-999 Cod civil, a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila Spitalul de Ortopedie Traumatologie si Recuperare Medicala Eforie Sud si a fost obligat inculpatul I.Gh., alaturi de asiguratorul S.C. CARPATICA ASIGURARI S.A. prin Sucursala Constanta si în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL S.R.L. Constanta la plata catre partea civila Spitalul de Ortopedie Traumatologie si Recuperare Medicala Eforie Sud a sumei de 1240 lei, cu titlu de despagubiri civile pentru daune materiale, asiguratorul urmând sa raspunda alaturi de inculpat în limita plafonului legal.

A fost respinsa actiunea civila formulata de partea vatamata Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta ca tardiva.

În temeiul art.191 alin.1,3 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL SRL Constanta la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193 alin.1,4 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul S.C. CARPATICA ASIGURARI S.A. prin Sucursala Constanta si în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL S.R.L. Constanta la plata catre partea civila D.M.N. a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat, asiguratorul urmând sa raspunda alaturi de inculpat în limita plafonului legal.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :

La data de 16.02.2007, în jurul orei 1600, inculpatul I.Gh. conducea autoturismul taxi marca Chevrolet Kallos cu numarul de înmatriculare CT-74-GIK, apartinând S.C. TAXI COMPANY GENERAL SRL, pe strada Soveja din municipiul Constanta, cu directia de mers dinspre strada Baba Novac spre strada Barbu Stefanescu Delavrancea, pe banda a doua a sensului.

În fata sa, pe aceeasi banda, rulau mai multe autoturisme care, ajungând la trecerea de pietoni situata anterior intersectiei cu strada Stefanita Voda, au oprit în ordinea sosirii pentru a acorda prioritate pietonilor angajati în traversare.

 Ultimul oprit a fost autoturismul Fiat Albea cu numarul de înmatriculare CT-91-DEI, condus de partea vatamata D.M.N.

Întrucât inculpatul nu a pastrat o distanta suficienta fata de autoturismul partii vatamate D.M.N., care se deplasa în fata sa, a realizat cu întârziere starea de pericol, a frânat si a virat stânga, autoturismul Chevrolet lovind cu coltul din fata dreapta partea stânga spate a autoturismului Fiat.

În continuare, partile s-au prezentat la sediul Politiei Rutiere Constanta, unde au dat declaratii, la sediul politiei deplasându-se si martorii D.M., administratorul S.C. TAXI COMPANY GENERAL SRL, R.M., coleg al inculpatului si G.E., prietena partii vatamate. La scurt timp dupa accident, chiar la sediul politiei, partea vatamata a început sa acuze dureri de cap si ale omoplatului drept, însa apreciind ca nu este nimic grav, nu s-a deplasat în aceeasi seara la nici o unitate medicala.

A doua zi, starea de sanatate a partii vatamate s-a agravat, astfel ca s-a deplasat la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, unde a fost diagnosticata cu „traumatism cervical indirect”, astfel cum rezulta din fisa de primire urgente din data de 17.02.2007.

În urma examinarii medico-legale a partii vatamate s-a constatat ca leziunile suferite de aceasta pot data din data de 16.02.2007 si au putut fi produse prin hiperflexie-hiperextensie a coloanei cervicale, necesitând initial un numar de 25 de zile de îngrijiri medicale. Dupa reexaminare, potrivit raportului de expertiza medico-legala nr.217/AC/12.06.2007, numarul de zile de îngrijiri medicale a fost prelungit la 35-40, având în vedere evolutia leziunilor traumatice si actele medicale depuse la dosar de partea vatamata.

Situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de instanta a fost retinuta pe baza urmatoarelor mijloace de proba: declaratiile partii vatamate, declaratiile martorei G.E., raportul de constatare medico-legala nr.105/AC/04.04.2007 întocmit de Serviciul de Medicina Legala Constanta, raportul de expertiza medico-legala nr.217/AC/12.06.2007, raportul de expertiza tehnica auto întocmit de expertul C.G., fotografiile judiciare si declaratiile inculpatului.

Astfel, partea vatamata D.M.N. a precizat ca în timp ce stationa pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajati în traversare, a fost lovita din spate de autoturismul condus de inculpat. A mai aratat partea vatamata ca la scurt timp dupa accident a acuzat dureri de cap si ale omoplatului drept, dar s-a deplasat la spital în dimineata zilei de 17.02.2007.

Sustinerile partii vatamate sunt confirmate de declaratia martorei G.E., care a precizat ca la data de 16.02.2007, în jurul orei 1630, s-a întâlnit cu partea vatamata, au mers împreuna la sediul Politiei Rutiere, unde partea vatamata acuza dureri de cap si ameteli. Martora a mai aratat ca la data de 17.02.2007, în jurul orei 0900, partea vatamata a anuntat-o ca nu se simte bine, iar în jurul orei 1600 i-a telefonat de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta.

Potrivit raportului de expertiza tehnica auto întocmit în cauza în premomentul aparitiei starii de pericol inculpatul se deplasa cu o viteza de 20-25 km/h, culpa exclusiva în producerea accidentului de circulatie apartinând inculpatului I.Gh., care trebuia sa pastreze o distanta suficienta fata de autoturismul care îl preceda, astfel încât sa poata opri în conditii de siguranta.

La întocmirea raportului de expertiza au participat si experti recomandati de parti, opiniile acestora privind dinamica si cauzele producerii accidentului fiind similare.

Cu privire la aprecierile expertilor recomandati de parti, referitoare la posibilitatea ca impactul de tip fata-spate între cele doua autoturisme sa produca leziuni partii vatamate în zona coloanei cervicale, acestea au fost înlaturate, considerându-se ca aceastea au fost exprimate cu depasirea atributiilor ce le revin.

De altfel, prin actele medico-legale întocmite în cauza s-a stabilit ca leziunile suferite de partea vatamata pot data din data de 16.02.2007 si au putut fi produse prin hiperflexie - hiperextensie a coloanei cervicale.

În ceea ce priveste declaratiile martorilor D.M. si R.M., în sensul ca, la sediul Politiei Rutiere, partea vatamata nu acuza nici o durere si nu prezenta leziuni, instanta constata ca acestea sunt infirmate de declaratiile partii vatamate si ale martorei G.E.. De altfel, astfel cum a rezultat din declaratia martorei G.E. si din actele medicale depuse la dosar, având în vedere si natura leziunii cauzate partii vatamate, aceasta a început sa se simta mai rau la câteva ore dupa accident, respectiv în dimineata zilei de 17.02.2007.

Fiind audiat în faza de urmarire penala, inculpatul a declarat ca partea vatamata a frânat, oprind la trecere de pietoni în spatele altor autoturisme, care acordau prioritate unui pieton angajat în traversare.

Prima instanta a înlaturat declaratia inculpatului din faza de judecata, apararile acestuia în sensul ca nu stie de ce a frânat partea vatamata si nici daca alte autoturisme erau oprite pentru a acorda prioritate pietonilor, fiind contrazise de celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Referitor la dispozitiile legale încalcate, au fost avute în vedere actele normative în vigoare la momentul producerii accidentului, respectiv O.U.G. nr.195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, si Regulamentul de aplicare a ordonantei. Inculpatul nu a respectat dispozitiile art.51 din O.U.G. nr.195/2002, referitoare la pastrarea unei distante corespunzatoare fata de autovehiculul din fata, pentru evitarea coliziunii.

Mijloacele de proba administrate în cauza confirma existenta unei culpe exclusive a inculpatului în producerea accidentului de circulatie. Instanta mai retine ca în cauza nu s-a putut stabili daca partea vatamata purta centura de siguranta dar, chiar în cazul în care nu ar fi purtat centura de siguranta, nu s-ar putea retine o culpa a partii vatamate în producerea accidentului de circulatie, în conditiile în care aceasta se deplasa regulamentar.

