Având în vedere că staţia de autobuz în care a parcat petentul autoturismul său nu era delimitată cu exactitate prin marcaje pe carosabil, fapt ce cade în responsabilitatea administratorului drumului, instanţa a apreciat că în mod neîntemeiat s-a reţinut

TEMEINICIE PROCE-VERBAL de CONSTATARE ŞI SANCŢIONARE A CONTRAVENŢIILOR.

Având în vedere că staţia de autobuz în care a parcat petentul autoturismul său nu era delimitată cu exactitate prin marcaje pe carosabil, fapt ce cade în responsabilitatea administratorului drumului, instanţa a apreciat că în mod neîntemeiat s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prev. de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009, raportat la derogările legislative existente în cazul persoanelor care suferă de handicap, respectiv permisiunea lor de a parca sau staţiona şi în anumite zone cărora le este interzis accesul celorlalţi participanţi la trafic.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4500/2012, pronunţată în dosarul nr. 4123/190/2011

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul B.D.G. a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenţie seria PL, nr. 0749 încheiat la data de 01.04.2011 de intimata P.L.M.B. ca fiind nelegal şi netemeinic prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. l din O.G. nr.2/2001; obligarea intimatei la repararea prejudiciului material în cuantum de 300 lei, cauzat prin emiterea procesului-verbal de ridicare a autoturismului seria E nr.0206 încheiat la data de 01 aprilie 201 1; cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie a invocat nulitatea procesului verbal seria PL nr.0749 încheiat la data de 01 aprilie 2011, pentru nerespectarea dispoziţiilor art.16 alin. l din O.G. nr.2/2001.

În motivare arată că a fost sancţionat de către Ag. B.Ş. din cadrul P.L.M.B. pentru motivul că în data de 01 aprilie 2011, ar fi parcat (staţionat) autoturismul proprietate personală în staţia de transport în comun, staţie de pe Blv. D. din municipiul Bistriţa.

Pentru această sancţiune, agentul constatator i-a aplicat sancţiunea avertisment ca sancţiune principală, iar ca sancţiune complementară a dispus ridicarea autoturismului.

În opinia petentului procesul-verbal încheiat este nelegal şi netemeinic, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa.

Totodată, procesul-verbal de contravenţie este întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. l din O.G. nr.2/2001, art. 11 alin. l din O.G. nr.2/2001, art. 65 alin. 1 din Legea nr.448/2006 .

În fapt, arată că în data de 01 aprilie 2011, în jurul orelor 15:00-16:00, se îndrepta înspre oraşul Năsăud, iar în drum spre casă a oprit la magazinul „F" pentru mici cumpărături, unde nu a stat mai mult de cinci minute, aspect consemnat şi la rubrica obiecţiuni. Ieşind afară din magazin, a constatat că maşina dispăruse, dar un echipaj al Poliţei comunitare i-a zis că aceasta se află în parcarea firmei S.C. D. S.R.L., ca urmare a parcării nelegale şi pentru a o ridica trebuia să achite suma de 300 lei .

Le-a explicat că este persoană cu handicap locomotor, că a parcat la limita de final al staţie de călători, staţie care la data de 01 aprilie 2011 nu era marcată, fiind marcată ulterior şi astfel rămânând loc suficient pentru pietoni şi maşinile de transport în comun, neobturând în niciun fel siguranţa pietonilor sau circulaţia autovehiculelor . Răspunsul a fost că este prea târziu, singura modalitate de a ridica maşina fiind achitarea taxei de ridicare .

Mai arată că B-dul D din municipiul Bistriţa are multe staţii de transport în comun, astfel că raportat la consemnările din procesul-verbal nu se ştie în care staţie de transport în comun a parcat autoturismul şi dacă prin modul de parcare s-a împiedicat accesul în condiţii de siguranţă a pietonilor la mijlocul de transport în comun sau dacă prin staţionare, a obturat accesul mijloacelor de transport în comun în staţie sau din staţie. Staţia în aproprierea căreia a parcat este staţia nr.6 M, de pe Bd-ul D.

Analizând procesul-verbal întocmit, în primul rând, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. l din O.G nr.2/2001 actualizată, procesul-verbal întocmit de organul constatator va conţine în mod obligatoriu şi următoarele menţiuni : ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului . Din cuprinsul procesului-verbal se poate desprinde cu uşurinţă lipsa acestor menţiuni, deşi exista obligaţia legală imperativă ca acestea să fie menţionate, aspecte care constituie un motiv temeinic de anulare a procesului-verbal de contravenţie.

