Anulare act ( bilet la ordin )

Sentinţă civilă 95 din 03.03.2010


Prin cererea înregistrată sub nr. 6035/110/2007, aşa cum a fost precizată, reclamanta SC  U SA în contradictoriu cu pârâtele SC O SRL, SC S SRL şi SC E SA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nevalabilitatea BO nr. 734, BO nr. 735, BO nr. 736 şi BO nr.737 şi obligarea pârâtelor la restituirea celor patru bilete la ordin, deoarece sunt posesori nelegitimi ai titlurilor cambiale pe care le-au dobândit în mod fraudulos, neexistând fundamentul care să stea la baza creării acestor bilete la ordin.

S-a achitat taxa de timbru de 5198,3 lei. S-au anulat timbre judiciare de 0,3 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că cele patru bilete la ordin, au fost emise de către reclamantă în vederea desfăşurării unor raporturi comerciale cu beneficiarul acestor bilete SC O SRL, fapt care rezultă din cuprinsul titlurilor care nu au nici o menţiune la rubrica „valoarea reprezintă…”, însă raportul fundamental nu s-a mai realizat, astfel că biletele la ordin nu mai aveau nici o cauză juridică.

Deşi a atenţionat SC O SRL, să nu mai folosească biletele la ordin şi să le restituie, aceasta i-a comunicat că BO au fost pierdute şi nu le-a introdus la plată, deşi la gir a semnat şi a ştampilat respectivele bilete la ordin.

Reclamanta a mai arătat că ulterior a aflat că cele patru  bilete la ordin au intrat în posesia SC Sşi-au fost completate de administratorul acestei societăţi, atât pentru această societate cât şi pentru SC ESA, iar B.R.D a fost înştiinţată de pierderea BO, refuzând plata acestora pentru acest motiv.

S-a mai arătat  că BO nu îndeplinesc condiţiile formale prevăzute de art. 8 din legea nr.58/1934 şi pct. 60 şi 90 lit. a) din Normele nr. 6/1999 ale BNR privind semnătura emitentului şi a girantului precum şi denumirea beneficiarului, pentru societăţile comerciale fiind obligatoriu de a figura pe titlu denumirea completă a societăţii, numele şi prenumele reprezentantului, neadmiţându-se nici o prescurtare, singura excepţie referindu-se la prenume.

De asemeni, girul nu respectă cerinţele formale, deoarece nu conţine expresiile „la ordin” sau „nu la ordin”, neefectuându-se procedurile de avizare în termene de 1 an de la data emiterii titlurilor, de prezentare spre acceptare şi de plată prin dresarea protestului şi nerealizându-se raportul fundamental între participanţii la raportul cambial, titlurile cambiale sunt lipsite de cauză juridică şi face ca cei ce le posedă să fie posesori nelegitimi.

S-a mai arătat că pentru a se asigura circulaţia rapidă şi eficientă a titlului cambială, posesorul unui asemenea titlu trebuie să fie de bună credinţă pentru a-şi asigura valorificarea creanţei cambiale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 19 şi următoarele din Legea nr.58/1934, Normele cadru ale BNR nr.6/1994, art. 969 ş 1909 Cod civil.

În susţinerea  cererii s-au depus înscrisuri.

Pârâtele-SC E SA şi SC S SRL au formulat întâmpinare prin care s-au invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii introducerii acţiunii, excepţii care au fost respinse de către instanţă, conform motivelor cuprinse în încheierea din data de 18.06.2008.

Pe fondul cauzei, pârâtele au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece sunt dobânditori de bună credinţă a acestor instrumente de plată, fiindu-le girate de beneficiarul acestora, SC O SRL , în urma unor relaţii comerciale cu aceasta, ele nefiind niciodată pierdute ci au trecut de la primul posesor la ei, în calitate de giranţi.

S-a mai arătat că aspectele invocate privind pierderea biletelor la ordin şi reaua credinţă în dobândirea acestora au fost analizate în cadrul dosarului penal în  care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinându-se că le-au dobândit de la SC O în mod legal.