Pe latura civila, prima instanta, în temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedura penala coroborat cu art.998-999 Cod civil, a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila D.M.N. si a obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul S.C. CARPATICA ASIGURARI SA prin Sucursala Constanta si în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL SRL Constanta la plata catre partea civila D.M.N. a sumelor de 10000 lei, cu titlu de daune morale, 1520,04 lei, cu titlu de daune materiale si 4950 USD, în echivalent în lei la data platii efective, reprezentând despagubiri civile pentru daune materiale, asiguratorul urmând sa raspunda alaturi de inculpat în limita plafonului legal, constatând ca în speta sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, in sensul ca inculpatul a savârsit cu vinovatie o fapta ilicita prin care au fost cauzate prejudicii partii civile D.M.N.

Cu privire la daunele materiale solicitate, prima instanta retine ca prin probele administrate partea civila a facut dovada unui prejudiciu material cert, cu privire la suma de 1520,04 lei, compusa din : 872,97 lei (contravaloarea medicamentelor, a unui guler Sana, taxe de acces în spital si consultatii, conform bonurilor aflate la filele 63 - 67 din dosar), 53,54 lei (contravaloarea unei perne ortopedice, conform facturii nr.0000341/24.02.2007, aflata la fila 80), 213,18 lei (contravaloarea transportului efectuat cu taxiul în perioada februarie-aprilie 2007), 88,55 lei (contravaloarea examinarilor medico-legale, conform chitantelor nr.0000099/14.06.2007 si nr.0604060/24.05.2007, aflate la fila 68), 100 lei (taxa de expertiza tehnica auto, conform chitantei nr.4375058/29.10.2007, aflata la fila 69), 23,80 lei (taxa notariala de autentificare a declaratiei numitului D.V. privitoare la întreruperea relatiilor contractuale cu S.C. Bright Maritime S.R.L., conform facturii nr.0638372/23.04.2007, aflata la fila 82) si 168 lei (reprezentând diferenta dintre veniturile salariale încasate anterior producerii accidentului si veniturile încasate în lunile februarie, martie si aprilie 2007, pe perioada concediului medical, conform certificatelor de concediu medical  si înscrisurilor aflate la filele 70-74 din dosar).

De asemenea, instanta de fond constata ca s-a facut si dovada prejudiciului material în cuantum de 4950 USD, reprezentând contravaloarea sumelor de bani aferente lunilor aprilie, mai si iunie 2007 (1650 USD pe luna), pe care sotul partii civile, numitul D.V., le-ar fi încasat, conform contractului aflat la filele 83-85 din dosar, daca nu ar fi revenit în tara la data de 30.03.2007.

Instanta retine, din declaratia partii civile, care se coroboreaza cu declaratia data în fata notarului de numitul D.V. si declaratiile martorilor R.A.L., C.M. si E.Z., ca sotul acesteia a fost nevoit sa întrerupa relatiile contractuale cu S.C. Bright Maritime S.R.L. la sfârsitul lunii martie 2007, înainte cu trei luni de expirarea contractului ce fusese încheiat pe sase luni, revenind în tara pentru a-i acorda îngrijiri partii civile.

Instanta apreciaza ca a fost dovedita legatura de cauzalitate între acest prejudiciu si fapta ilicita a inculpatului, întrucât fata de natura leziunii suferite de partea vatamata, care a avut gâtul imobilizat o perioada de aproximativ doua luni, a rezultat ca aceasta a avut nevoie de îngrijiri medicale si în luna aprilie 2007, astfel ca se justifica revenirea în tara a sotului acesteia la sfârsitul lunii martie 2007.

De asemenea, din probele administrate în cauza a mai rezultat si faptul ca partea civila avea la momentul producerii accidentului doi copii minori si, având în vedere natura leziunii suferite, sunt justificate sustinerile acesteia în sensul ca nu se putea descurca singura, având nevoie de ajutor din partea sotului.

Instanta a respins restul pretentiilor civile formulate de partea civila D.M.N. ca nefondate, întrucât nu s-a facut dovada celorlalte daune materiale solicitate.