A precizat faptul că lipsa acestor menţiuni, se sancţionează cu nulitatea absolută a procesului-verbal întocmit, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumţia de legalitate şi temeinicie a actului încheiat şi contestat.

În al doilea rând, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 actualizată, procesul-verbal de contravenţie va conţine, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Din cuprinsul procesului-verbal contestat se poate desprinde lipsa acestor menţiuni, deşi exista obligaţia legală imperativă ca acestea să fie menţionate. Sancţiunea lipsei acestor menţiuni nu este alta decât, nulitatea absolută, nulitate desprinsă din cuprinsul dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Potrivit jurisprudenţei, în materie, în cazul în care descrierea faptei lipseşte cu desăvârşire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum şi în cazul în care orice menţiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârşită este inexistentă, duce la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a actului constatator al contravenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr.2/2001, sancţiune care nu poate fi acoperită .

În realitate, arată că lipsa menţiunilor mai sus arătate face imposibilă aprecierea gravităţii faptei săvârşite şi implicit a justeţei sancţiunii aplicate, instanţa de judecată fiind singura în măsură să realizeze un control obiectiv şi imparţial al procesului-verbal contestat .

Prin interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 din O.G. nr.2/2001, rezultă cerinţa ca organul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură ai imprima faptei comise un caracter.

Aşa cum se poate observa din menţinea procesului-verbal (,,susnumitul a staţionat cu auto SJ-05-LEX, în staţia destinată transportului în comun"), organul constatator nu a indicat niciun element de fapt care ar fi putut circumstanţia împrejurările în care fapta a fost comisă .

De asemenea nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârşită fapta care se impută {Bistriţa, B-dul D.), nu s-a specificat nici măcar reperele orare în care s-a staţionat, ştiut fiind faptul că potrivit dispoziţiilor art.63 alin. L din O.U.G. nr. 195/2002 republicată „se consideră oprire, imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste aceasta durata, imobilizarea se considera staţionare".

Potrivit dispoziţiilor art.65 din Legea nr.448/2006 ,.în spaţiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică, precum şi în cele organizate vor fi adaptate, rezervate şi semnalizate prin semn internaţional cel puţin 4% din numărul total al locurilor de parcare, dar nu mai puţin de două locuri, pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap ".

Petentul mai arată că într-adevăr staţia nr.6 M. nu este înconjurată de parcări, dar peste drum, în faţa B.T. şi în parcarea de la magazinul „B" (instituţii publice din aproprierea magazinului F) unde sunt parcări amenajate, nu se află nici măcar un loc pentru persoanele cu handicap locomotor, iar parcările din jurul blocurilor sunt limitate orar, în sensul că între anumite ore nu se poate parca.

Chiar şi în condiţiile în care s-ar reţine în sarcina sa nerespectarea vreunor dispoziţii legale, prezentarea fidelă a situaţiei de fapt şi condiţiile în care s-a săvârşit, ar fi dus la concluzia că petentul nu a avut, în mod obiectiv, posibilitatea de a adopta o altă conduită.

S-a mai arătat că răspunderea civilă delictuală este un raport juridic de obligaţie ce izvorăşte dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei are obligaţie de a repara prejudiciul cauzat. Fiind o sancţiune de drept civil are în vedere patrimoniul persoanei ce a săvârşit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal s-a menţionat că un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu poate face, prin el însuşi dovada existenţei faptei, a autorului şi a vinovăţiei acestuia, procesul-verbal fiind actul prin care a persoană est acuzată de săvârşirea unei contravenţii. Prin urmare, petentului nu i se poate reţine sarcina dovezii celor constatate în procesul-verbal a cărui anulare o solicită.

Mai arată că agentul constatator nu a dat eficienţă nici dispoziţiilor art. 11 alin (1) din OG nr. 2/2001 potrivit cărora, caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul infirmităţii. A arătat că este persoană cu handicap locomotor dobândit prin naştere, iar datorită acestei deficienţe, nu se poate deplasa distanţe prea mari pe jos, astfel că este necesar ca mijlocul de transport să fie în imediată apropiere, aceasta fiind şi raţiunea art.65 din Legea nr.448/2006 coroborat cu art.128 din O.U.G. nr. 195/2002 .

În drept s-au invocat prevederile art. 36 şi urm. din O.G. nr.2/2001, art. 242 alin2., 274 Cod pr.civilă.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Legal citată, intimata a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal ca legal şi temeinic.

În motivare arată că, prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009 şi sancţionată la art. 29, alin. 2, lit. c). din acelaşi act normativ, respectiv pentru că a parcat neregulamentar autoturismul în staţia de autobuz, marcată şi semnalizată corespunzător. Sancţiunea aplicată a fost avertismentul, iar agentul constatator a dispus şi măsura tehnico administrativă a ridicării autovehiculului.

