Fond funciar

Decizie 52/R din 25.01.2010


Pronunţând sentinţa civilă nr.828 din 17.03.2009 Judecătoria Oneşti a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul D.V. împotriva pârâtei Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor oraş S.M..

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4224/110/2007, reclamantul  D.V. a contestat Dispoziţia nr. 1019/25.05.2007, emisă de Primarul oraşului S.M., prin sentinţa civilă 212/2.04.2008 a Tribunalului Bacău, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Oneşti, cu motivarea că, astfel cum reiese din cererea depusă în copie la dosar (fila 2) reclamantul a solicitat restituirea suprafeţei de 558 m.p. din punctul „Vila D.” cu destinaţia teren forestier, iar ca fundament juridic al cererii au fost invocate prevederile Legii nr.247/2005 privind restituirea suprafeţelor de teren cu destinaţie forestieră, dispoziţiile care reglementează restituirea acestui imobil fiind cele ale legilor fondului funciar, iar competenţa de soluţionare a plângerilor în legătură cu aplicarea acestei legi revenind judecătoriei. A arătat, de asemenea, tribunalul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.26 din Legea 10/2001 privitoare la contestaţiile împotriva dispoziţiilor de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, întrucât imobilul solicitat nu face parte din categoria celor la care se referă Legea 10/2000.

Cu ocazia continuării judecăţii, după declinare, instanţa în temeiul art.137 Cod procedură civilă a formulat excepţia inadmisibilităţii, pentru următoarele considerente:

Numita D. D., prin cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi a justiţiei, înregistrată la Primăria S.M. sub nr. 9909 din 28.11.2005, în calitate de moştenitoare a defunctului D. N., a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 558 m.p. teren, situat în intravilanul oraşului S.M., jud. Bacău, teren presupus a fi aferent imobilului Vila D..

Solicitarea reclamantei a fost respinsă, nefiind respectate:

- condiţiile obligatorii prevăzute în art.22 alin.3 din Legea 10/2001 – „notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat”,

- termenul de depunere a notificărilor, conform art.22 alin.1 din Legea 10/2001, republicată – termen care nu a mai fost prelungit prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi unele măsuri adiacente (termenul a fost prorogat conform OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002).

Analizând actele depuse la dosar (constând în cererea iniţială, două declaraţii de martori şi 3 acte de stare civilă), comisia internă de analiză a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, constituită la nivelul oraşului S.M., a propus respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului (compus din teren intravilan în suprafaţă de 558 m.p. şi construcţie vilă) revendicat, întrucât nu au fost respectate condiţiile de fond – formă şi termen de depunere a notificărilor prevăzute de lege, iar din analiza actelor depuse de petentă a rezultat că aceasta nu justifică şi nu probează dreptul de proprietate invocat.

În conformitate cu prevederile art. 22 din Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamanta a avut posibilitatea să depună notificare prin executor judecătoresc de pe lângă Judecătoria în a cărei rază teritorială de află imobilul revendicat, condiţie de formă ce nu a fost îndeplinită, iar potrivit prevederilor art.22 alin.5 din Legea nr. 10/2001 republicată, „nerespectarea termenului de 6 luni – (prelungit succesiv prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 145/2001 – termenul final de depunere a notificărilor fiind 14 februarie 2002) – prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”, motiv pentru care solicitarea reclamantei a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, nefiind îndeplinite condiţiile de fond şi formă cerute de lege.

La data de 14.08.2006 autoarea D. D. a decedat (fila 10 dosar 4224/2007), demersurile fiind continuate de reclamant ca unic moştenitor, conform certificatului de moştenitor nr. 25/6.12.2006, eliberat de B.N.P. M.V.

Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se realizează prin aplicarea Legii 18/1991, Legii 169/1997, Legii 1/2000, Legii 247/2005, ca măsură reparatorie şi derogatorie de la dreptul comun.

Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este amplu reglementată de H.G. 890/2005.

Persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, care nu au urmat procedura administrativ – jurisdicţională reglementată de lege, nu pot pretinde direct instanţelor judecătoreşti emiterea unei hotărâri de reconstituire a dreptului de proprietate. Numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege, persoana nemulţumită se poate adresa cu plângere la instanţă or, reclamantul s-a adresat direct instanţei, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 558 m.p. teren, ocolind procedura administrativ –jurisdicţională, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând retrimiterea cauzei spre judecarea fondului judecătoriei competente, cu motivarea că reaua-credinţă a primarului oraşului S.M. care a trimis cererea sa întemeiată pe dispoziţiile L.247/2005 comisiei ce funcţionează în baza L.10/2001 este evidentă.

Recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.7,8,9 Cpc.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal, primarul oraşului, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că solicitarea autoarei recurentului, D. D., de restituire în natură a suprafeţei de 558 mp teren situat intravilan S.M., teren presupus a fi aferent imobilului vila D., în prezent demolată, face obiectul L.10/2001, neîncadrându-se în prevederile L.18/1991. Ca urmare, neîndeplinind condiţiile obligatorii prevăzute de art.22 alin.(3) din L.10/2001şi nici termenul de depunere a notificărilor conform art.22 alin.(19 din acelaşi act normativ, solicitarea a fost respinsă de comisia internă de analiză a notificărilor formulate în baza L.10/2001 constituită la nivelul oraşului S.M., din analiza actelor depuse de petentă rezultând că aceasta nu justifică şi nu probează dreptul de proprietate pretins (f.13-15).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cererea adresată de defuncta D. D. primarului oraşului S.M., cerere înregistrată sub nr.9909/28.11.2005 (f.2 dosar 4224/110/2007), a fost analizată prin raportare la dispoziţiile L.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi soluţionată prin dispoziţia nr.1019/25.05.2007 a aceluiaşi primar, astfel încât calea procedurală pe care petenta sau moştenitorul acesteia o au la dispoziţie este cea prevăzută de art. 26 alin.3 din L.10/2001, competenţa aparţinând, deci, tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, respectiv Tribunalului Bacău, ca primă instanţă.

În consecinţă, în temeiul art.304 pct.3, al art.312 alin.(6) cpc, instanţa va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi admiţând excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bacău, secţia civilă, în primă instanţă.