Astfel, în opinia primei instante, nu s-a facut dovada contravalorii aparatului de masaj si nici a cheltuielilor ocazionate de procurarea unor alimente speciale, întrucât fata de natura leziunii, nu se justifica sustinerile potrivit carora partea civila ar fi avut nevoie de o alimentatie specifica.

În ceea ce priveste cuantumul cheltuielilor privind transportul, instanta a acordat contravaloarea bonurilor care atesta deplasarea cu taxiul în perioada februarie - aprilie 2007, perioada în care partea civila a avut gâtul imobilizat, astfel cum rezulta din actele medicale si din declaratiile martorilor propusi in aparare, apreciind, fata de natura leziunii, ca se justifica deplasarea în perioada mentionata cu acest mijloc de transport.

Cu privire la bonurile de benzina depuse la dosar de partea civila, instanta constata ca acestea sunt ulterioare lunii aprilie 2007 si nu s-a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre prejudiciul solicitat si fapta ilicita a inculpatului, în conditiile în care nu rezulta cine a efectuat respectivele deplasari si nici în ce scop. De asemenea, sunt neîntemeiate pretentiile partii civile privind acordarea contravalorii celor doua bilete de calatorie aflate la fila 79 din dosar, care nu contin data deplasarii.

Au fost respinse si pretentiile partii civile privind acordarea unor rate de împrumut si cheltuieli privind convorbiri telefonice, nefiind dovedita legatura de cauzalitate dintre prejudiciile solicitate si fapta ilicita a inculpatului.

Nu se poate sustine, în opinia instantei de fond, ca împrumuturile mentionate de partea civila, în cuantum de 15950 lei, ar fi fost determinate de fapta ilicita a inculpatului, în conditiile în care cheltuielile materiale care au fost efectuate de partea civila au fost în cuantum de 1520, 04 lei, astfel cum s-a aratat anterior, iar partea civila a fost despagubita de asigurator cu suma de 1714,28 lei, reprezentând contravaloarea reparatiilor autoturismului Fiat Albea, conform devizului nr.2738/10.08.2007 si facturii nr.6115448/28.08.2007. Pentru aceleasi motive, nu au fost acordate nici sumele reprezentând taxe notariale pentru autentificarea unor înscrisuri privind contractarea de credite de catre partea civila.

Partea civila D.M.N. a solicitat si obligarea inculpatului la plata de daune morale. Prin fapta sa ilicita inculpatul a cauzat partii civile si un prejudiciu moral, care justifica acordarea unor daune morale. La acordarea daunelor morale, prima instanta are în vedere numarul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civila pentru vindecare, dar si natura leziunii suferite. Prejudiciul moral cauzat partii civile consta în suferintele fizice (dureri), dar si psihice produse ca urmare a accidentului, astfel cum rezulta din declaratiile partii civile care se coroboreaza cu declaratiile martorilor R.A.L., C.M. si E.Z. Având în vedere aceste considerente, instanta apreciaza ca suma de 10000 lei poate contribui la o reparatie echitabila a prejudiciului moral.

În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedura penala coroborat cu art.998-999 Cod civil instanta a admis si actiunea civila formulata de partea civila Spitalul de Ortopedie Traumatologie si Recuperare Medicala Eforie Sud si a obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul S.C. CARPATICA ASIGURARI S.A., prin Sucursala Constanta, si în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL S.R.L. Constanta la plata catre partea civila Spitalul de Ortopedie Traumatologie si Recuperare Medicala Eforie Sud a sumei de 1240 lei, cu titlu de despagubiri civile pentru daune materiale, asiguratorul urmând sa raspunda alaturi de inculpat în limita plafonului legal.

Prima instanta retine ca inculpatul trebuie sa achite cheltuielile ocazionate de spitalizarea partii vatamate, având în vedere ca spitalizarea a fost impusa de leziunile traumatice produse prin fapta ilicita a inculpatului.

