Suspendare judecată în baza art. 1551 C.proc.civ. până la efectuarea expertizei

Sentinţă civilă 70/R/2009 din 03.08.2010


Suspendare a judecăţii

Decizie civilă

Suspendare judecată în baza art. 1551 C.proc.civ. până la efectuarea expertizei.

Măsura suspendării nu s-a dispus cu titlu de sancţiune, pentru neîndeplinirea vreunei obligaţii de către reclamantă, ce împiedică justa soluţionare a cauzei, ci mai degrabă ca un beneficiu acordat reclamantei pentru a avea posibilitatea de a depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară, ceea ce încalcă flagrant dispoziţiile art. 1551 C.proc.civ. şi dreptul fiecărei părţi de a fi judecată într-un termen rezonabil.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 70/R/2009, nepublicată)

Prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Năsăud la data de 3 decembrie 2008 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C.proc.civ.

Măsura s-a dispus prin raportare la cererea de efectuare a unei noi expertize, la poziţia exprimată în contradictoriu de mandatarii părţilor, la necesitatea ca reclamanta să depună diligenţă pentru efectuarea lucrării de expertiză.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii CI, CM.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi din oficiu conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că recursul declarat este fondat, instanţa pronunţând o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1551 C.proc.civ. pentru considerentele care urmează a fi relevate.

Dispoziţiile art. 1551 C.proc.civ. reglementează un caz particular de suspendare facultativă a judecăţii, cu titlu de sancţiune procedurală care intervine în cazul culpei reţinute a reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată.

Ca atare, aşa cum rezultă cu claritate din textul mai sus menţionat, suspendarea poate fi dispusă numai atunci când se constată o neîndeplinire de către reclamant a obligaţiilor prevăzute de lege sau stabilite de instanţă, fără de care desfăşurarea normală a judecăţii nu poate avea loc.

Pentru a dispune suspendarea judecării cauzei, instanţa este obligată ca anterior aplicării acestei sancţiuni să aducă la cunoştinţa reclamantului obligaţiile prevăzute de lege ori cele stabilite de instanţă în sarcina sa.

Din analiza temeiurilor ce au stat la baza suspendării cursului judecăţii nu rezultă că această măsură s-a dispus cu titlu de sancţiune, pentru neîndeplinirea vreunei obligaţii de către reclamantă, ce împiedică justa soluţionare a cauzei, ci mai degrabă ca un beneficiu acordat reclamantei pentru a avea posibilitatea de a depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară, ceea ce încalcă flagrant dispoziţiile art. 1551 C.proc.civ. şi dreptul fiecărei părţi de a fi judecată într-un termen rezonabil.

Se poate constata că în cauză, în vederea soluţionării pretenţiilor deduse judecăţii, s-a dispus efectuarea unei lucrări de expertiză, lucrare efectuată şi depusă la dosar la data de 11 iunie 2007.

În cuprinsul acestei lucrări expertul a răspuns obiectivelor fixate de părţi, aşa cum au fost ele formulate şi depuse la dosar.

Faţă de concluziile raportului de expertiză reclamanta intimată a formulat obiecţiuni, încuviinţate parţial de instanţă, numai în ceea ce priveşte cele de la punctele 1, 3, 5 şi 7.

La data de 11 martie 2008 expertul depune completarea solicitată, însă se solicită expertului o nouă completare faţă de obiecţiunile formulate de reprezentanta reclamantei intimate IL, completare depusă la data de 15.10.2008.

Faţă de această nouă completare, la termenul de judecată din data de 3.12.2008 reprezentanta reclamantei intimate solicită încuviinţarea unei expertize extrajudiciare pe considerentul „atitudinii de refuz a expertului judiciar desemnat în cauză, pentru conturarea unui răspuns clar în raport de obiecţiunile formulate, aspect coroborat cu imposibilitatea obiectivă de a se administra contraexpertiza judiciară datorită lipsei experţilor judiciari”.

Instanţa de fond încuviinţează cererea de efectuare a unei expertize extrajudiciare pe considerentul „că nu s-a răspuns de către expert la obiectivele şi obiecţiunile conturate de reclamantă”, apreciindu-se utilă această expertiză „pentru clarificarea petitelor din acţiunea principală”.

Apoi, pentru a se depune la dosar raportul de expertiză instanţa dispune suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 1551 C.proc.civ.

O expertiză extrajudiciară, aşa cum rezultă din chiar denumirea sa, este o lucrare care se efectuează în afara cadrului procesual.

Prin urmare, instanţa de judecată nu poate încuviinţa decât efectuarea unei expertize judiciare, deoarece cadrul procesual a fost deja stabilit prin cererea de chemare în judecată, deci există.

Într-adevăr, oricare dintre părţi se poate prevala de o expertiză extrajudiciară, realizată pe propria cheltuială.

În cazul în care una dintre părţi doreşte să utilizeze ca probă o expertiză extrajudiciară, instanţa de judecată sesizată poate acorda termen de judecată pentru a da posibilitatea părţii să depună la dosar o asemenea lucrare, ce urmează a fi coroborată cu alte probe administrate. Ca atare, instanţa nu încuviinţează cererea de efectuare a unei expertize extrajudiciare, ci poate încuviinţa cel mult cererea de acordare a unui termen de judecată pentru a se depune la dosar o asemenea lucrare de partea interesată.

