Răspundere contravenţională ( oug 195/2002)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.06.2009 sub numărul de mai sus petenta G M a contestat procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 0/24.05.2009 încheiat de IPJ Bacău, Serviciul Poliţiei Rutiere Comăneşti, prin care s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.120 alin.1 lit. i.) din HG. nr. 1391/2006 şi sancţionată de art.100 pct.3 din OUG nr. 195/2002.

 S-a reţinut faptul că, in data de 24.05.2009, aflându-se la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. BC-05-M, pe DN2G in localitatea Ardeoani, a efectuat o depasire neregulamentara a autoturismului Matiz cu nr. BC-37-M incalcand marcajul longitudinal continuu simplu ce desparte sensul de mers, circuland pe sensul opus.

 Petenta a sustinut in esenta ca, a depasit autoturismul care circula cu o viteza foarte redusa pe un sector de drum cu vizibilitate foarte buna.

Nu s-au propus probe prin plangere.

Nu a fost indicat distinct temeiul în drept.

A fost anexat plângerii procesul verbal seria CC nr. 0/24.05.2009.(fila 3)

 Plângere  este scutită de taxă judiciară de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001.

Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea procesului verbal şi a lasat la aprecierea instantei individualizarea sanctiunii.

În drept au fost indicate dispoziţiile art.120 alin.1 lit. i.) din HG. nr. 1391/2006.

Au fost anexate întâmpinării următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (fila 13), planse foto (filele 10-12).

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri si a solicitat depunerea originalului procesului verbal.

Prin SC nr. 0/30.06.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti a fost admisă  în parte plângerea formulată de petentă, a fost înlocuită sancţiunea amenzii

La data de 24.05.2009, prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 0 încheiat de IPJ Bacău, Serviciul Poliţiei Rutiere Comăneşti s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.120 alin.1 lit. i.) din HG. nr. 1391/2006 şi sancţionată de art.100 pct.3 din OUG nr. 195/2002.

 S-au aplicat sanctiunea principala a amenzii in cuantum de 240 lei si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, conform art. 111 din OUG nr. 195/2002.

 S-a reţinut faptul că, in data de 24.05.2009, aflându-se la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. BC-05-M, pe DN2G in localitatea Ardeoani, a efectuat o depăşire neregulamentara a autoturismului Matiz cu nr. BC-37-M incalcand marcajul longitudinal continuu simplu ce desparte sensul de mers, circuland pe sensul opus.

 Din punctul de vedere al legalităţii procesului verbal de contravenţie instanţa constată că acesta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001. De asemenea în cauză nu se poate reţine nici unul din motivele de nulitate absolută a procesului verbal potrivit art. 17.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie acesta face dovada celor menţionate în cuprinsul său până la proba contrară.  Această prezumţie, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti, astfel că putem afirma că este o prezumţie acceptata de jurisprudenta Curtii Europeane a Drepturilor Omului.

 Cu toate acestea, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravenţională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din acelaşi act normativ da posibilitatea instanţei să aprecieze inclusiv asupra sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în situaţia în care prezumţia relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanţa apreciază că sancţiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenţia petentei asupra obligaţiilor ce îi revin în materia normelor care reglementează circulaţia rutieră aşa cum sunt ele reglementate de OUG 195/2002 şi HG 1391/2006.

 Aprecierea instanţei se întemeiază pe de o parte pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr.2 /2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, si pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancţiunii trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului.

 Din plansele foto si inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca, petenta a efectuat depasirea avand o viteza de aproximativ 50 Km/h. Rezulta ca, autoturismul depasit circula cu o viteza mult sub limita legala, afectand astfel fluenta circulatiei(art. 35 din OUG. nr. 195/2002). 

 În mod concret, fapta nu a avut urmări grave si nu a fost periclitată siguranţa traficului.

 De asemenea, instanta a retinut ca petenta a avut un comportament sincer in fata autoritatilor.

 Instanta a mai avut în vedere faptul ca, in conformitate cu concluziile intimatei, petenta nu a mai avut alte abateri privitoare la normele care reglementeaza circulatia pe drumurile publice.