Alaturi de inculpat urmeaza sa raspunda si asiguratorul S.C. CARPATICA ASIGURARI S.A., prin Sucursala Constanta, cu care a fost încheiata polita de asigurare de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de circulatie, conform art.49 si art.50 din Legea nr.136/1995 în vigoare la momentul producerii accidentului, în conformitate cu care despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratii sunt obligati sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

Cu privire la sustinerile asiguratorului în sensul ca a despagubit partea civila, instanta retine ca potrivit devizului nr.2738/10.08.2007, suma de 1714,28 lei, care a fost platita partii civile D.M.N., reprezinta contravaloarea reparatiilor autoturismului Fiat Albea, prejudiciu pentru care aceasta nu s-a mai constituit parte civila în procesul penal.

La plata despagubirilor a fost obligata în solidar cu inculpatul si partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL S.R.L. Constanta, în temeiul art.1003 Cod civil, fiind îndeplinite conditiile art.1000 alin.3 Cod civil pentru angajarea raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului.

Astfel, din probele administrate în cauza (declaratiile inculpatului, contractul de munca al inculpatului) rezulta ca la data de 16.02.2007 inculpatul era angajat al S.C. TAXI COMPANY GENERAL S.R.L. Constanta în functia de sofer, în baza contractului individual de munca nr.91944/07.11.2005, fiind dovedit raportul de prepusenie, conditie pentru angajarea raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului.

De asemenea, este îndeplinita si cerinta savârsirii faptei în functiile încredintate, la data producerii accidentului inculpatul aflându-se în exercitarea atributiilor de serviciu, deplasându-se cu taxiul societatii pe strada Soveja din municipiul Constanta.

A fost respinsa actiunea civila formulata de partea vatamata Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta ca tardiva, întrucât constituirea de parte civila s-a facut cu încalcarea dispozitiilor art.15 alin.2 Cod procedura penala, la data de 19.09.2008, dupa citirea actului de sesizare în sedinta publica din data de 18.04.2008, aspect invocat de asiguratorul S.C. CARPATICA ASIGURARI S.A. prin Sucursala Constanta în concluziile scrise depuse la dosar.

Împotriva acestei sentinte penale au declarat recurs partea civila D.M.N., asiguratorul de raspundere civila S.C. CARPATICA ASIGURARI S.A., inculpatul I.Gh. si partea responsabila civilmente S.C. TAXI COMPANY GENERAL S.R.L. Constanta, care au criticat hotarârea atacata pe latura penala si, în principal, sub aspectul modului de solutionare a actiunii civile.

În recursul partii civile se solicita acordarea cheltuielilor judiciare, în cuantum de 1200 lei, potrivit chitantelor de plata a onorariului de avocat depuse în faza recursului, precum si acordarea sumei ce reprezinta cheltuieli cu alimentatie specifica, justificata în raport de natura leziunii cauzate, specificul si durata îngrijirilor medicale.

În recursul inculpatului pe latura penala, se solicita achitarea în temeiul art.181 Cod penal si aplicarea unei amenzi administrative, cu motivarea ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, avându-se în vedere elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului si propria conduita a victimei în producerea consecintelor vatamatoare, decurgând din faptul ca aceasta nu a purtat centura de siguranta în trafic.

În recursurile inculpatului si partii responsabile civilmente pe latura civila se solicita reaprecierea sumelor acordate cu titlu de daune materiale si daune morale, despre care se sustine ca au un caracter excesiv ori nu se afla în legatura de cauzalitate cu fapta dedusa judecatii.

Astfel, în opinia recurentilor nu se justifica acordarea sumei ce provine din contractul de îmbarcare ale sotului victimei, întrucât îngrijirile acordate de aceasta reprezinta un gest benevol, decurgând din relatiile de familie caracterizate prin obligatiile specifice de sprijin reciproc.

Se mai arata ca suma respectiva nu reprezinta un prejudiciu adus în dauna partii vatamate, iar acordarea acesteia ar fi fost posibila numai sub conditia constituirii ca parte civila a numitului D.V.

De asemenea, se solicita reaprecierea daunelor morale, în sensul reducerii acestora într-un cuantum care sa corespunda unei juste si echitabile reparatii, suma acordata fiind disproportionata în raport de natura vatamarilor produse.