Cel care doreşte folosirea ca probă a unei expertize extrajudiciare, în speţă reclamanta intimată în viaţă IL, are obligaţia de a efectua toate demersurile pentru depunerea unei asemenea lucrări până la termenul stabilit de instanţă.

Pe de altă parte, se poate lesne observa că expertul a răspuns tuturor obiecţiunilor formulate, inclusiv ultimelor obiecţiuni depuse la dosar la data de 10 iunie 2008.

După această dată nu au mai fost formulate obiecţiuni concrete, ci doar prin cererea formulată la data de 3.12.2008 s-a solicitat încuviinţarea unei expertize extrajudiciare invocându-se refuzul expertului judiciar de a răspunde obiecţiunilor formulate şi imposibilitatea obiectivă de a se administra contraexpertiza judiciară.

Reclamanta intimată, nemulţumită de concluziile expertului avea obligaţia de a formula noi obiecţiuni în concret, învederând instanţei în termeni precişi şi nu cu caracter general în ce constă refuzul expertului desemnat în cauză, la ce obiective nu a răspuns, ce este greşit în concluziile sale.

Aceste aspecte se impuneau a fi cunoscute, întrucât numai în aceste condiţii, a prezentării detaliate a neregularităţilor sau lipsurilor lucrării de expertiză, instanţa de fond era în măsură să aprecieze dacă se impune completarea expertizei ori efectuarea unei contraexpertize.

Din ansamblul lucrărilor de expertiză (raport iniţial şi completările succesive) tribunalul constată că expertul a răspuns tuturor obiectivelor, în maniera în care au fost formulate de părţi, alte obiective nefiind stabilite.

Faptul că reclamanta intimată nu este mulţumită de concluziile expertului nu înseamnă neapărat că lucrarea este deficitară, că este necesară efectuarea unei completări sau a unei contraexpertize.

Pentru a se realiza o completare la lucrarea de expertiză ori o contraexpertiză, instanţa din oficiu sau la sesizarea părţii interesate, avea obligaţia de a stabili în concret ce anume nu s-a lămurit prin expertiza efectuată.

Întrucât reclamanta intimată prin reprezentant nu a formulat eventuale obiecţiuni concrete, precis determinate, după momentul depunerii ultimei completări şi nici instanţa din oficiu nu a apreciat că expertul nu s-ar fi pronunţat asupra anumitor elemente care i-au fost solicitate, nu putea proceda la suspendarea judecării cauzei, ci eventual putea acorda un termen de judecată pentru a da posibilitatea ca reclamanta intimată să depună în apărarea sa un raport de expertiză extrajudiciară.

Lipsa unei asemenea lucrări nu poate constitui impediment în justa soluţionare a cauzei (fiind o probă pe care partea o doreşte), deoarece efectuarea ei nu este o obligaţie prevăzută de lege şi nici nu poate fi impusă de instanţă.

În acelaşi timp, împrejurarea că reclamanta nu a conturat un punct de vedere în privinţa documentaţiei Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Năsăud nu reprezintă un impediment în soluţionarea cauzei.

Nu pot fi neglijate nici contradicţiile dintre considerente şi dispozitiv.

Astfel, în cuprinsul considerentelor se învederează faptul că suspendarea se dispune până la finalizarea şi depunerea la dosar a unei noi expertize solicitate de reclamantă, în timp ce în dispozitiv se menţionează faptul că  suspendarea operează până la o nouă stăruinţă a părţilor, deşi măsura apare dispusă în baza art. 1551 C.proc.civ. şi nu la cererea părţilor în temeiul art. 242 alin. 1 lit. a C.proc.civ.

În acelaşi timp, în considerente se precizează că suspendarea se dispune pe considerentul că este necesar ca reclamanta să depună diligenţe pentru efectuarea lucrării de expertiză extrajudiciară, iar în dispozitiv se indică faptul că la repunerea pe rol se va urmări nu numai îndeplinirea acestei obligaţii (de depunere a expertizei extrajudiciare), ci şi respectarea dispoziţiilor din încheierile anterioare cu privire la conturarea unui punct de vedere ce vizează documentaţia biroului de cadastru Năsăud.

 În baza tuturor acestor considerente, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 C.proc.civ. raportat la art. 3041, 304 pct. 9 C.proc.civ., 1551 C.proc.civ., tribunalul, reţinând că depunerea unei lucrări de expertiză extrajudiciară este o probă la latitudinea celui interesat, nu o obligaţie, astfel că nedepunerea unei asemenea lucrări nu poate constitui un impediment în justa soluţionare a cauzei şi în consecinţă nu poate atrage sancţiunea suspendării judecăţii în baza dispoziţiilor art. 1551 C.proc.civ., ci eventual suspendarea atunci când toate părţile sunt de acord, va admite recursul declarat, va casa în tot încheierea atacată şi va trimite cauza Judecătoriei Năsăud pentru continuarea judecăţii.

Cheltuielile de judecată efectuate de părţi în acest cadrul procesual, vor fi avute în vedere odată cu soluţionarea fondului cauzei.