 În acelaşi timp art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor respective nu prevede în mod expres această sancţiune.

 Ca atare, instanţa a admis în parte plângerea şi a dispus înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenţie contestat cu sancţiunea avertismentului, petenta urmând a fi exonerat de plata amenzii aplicate.

 In ce priveste sanctiunea complementara, instanta a avut  in vedere ca, potrivit art. 96 din OUG 195/2002 alin. (1), sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.

 Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop; d) imobilizarea vehiculului.

 De asemenea, in lipsa unei interdictii exprese, a făce aplicarea principiului „ qui potior plus potior minus” si a considerat că, in masura in care instanta poate aprecia asupra sanctiunii principale, pe cale de consecinta poate aprecia si asupra sanctiunii accesorii.

 În cauză, organele de politie au retinut permisul de conducere al petentei.

 Raportat la condiţiile concrete de săvârşire a faptei, aşa cum au fost reţinute mai sus, instanţa a apreciat că nu este nevoie de aplicarea sancţiunii complementare a  suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

 Astfel, pe de o parte, starea de pericol creată prin săvârşirea faptei a fost redusă, iar pe de altă parte, aplicare unei sancţiuni nu ar fi de natură să preîntâmpine săvârşirea altor fapte interzise de lege atât timp cât petenta nu a învederat o perseverenţă în săvârşirea faptelor de natură contravenţională şi nu ar exista un astfel de pericol dovedit pentru viitor.

 In consecinta, instanta a inlaturat masura retinerii permisului de conducere.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata IPJ Bacău în care a criticat înlăturarea de către instanţa de fond a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere având în vedere prevederile art. 5 alin 2 şi 3 din OG nr 2/2001.

Instanţa apreciază că recursul este fondat.

Astfel, pe de o parte prin coroborarea dispoziţiilor art. 34 cu art 5 din OG nr 2/2001 instanţa de judecată soluţionând plângerea contravenţională poate hotărî numai asupra înlăturării sancţiunii complementare a confiscării.

În al doilea rând trebuie avute în vedere scopul aplicării sancţiunilor complementare în economia OUG nr 195/2002R, respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege precum şi categoria de contravenţii pentru care se aplică.

Astfel, aceste sancţiuni complementare urmăresc un scop preponderent preventiv şi educativ în dauna celui represiv.

De asemenea contravenţiile pentru care sunt instituite ope legis sancţiuni complementare sunt dintre cele mai grave, care pun într-un grad deosebit de ridicat siguranţa circulaţiei: nerespectarea regulilor privind depăşirea(cum este cazul de faţă), neacordarea priorităţii de trecere pietonilor aflaţi în traversare regulementară, conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, etc.

Gradul de pericol social al acestor contravenţii a fost apreciat ca deosebit de ridicat de către legiuitor, astfel încât au fost impuse aceste sancţiuni complementare pentru înlăturarea din trafic a acestei stări de pericol generate ca urmare a săvârşirii unor contravenţii ca cele de mai sus.

Prin urmare este logică şi legitimă opţiunea legiuiotorului care a acordat instanţei posibilitatea de a aprecia doar asupra sancţiunii principale, sancţiune în care caracterul represiv are o pondere mult mai mare decât caracterul preventiv, instanţa putând aprecia ca în cazul de faţă că nu este necesară aplicarea amenzii ci doar a unui avertisment.

În ce priveşte sancţiunea complementară, aceasta se aplică de drept, fără posibilitatea de înlăturare, ca urmare a creării stării de pericol la care s-a făcut referire mai sus.

De altfel, instanţa observă că inclusiv argumentarea punctuală a instnaţei de fond pentru care a înlăturat sancţiunea complementară este greşită.

Astfel, nu petenta circula cu 50km/h ci autoturismul depăşit, viteza cu care circula petenta fiind evident superioară celei legale.

Faţă de argumentele expuse mai sus, va fi admis recursul şi va fi modificată sentinţa recurată în sensul că va fi înlăturată din dispozitivul acesteiea menţiunea privind înlăturarea sancţiunii complmentare .

Vor fi menţinute celelelte dispoziţii ale sentinţei.

Domenii speta

Spete similare