În recursul asiguratorului de raspundere civila se solicita înlaturarea acestuia de la plata despagubirilor, cu motivarea ca raspunderea acestei societati este una complementara si indirecta, iar partea vatamata si-a exercitat dreptul de optiune prin constituirea ca parte civila împotriva inculpatului si partii responsabile civilmente, citarea asiguratorului fiind facuta numai pentru a se asigura opozabilitatea hotarârii.

Se mai arata ca potrivit Legii nr.136/1995, privind asigurarile si reasigurarile în România, astfel cum a fost modificata, posibilitatea obligarii asiguratorului la plata de despagubiri este exclusa, fata de continutul dispozitiilor art.55 alin.1,3 si art.50 alin.1 din lege, precum si în raport de împrejurarea ca solidaritatea pasiva dintre inculpat si asigurator nu mai subzista în contextul legislativ actual.

Totodata, se sustine ca angajarea raspunderii asiguratorului este exclusa si despagubirii partii vatamate în baza unui dosar de daune constituit cu ocazia evenimentului, din conventia nr.5966/30.08.2008 rezultând ca victima nu mai are nicio pretentie fata de asigurator, întrucât a fost dezdaunata cu suma de 1714,27 lei, reprezentând costul avariilor autoturismului.

În subsidiar, se solicita reducerea cuatumului sumelor reprezentând daune materiale si daune morale, pentru aceleasi motive aratate mai sus, grefate pe conduita imprudenta a victimei care, la momentul prezentei în trafic, nu purta centura de siguranta, acordarea nejustificata a sumei provenind din contractul de navigatie si stabilirea daunelor morale într-un cuantum excesiv.

Analizând actele si lucrarile dosarului, examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale recurate, tribunalul constata ca prima instanta, evaluând materialul probator administrat în cauza, a retinut în mod corect situatia de fapt si încadrarea juridica, stabilind vinovatia inculpatului I.Gh. în comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.184 alin.1,3 Cod penal, constând în aceea ca la data de 16.02.2007, conducând autoturismul cu numarul de inmatriculare CT-74-GIK, acesta nu a respectat dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice, care impun pastrarea unei distante corespunzatoare fata de celelalte autovehicule, intrând în coliziune cu autoturismul condus de partea vatamata D.M.N. si cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

Împrejurarea invocata de inculpat prin aparator si sustinuta prin opiniile expertilor parte, în sensul ca victima nu a purtat la momentul deplasarii în trafic centura de siguranta, nu poate atrage lipsa de pericol social al faptei, în conditiile în care culpa în producerea accidentului apartine în exclusivitate inculpatului I.Gh., care, desi se deplasa cu o viteza de 20-25 km/h, potrivit raportului de expertiza tehnica, nu a pastrat o distanta suficienta pentru a opri în conditii de siguranta, fiind surprins de manevra executata de partea vatamata, în sensul acordarii prioritatii de trecere a pietonilor.

Drept urmare, tribunalul retine ca aceste opinii ale expertilor parte, exprimate cu depasirea atributiilor ce le revin, sunt infirmate prin concluziile actelor medico-legale, care atesta producerea leziunilor suferite de partea vatamata prin hiperflexie-hiperextensie a coloanei cervicale, iar nu prin impactul dintre cele doua autoturisme, astfel ca fapta soldata cu vatamari care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale prezinta în mod cert gradul de pericol social al unei infractiuni, justificând o solutie de condamnare.

Asa fiind, criticile inculpatului aduse modului de rezolvare a actiunii penale sunt nefondate.

În ceea ce priveste criticile aduse modului de solutionare a laturii civile, acestea sunt întemeiate, însa numai în parte.

Astfel, desi în recursul partii civile D.M.N. se critica acordarea în parte a sumelor reprezentând daune materiale, tribunalul constata ca aceste cheltuieli ocazionate de alimentatia specifica nu pot forma obiect al despagubirii, în conditiile în care partea nu a prezentat documente care sa faca dovada celor sustinute.