Referitor la condiţiile formale ale biletelor la ordin s-a arătat că art. 35 şi următoarele din Normele cadru stabilesc că prin numele trăgătorului se înţelege denumirea persoanei juridice aşa cum se află aceasta înscrisă în Registrul Comerţului nefiind obligatorie prezenţa numelui reprezentantului ci doar ştampila şi semnătura reprezentantului acesteia.

De asemeni, excepţiile formale invocate nu sunt fundamentate reprezentând o încercare de motivare a unei acţiuni introduse în scopul de a tergiversa executarea debitului.

Părţile au depus la dosarul cauzei, concluzii scrise.

La termenul din data de 14.03.2008, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţie respinsă conform motivelor din încheierea din data de 11.04.2008.

În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtelor (filele 93-97, 111-114), proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei (filele 229-32).

Instanţa analizând probatoriile administrate în cauză reţine următoarele:

SC U SA a emis in luna mai 2005 patru bilete la ordin nr. 734 scadent  la data de 05.08.2005 în sumă de 50.000 RON, nr. 735 scadent la data de 15.08.2005 în sumă de 50.000 RON, nr.736 scadent la data de 11.08.2005 în sumă de 50.000 RON şi nr. 737 scadent la data de 17.08.2005 în sumă de 50.000 RON, SC O SRL în vederea desfăşurării unor relaţii comerciale, care însă nu s-au mai încheiat.

Prin adresa înregistrată la reclamantă sub nr. 1114/09.08.2005, SC O SRL îi face cunoscut faptul că cele patru bilete la ordin au fost pierdute de către societate, acestea fiind pe verso semnate şi ştampilate, că emitenta nu are nici o obligaţie faţă de SC O SRL, iar introducerea în bancă nu a fost efectuată de această societate ci de cei care au găsit instrumentele de plată.

Instanţa, reţine faptul că cele menţionate de către SC O SRL în adresa menţionată, s-au făcut în condiţiile în care BO nr. 734 şi nr. 736 au fost girate de către societatea pârâtei SC SSRL Bacău la data de 05.08.2005 şi respectiv 10.08.200, iar BO nr. 737 şi nr. 735/ au fost girate pârâtei  SC ESA fără a se menţiona însă şi data când a avut loc această operaţiune.

Pârâtele, SC S SRL şi SC E SA au susţinut că aceste bilete la ordin au fost girate în favoarea lor de către SC O SRL Bacău ca urmare  unor relaţii comerciale care s-au desfăşurat între aceste societăţii, fiind depuse la dosarul cauzei (filele 247-252) factura fiscală nr. 522984/31.08.2005 în valoare de 100.000 ROL prin care SC O SRL a achiziţionat piese auto de la SC S SRL şi factura fiscală nr. 552501/01.08.2005 şi nr.5525015/01.08.2005 în valoare totală de 100.000 ROL prin care SC O SRL a achiziţionat de la SC ESA o serie de materiale

De asemenea, pârâtele SC S SRL şi SC E SA, au investit biletele la ordin cu formulă executorie şi le-au introdus la plata la datele scadente, dar banca a refuzat plata acestora la data de 05.08.2005 pe motiv de „bilete declarate pierdute sau furate”.

Aşa după cum s-a menţionat în raportul de expertiză efectuat în cauză, în perioada 01.05.2005-31.12.2005 între SC U şi SC O SRL  nu au existat raporturi comerciale, iar în ceea ce priveşte existenţa unor raporturi comerciale între SC OSRL şi SC S SRL şi SC E SA, expertul a fost în imposibilitatea de a răspunde la acest obiectiv, deoarece aceste firme nu au predat lichidatorului judiciar documentele financiar-contabile, aspect evidenţiat şi de lichidatorul judiciar al SC O SRL –SRL.

Însă simplul fapt al emiterii unor facturi fiscale nu pot dovedi prin ele însele că mărfurile indicate în cuprinsul lor au şi fost predate SC O SRL, în lipsa unui aviz de însoţire a mărfii întocmit de către SC S SRL şi SC ESA, acest aviz fiind un document financiar contabil reglementat prin O.M.E.F nr. 2226/27.12.006 şi O.M.E.F nr. 512/27.11.2008 emise în baza Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată.

