Prejudicii

Pronunţând sentinţa civilă nr.514/30.06.2009 Judecătoria Buhuşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive precum şi acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul C.D.M. împotriva pârâtului BEJ G.K. din Buhuşi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de precizările reclamantului că înţelege să se judece cu B.E.J „G.K.”, că la data de 24.09.2007 s-a adresat B.E.J „G.K.” cu cerere de executare silită(fila 37) prin care a solicitat punerea în executare silită a deciziei civile nr.1002/RC/23.07.2007 a Tribunalului  Neamţ.

Prin aceeaşi cerere reclamantul a solicitat executarea silită împotriva debitoarei Comisia Comunală G.

De asemenea, prin cerere, reclamantul a luat la cunoştinţă că trebuie să suporte onorariul de executare, onorariu ce va fi pus în sarcina debitorului, şi care a fost fixat la 900 lei plus cheltuielile de executare.

Potrivit procesului-verbal din 24.09.2007 s-a perceput un onorariu de 900 lei din care s-a achitat un avans de 400 lei pentru care s-a eliberat chitanţa seria BCWLB  nr.05263492 din 24.09.2007.

Prin somaţia nr.104/25.09.2007 (îndreptată prin procesul-verbal de îndreptare eroare materială nr.104/2007 din 05.10.2007) Comisia Comunală G. a fost somată să soluţioneze în fond cererile reclamantului şi să achite suma de 650 lei reprezentând diferenţa de onorariu şi cheltuielile de  executare.

Prin procesul-verbal încheiat la data de 28.09.2007 al Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar G. au fost respinse cererile nr.139/1998 şi nr.5/2005, ca neîntemeiate.

Această soluţie a fost adusă la cunoştinţa reclamantului, executorului judecătoresc  şi Comisiei Judeţene.

La data de 16.10.2007 B.E.J „G.K.” a încheiat procesul verbal (fila 53) încheiat în urma deplasării la sediul Comisiei locale, unde s-a constatat că nu există opunere de executare şi unde au fost înaintate executorului în copie procesul-verbal încheiat în data de 28.09.2007 al şedinţei de lucru a Comisiei locale şi adresa de înaintare către Comisia Judeţeană.

Reclamantul s-a adresat B.E.J „G.K.” cu alte două cereri (la data de 06.12.2007) şi 31.01.2007(2008), prin aceasta din urmă solicitând şi recuperarea sumei de 400 lei.

B.E.J „G.K.” a emis la data de 18.02.2008 somaţia nr. 104 către Comisia Comunală G.  prin care o soma să achite reclamantului suma de 406,30 lei reprezentând cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu decizia civilă nr.1002/RC/23.07.2007 a Tribunalului  Neamţ.

Reclamantul a notificat la data de  01.04.2008 B.E.J „G.K.” în vederea recuperării sumei de 400 lei, acesta din urmă la data de 02.04.2008 a înaintat adresă de poprire către Consiliul local  al comunei G. în sensul indisponibilizării şi virării reclamantului a sumei de 406,30 lei, reclamantului fiindu-i comunicată atât somaţia nr.104/2007 din 18.02.2008 cât şi adresa de poprire nr.104/2007 din 02.04.2008.

Reclamantul s-a adresat cu plângere împotriva executorului judecătoresc la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bacău care prin adresa nr.515/23.04.2008 a concluzionat că, Comisia locală G. nu are patrimoniu şi, prin urmare nu deţine bunuri care să poată fi valorificate în vederea recuperării debitului.

Reclamantul s-a adresat şi cu plângere penală împotriva executorului iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluţia nr. 637/P/2008 din 11.07.2008 a dispus neînceperea urmăririi  penale faţă de executorul judecătoresc K. G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art.246 Cod penal întrucât fapta nu există.

Prin adresa nr.2688/19.05.2008 Comisia locală de aplicare a Lg. 18/91 a adus la cunoştinţa B.E.J „G.K.” că plata nu poate fi efectuată , întrucât Comisia locală nu are patrimoniu şi nu dispune de surse financiare.

Reclamantul a solicitat obligarea B.E.J „G.K.” la plata sumei de 400 lei în temeiul art. 998 Cod civil.

Pentru a angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie trebuie  îndeplinite condiţiile: 1) existenţa unui prejudiciu, 2) existenţa unei fapte ilicite,3) existenţa unui raport de cauzalitate  pentru între fapta ilicită şi prejudiciu, 4) existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul.

În speţă instanţa a constatat că nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 998 Cod civil motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile mai sus enumerate.

Astfel, potrivit art. 3717 Cod „partea care solicită  îndeplinirea unui act sau a  altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop”, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit iar sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal[…], proces verbal care pentru aceste sume constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 37 al.l din L.188/2000 executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat la onorarii minimale şi maximale iar conf. art. 42 al.2 din acelaşi act normativ răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor profesionale.

Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că B.E.J „G.K.” a întreprins toate măsurile legale pentru executarea silită înfiinţând adresă de poprire pentru suma de 406,30 lei însă aşa cum rezultă din adresa nr.2688/19.05.2008 plata nu a putut fi efectuată întrucât Comisia Locală de  aplicare a Lg.18/1991 nu are patrimoniu şi nu  dispune de surse financiare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său, d-l D.M.C. a arătat că în mod greşit prima instanţă a socotit că nu poate fi atrasă răspunderea executorului judecătoresc care a refuzat recuperarea sumei de 400 lei argumentând că debitoarea, comisia Locală G., nu ar avea buget şi patrimoniu, ştiut fiind faptul că toate cheltuielile avansate în vederea executării silite cad în sarcina debitorului şi având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. A precizat recurentul (f.11) că argumentul potrivit căruia debitoarea ar fi insolvabilă este neavenită, dat fiind că aceasta funcţionează în cadrul primăriei, preşedintele şi secretarul comisiei fiind primarul, respectiv secretarul comunei G..

Recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi pe cele ale art.3041 Cod procedură civilă , la dosarul de recurs fiind depuse înscrisuri (f.13-15).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată la data de 24.09.2007 (f.37) d-l C.D.M. a cerut BEJ G. K. din Buhuşi, jud. Bacău punerea în executare silită a deciziei nr.1002 RC/2007 prin care Tribunalul Neamţ a modificat în tot sentinţa civilă nr.154/2006 pronunţată de Judecătoria Buhuşi, în sensul obligării Comisiei Locale G. şi a Comisiei Judeţene Bacău la soluţionarea cererilor reclamantului înregistrate sub nr.139/23.01.1998 şi 5/31.08.2005 (f.38-41).

Prin aceeaşi cerere, creditorul a solicitat  ca onorariul de executare să fie pus în sarcina debitorului, executorul judecătoresc emiţând somaţia nr.104/25.09.2007 (f.46), apoi somaţia nr.104/18.02.2008 (f.61), trimiţând Consiliului Local G. adresa nr.104/2.04.2008  de înfiinţare a popririi în temeiul art.453 şi următoarele Cod procedură civilă (f.64).

Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanţă că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile legale pentru efectuarea executării silite, neputându-se reţine în sarcina sa săvârşirea vreunei fapte prejudiciabile, în accepţiunea dispoziţiilor art.998, 999 cod civil, invocate de către recurentul-reclamant care avea la dispoziţie calea cererii de validare a popririi reglementată de art.460 Cod procedură civilă.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare