Prescripţia dreptului de a executa sancţiunea contravenţională

Hotărâre 1830 din 16.10.2012


Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş sub nr. 1898/184/2012, petenta SC A T L IFN SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate prescripţia dreptului de a executa sancţiunea contravenţională, motivat de faptul că procesul verbal de contravenţie nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii, iar pe fond, anularea acestuia, motivat de faptul că petenta nu mai deţinea în proprietate autoturismul surprins circulând în trafic fără a deţine rovinietă valabilă, acest drept fiind transferat către o altă societate comercială, potrivit unui protocol de predare primire din data de 04.04.2011.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 20.09.2011 autoturismul său a fost surprins circulând pe un drum naţional, fără a deţine rovinietă valabilă, astfel că a fost sancţionată cu amendă contravenţională, fiind întocmit procesul verbal de contravenţie, seria R 12 nr. 0151797/20.02.2012.

Analizând conţinutul acestuia, se poate observa cu uşurinţă că lipseşte semnătura olografă a agentului constatator, fiind menţionat că a fost generat şi semnat electronic, conform Legii nr. 455/2001 şi a HG nr. 1259/2001.

Ab initio, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, în baza cărora „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.“, concluzia imediată, acceptând posibilitatea întocmirii unui proces verbal de contravenţie ca un înscris în formă electronică, fiind aceea că acesta este un înscris sub semnătură privată.

Pornind de la dispoziţiile art. 15 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, se poate stabili cu uşurinţă că procesul verbal de contravenţie este acel act juridic, emis de autorităţile competente, prin care se aplică o sancţiune, în urma săvârşirii unei contravenţii (acea faptă care are un grad de pericol social mai scăzut decât infracţiunea şi care este pedepsită ca atare).

Coroborând consideraţiile expuse în cele două aliniate anterioare, se ajunge la concluzia imediată că procesul verbal de contravenţie nu poate fi un înscris sub semnătură privată, ci doar unul autentic, emis de un agent constatator, în exercitarea atribuţiilor sale.

În altă ordine de idei, instanţa a arătat că semnătura electronică, aşa cum este definită de art. 4 punctul 3 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, constituie „date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare“.

Practic, semnătura electronică este forma digitală a semnăturii olografe, în sensul că este reflectarea în spaţiul virtual al acesteia, o semnătură electronică având aceleaşi funcţionalităţi şi aplicabilităţi ca şi semnătura olografă.

În speţă, procesul verbal de contravenţie care a fost emis, comunicat petentei şi supus cenzurii instanţei de judecată este unul în formă scrisă, cu existenţă materială, din cuprinsul căruia lipseşte în mod cert semnătura agentului constatator, fapt ce atrage nulitatea absolută a acestuia, în condiţiile art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, situaţie în care analiza celorlalte motive cuprinse în conţinutul plânegrii este inutilă.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa a apreciat că se impune admiterea excepţiei nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie seria R 12 nr. 0151797/20.02.2012 emis de către intimată şi constatarea nulităţii lui.