Chiar daca referitor la aceste cheltuieli se sustine ca au fost suportate de partea civila, nu exista nici un criteriu obiectiv în aprecierea lor, fata de natura leziunii si împrejurarea ca la dosarul cauzei nu au fost administrate probe cu privire la întinderea sumelor respective.

De asemenea, neîntemeiata este si cea de a doua critica formulata de partea civila, care priveste neacordarea sumei ce reprezinta cheltuieli judiciare, întrucât cu ocazia dezbaterilor în fata primei instante acestea nu au fost solicitate, prin urmare nu pot face obiectul unei noi cereri în faza recursului.

În ceea ce priveste angajarea raspunderii asiguratorului, tribunalul constata ca sentinta primei instante nu comporta elemente de nelegalitate sau netemeinicie, în conditiile în care la dosarul cauzei se regaseste dovada încheierii contractului de asigurare si manifestarea de vointa a partii vatamate cu privire la angajarea raspunderii asiguratorului (fila 67 din dosarul de urmarire penala), iar modificarile aduse Legii nr.136/1995 prin Legea nr.172/2004 si O.U.G. nr.61/2005, aprobata prin Legea nr.113/2006, nu au avut ca scop înlaturarea raspunderii societatilor de asigurare în procesul penal, cu privire la sumele ce reprezinta dezdaunari si cheltuieli de judecata rezultate din accidente de circulatie.

Prin decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata în interesul legii nr.1/2005 pozitia acestor societati a fost asimilata asiguratorului de raspundere civila, cu excluderea calitatii de parte responsabila civilmente, însa acest fapt nu poate conduce la concluzia ca citarea acestor societati în procesul penal s-ar face doar pentru asigurarea opozabilitatii hotarârii, fara a fi posibila angajarea raspunderii civile, alaturi de raspunderea inculpatului, într-o modalitate specifica obligatiilor „in solidum”, în absenta unui text de lege care sa prevada solidaritatea pasiva.

Dimpotriva, art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 prevede în mod expres posibilitatea exercitarii drepturilor persoanelor pagubite împotriva asiguratorului de raspundere civila, iar referirea la o serie de institutii specifice procesului civil, asa cum este si interventia, nu înlatura posibilitatea angajarii raspunderii asiguratorului în procesul penal, atâta vreme cât repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, conform art.14 alin.3 Cod de procedura penala.

Mai mult decât atât, raspunderea asiguratorului în procesul penal, care nu exclude raspunderea principala a inculpatului, ci este alaturata acestuia, în scopul protejarii victimelor, rezulta din existenta celorlalte acte normative care stabilesc un plafon al raspunderii, vointa legiuitorului fiind astfel neechivoca în reglementarea acestui aspect.

Singura problema care poate genera interpretari diferite este cea referitoare la angajarea raspunderii concomitente a inculpatului, însa o atare posibilitate rezulta din antrenarea raspunderii sale dincolo de limita plafonului legal, ca si din continutul dispozitiilor art.55 alin.3 si art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, care statueaza asupra posibilitatii de angajare a raspunderii asiguratului cu privire la sume acordate cu titlu de daune si cheltuieli de judecata în caz de vatamari corporale, deces, avariere ori distrugere de bunuri, care, de regula, sunt specifice unui proces penal.

În ceea ce priveste semnificatia prevederilor art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, scopul acestora este numai acela de a stabili destinatia sumelor acordate cu titlu de daune, iar nu de a degreva pe asigurat sau asigurator de raspunderea ce le revine potrivit legii, întrucât despagubirile se cuvin persoanelor vatamate, îndreptatite la acoperirea prejudiciului, care sunt puse la adapost de concursul altor creditori, în conditiile art.55 alin.2 din lege.

Nefondata este si apararea asiguratorului de raspundere civila, în sensul ca prin conventia speciala partea vatamata a renuntat la orice alte pretentii, cu exceptia sumei de 1714,27 lei, întrucât aceasta din urma reprezinta suma acordata cu titlu de reparatie pentru avariile aduse autoturismului, a carei recunoastere nu înlatura posibilitatea formularii unor pretentii de natura diferita. 

