Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din og nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca organul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest...

Decizie 285/R/2010 din 09.12.2010


Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca organul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerinţa este imperativă, întrucât raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi a justeţei sancţiunii aplicate. Încălcarea acestei obligaţii atrage, pe de o parte, nelegalitatea actului în raport de dispoziţiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 modificată şi aprobată prin Legea nr. 180/2002, iar pe de altă parte, dă naştere unui dubiu rezonabil în favoarea persoanei sancţionate, cu privire la temeinicia sancţiunii.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 285/R/24 septembrie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 1911 din 1 aprilie 2010 pronunţată în dosar nr.5548/190/2009 de Judecătoria Bistriţa s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul CA în contradictoriu cu intimatul IPJ Bistriţa-Năsăud, şi în consecinţă, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr.2011184/24 iunie 2009.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CC nr. 2011184, încheiat la data de 24.06.2009 de către intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bistriţa-Năsăud, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în valoare de 240 lei, reţinându-se că la data de 24.06.2009 a depăşit în localitatea Prundu-Bârgăului pe linia continuă autoturismul cu nr. de înmatriculare …. încălcând astfel prevederile art. 120 alin. 1 lit.I din HG nr. 1391/2006, care prevede că se interzice depăşirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere;

Instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din procesul verbal încheia, fapta ar fi fost săvârşită de petent pe DN17 în localitatea Prundu-Bârgăului, neindicându-se un reper exact al locului în condiţiile în care marcajele în această localitate alternează.

Cum, cele consemnate în procesul verbal nu pot fi coroborate cu alte probe care să convingă  instanţa că procesul – verbal este  temeinic şi legal, existând un dubiu cu privire locul exact al săvârşirii faptei, coroborat şi cu declaraţiile martorului audiat în cauză, dubiu care profită petentului, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei menţionat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs IPJ Bistriţa-Năsăud.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 şi art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a sentinţei.

În mod judicios a reţinut prima instanţă nelegalitatea procesului-verbal atacat, determinată de neindicarea unui reper exact al locului săvârşirii pretinsei fapte contravenţionale imputate petentului intimat, în condiţiile în care marcajele alternează în localitatea menţionată în actul constatator.

Astfel, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca organul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerinţa este imperativă, întrucât raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi a justeţei sancţiunii aplicate. Încălcarea acestei obligaţii atrage, pe de o parte, nelegalitatea actului în raport de dispoziţiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 modificată şi aprobată prin Legea nr. 180/2002, iar pe de altă parte, dă naştere unui dubiu rezonabil în favoarea persoanei sancţionate, cu privire la temeinicia sancţiunii.

Argumentele prezentate de recurentă cu privire la valoarea probatorie a procesului-verbal încheiat ca urmare a constatării faptei în mod direct de către agentul constatator sunt corecte, însă lipsite de relevanţă în speţa de faţă câtă vreme instanţa constată vicii de natură a afecta legalitatea procesului-verbal în discuţie. Or, de invocata prezumţie relativă de veridicitate poate beneficia doar procesul-verbal întocmit în condiţii de respectare a tuturor condiţiilor de legalitate impuse de OG nr. 2/2001, această prezumţie vizând în exclusivitate aspecte de temeinicie a actului constatator (constatările directe, personale ale agentului constatator atestând, până la proba contrară, săvârşirea faptei imputate) şi nicidecum aspecte de legalitate, întrunirea exigenţelor legii fiind imperios necesar a rezulta din însuşi conţinutul procesului-verbal întocmit.

Aşadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bistriţa-Năsăud, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate şi din oficiu de instanţă conform art. 3041 Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinţei recurate.