Ca urmare, instanţa nu poate reţine existenţa unor relaţii comerciale între SC O SRL şi celelalte două pârâte –SC S SRL şi SC E SA.

Pornind de la temeiurile de drept invocate şi anume dispoziţiile art. 969 şi 1909 Cod civil art. 19 şi următoare din Legea nr. 58/1934, Normele cadru ale BNR nr.6/1994, acţiunea reclamantei în restituirea biletelor la ordin în discuţie, este întemeiată, atâta timp cât s-a demonstrat că nu a existat nici o relaţie comercială reală şi legală între reclamantă şi SC O SRL precum şi între  SC O SRL  şi celelalte două pârâte, acestea din urmă ( SC S SRL şi SC ESA) posedând cele 4 bilete la ordin  în mod nelegal, fără cauză legitimă. Dobândirea prin gir a titlurilor cambiale făcându-se cu rea credinţă(art.19 din Legea nr. 58/1934).

Astfel, acţiunea în restituirea biletelor la ordin, în care s-a invocat şi s-a demonstrat reaua credinţă şi cauza nelegitimă, este o acţiunea comercială de drept comun, în care se pun în discuţie atât valabilitatea titlului cambial cât şi raportul fundamentală care a prilejuit emiterea biletelor la ordin, chiar dacă nu s-a folosit opoziţia cambială.

Instanţa  mai reţine că titlul cambial este un bun  mobil asupra căruia posesorul are un drept original de proprietate obţinut după reguli generale ale dobândiri proprietăţii  mobile, de aceea circulaţia titlului cambial are loc după regulile circulaţiei unui bun mobil, în sensul că cine are posesia efectivă a documentului, are şi dreptul de proprietate.

De asemenea, pct.110 din Normele cadru nr.6/1994 ale BNR prevede că girul transmite proprietatea titlului, deci cel are este posesor trebuie să fie proprietar pentru a putea transmite titlu, astfel că revendicarea uni titlu cambial este identică cu revendicarea oricărui bun mobil.

Ca urmare, din probele administrate în cauză, rezultă în  mod indubitabil lipsa raportului fundamental între SC U SA şi SC O SRL şi ulterior între această societate în calitate de girant şi celelalte două pârâte în calitate de girator, astfel că circulaţia celor patru bilete la ordin s-a făcut  în frauda drepturilor reclamantei şi fără să aibă o cauză licită, deci instanţa constată inexistenţa raporturilor fundamentale care să determine crearea şi circulaţia biletelor la ordin.

În ce priveşte valabilitatea celor patru bilete la ordin, instanţa reţine că aflându-ne în prezenţa unei acţiuni de drept comun, care se întemeiază pe raportul fundamental şi pe convenţia de executare (de eliberare) a cambiei ce explică crearea sau transmiterea titlului, în cadrul acestei acţiuni putându-se invoca excepţii personale ce rezultă din raportul fundamental:vicii de consimţământ, cauze de nulitate absolută, împrejurări care sting sau transformă raportul.

În speţă sunt aplicabile, dispoziţiile pct. 328 din Normele cadru nr.6/1994 ale BNR privind viciile de consimţământ al reclamantei semnatare a biletelor la ordin, dar şi nulitatea acestora faţă de dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din legea nr. 58/1994 şi pct.60 din Norme care reglementează formalitatea semnăturii şi modul de împuternicire a celui care semnează titlul cambial.

Având în vedere motivele de fapt şi de drept, reţinute, instanţa urmează a admite acţiunea şi a constata nevalabilitatea BO nr.734/10.05.005 în sumă de 50.000 RON scadent la data de 05.08.2005; BO nr. 735/10.05.2005 în sumă de 50.000 RON scadent la data de 15.05.2005 şi BO nr. 736/10.05.2005 în sumă de 50.000 RON 11.05.2006 şi BO nr.737/10.05.2005 în sumă de 50.000  RON scadent la data de 17.08.2005, urmând a obliga pârâtele să restituie reclamantei cele 4 bilete la ordin.

În baza art. 274 Cod pr civilă, instanţa va obliga pârâtele să achite reclamantei suma de 6198,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.