Referitor la modalitatea de stabilire a celorlalte sume acordate cu titlu de daune materiale sau morale, criticile exprimate în recursurile inculpatului, partii responsabile civilmente si asiguratorului de raspundere civila sunt întemeiate.

Mai întâi, cu privire la suma de 4950 USD, ce reprezinta venituri din contractul de navigatie al sotului partii civile, tribunalul constata ca acestea nu pot fi acordate în procesul penal, întrucât revenirea în tara a beneficiarului a constituit un act benvol, iar acordarea sprijinului moral si material s-a realizat în virtutea obligatiilor consfintite de art.2 din Codul familiei.

De asemenea, aceasta suma nu a fost solicitata în urma constituirii ca parte civila a numitului D.V. si, prin urmare, sotia acestuia nu putea formula pretentii de alta natura decât cele care priveau un drept propriu sau un eventual interes comun care sa fi fost lezat în mod direct prin faptul dedus judecatii.

În sfârsit, în evaluarea acestui asa-zis prejudiciu, nu se poate face abstractie de faptul ca partea civila si-a angajat o persoana care sa o ajute în depasirea situatiei intervenite, iar întoarcerea în tara a sotului a survenit la data de 30.03.2007, în perioada de convalescenta a victimei, dupa expirarea duratei de îngrijiri medicale, astfel încât sumele pretinse nu îsi gasesc izvorul în faptul ilicit generator de daune.

În evaluarea celorlalte sume acordate, tribunalul, însumând cheltuielile acordate cu titlu de daune materiale, apreciaza ca justificata numai suma de 1000 lei, diferenta de 520,04 lei reprezentând cheltuieli efectuate dupa expirarea intervalului necesar vindecarii.

Totodata, cu privire la suma ce reprezinta daune morale, tribunalul apreciaza ca aceasta a fost stabilita într-un cuantum excesiv, fata de natura leziunilor provocate si durata îngrijirilor medicale. Ca urmare, apreciaza ca suma de 5000 lei daune morale reprezinta o justa si echitabila reparatie, mai apropiata de situatia reala, astfel încât suma initiala sa nu conduca la o îmbogatire fara justa cauza a partii vatamate.

Nu în ultimul rând, apreciem ca suma ce se cuvine cu titlu de cheltuieli medicale Spitalului de Ortopedie Traumatologie si Recuperare Medicala Eforie Sud trebuie raportata la durata internarii efective, necesara recuperarii victimei, consecutiv accidentului de circulatie, cu excluderea perioadelor ulterioare, care depasesc intervalul de timp necesar vindecarii.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedura penala, va admite recursurile inculpatului I.Gh., partii responsabile civilmente S.C.Taxi Company General S.R.L. Constanta si asiguratorului de raspundere civila S.C.Carpatica Asigurari S.A. Sibiu, va casa sentinta penala recurata si rejudecând, va reduce suma acordata cu titlu de daune morale de la 10000 lei la 5000 lei, precum si suma acordata cu titlu de daune materiale de la 1540,04 lei la 1000 lei, obligând inculpatul alaturi de asiguratorul de raspundere civila si în solidar cu partea responsabila civilmente la plata acestor sume catre partea civila D.M.

De asemenea, în urma rejudecarii va reduce suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare la suma de 558 lei, urmând a obliga pe inculpat, alaturi de asiguratorul de raspundere civila si în solidar cu partea responsabila civilmente la plata acestei sume catre partea civila S.O.T.R.M. Eforie Sud.

Va înlatura din sentinta penala recurata dispozitiile de obligare la plata a inculpatului, alaturi de asiguratorul de raspundere civila si în solidar cu partea responsabila civilmente privind suma de 4950 USD sau echivalentul în lei la data platii catre partea civila D.M.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale atacate.

În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedura penala, va fi respins ca nefondat recursului partii civile D.M.N. împotriva aceleiasi sentinte penale, cu obligarea sa la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare catre stat, conform art.192 alin.2.

Domenii speta

Spete similare