În concret, în data de 01.04.2011, ora 15.50, autoturismul D.L. de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare SJ 55 LEX aparţinând petentului, a fost găsit parcat neregulamentar pe strada B.D. din municipiul Bistriţa - mai exact în staţia de autobuz din apropierea intersecţiei cu Str. G., semnalizată corespunzător, prin indicator şi marcaj, aşa cum reiese şi din fotografii. Având în vedere că fapta contravine prevederilor legale, agentul de P.L.M.B. a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului, după ce au fost efectuate fotografiile la faţa locului. A precizat că, aşa cum reiese şi din aceste fotografii, autoturismul staţionat neregulamentar nu avea afişat la loc vizibil nici un însemn sau înscris din care să reiasă în vreun fel că utilizatorul său ar fi o persoană cu handicap.

În ceea ce priveşte aspectele invocate de petent în cuprinsul plângerii contravenţionale, s-a arătat că, în ceea ce priveşte presupusa încălcare a prevederilor legale la care face referire petentul, condiţiile de legalitate prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 au fost întrutotul respectate, mai ales în ceea ce priveşte descrierea faptei. Descrierea faptei, realizată în cuprinsul procesului verbal de către agentul constatator se completează şi cu fotografiile realizate la faţa locului, astfel că nu există nici un dubiu cu privire la locul şi modul în care era staţionat autovehiculul, de natură să-l prejudicieze în vreun fel pe petent, astfel că nu se justifică cererea de anulare a procesului verbal. Apreciază că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului (staţionare neregulamentară în staţia de autobus) este prin natura ei, foarte simplă, lipsită de aspecte complexe care să ducă la eventuale interpretări, astfel că nu apreciază ca fiind  necesare consemnarea altor împrejurări ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Fapta de a fi staţionat neregulamentar într-un loc semnalizat în mod corespunzător, care de altfel nici nu a fost contestată de către petent, a fost suficient de bine descrisă pentru ca instanţa să poată aprecia asupra gravităţii faptei şi implicit asupra justeţei sancţiunii aplicate - care în acest caz a fost „avertismentul".

Lipsa menţiunilor privind ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului ar putea fi eventual o cauză de nulitate relativă a procesului verbal, în ipoteza în care petentul face dovada că această omisiune i-ar fi cauzat o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată. Or, în cazul de faţă apreciază că lipsa respectivelor menţiuni nu este relevantă.

În ce priveşte absenţa unor spaţii de parcare amenajate şi rezervate pentru persoanele cu handicap în zona unde s-a constatat fapta contravenţională, arată că parcările din faţa B.T. şi a magazinului B. nu deservesc clădiri de utilitate publică, acestea nu sunt instituţii publice, însă nu există niciun impediment pentru oricine ar dori să folosească locurile de parcare existente în zonă, indiferent dacă este persoană cu handicap sau nu. Astfel, nu poate fi de acord cu susţinerea petentului cum că nu ar fi avut posibilitatea, în mod obiectiv, de a adopta o altă conduită, pe motiv că nu ar fi existat în zonă locuri rezervate persoanelor cu handicap, şi că ar fi fost de fapt nevoit să staţioneze în staţia destinată mijloacelor de transport în comun.

Dat fiind că ridicarea autovehiculului staţionat neregulamentar s-a impus din raţiuni practice, pentru că stânjenea circulaţia, apreciază că nu poate fi acceptată susţinerea petentului că i s-ar fi creat un prejudiciu în mod nejustificat prin obligarea la plata taxei de 300 lei pentru a-şi recupera autovehiculul. Obligaţia de a achita această taxă derivă din răspunderea contravenţională pentru săvârşirea unei contravenţii constatate de agentul constatator în exercitarea atribuţiilor sale legale, şi este prevăzută prin HCL 214/2009, un act normativ care reglementează şi activitatea de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a autovehiculelor oprite, staţionate sau parcate neregulamentar în municipiul Bistriţa.

 Aprecierile cu privire la culpa agentului constatator nu sunt susţinute cu niciun fel de probe care să indice vreun abuz sau o injustă apreciere a stării de fapt. Dacă întâmplarea face ca petentul să fie o persoană cu handicap motor şi se prevalează de acest fapt ca de o cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale, nu înseamnă că se poate reţine vreo culpă a agentului constatator, atâta timp cât autovehiculul staţionat neregulamentar nu purta vreun însemn de avertizare cum ar fi utilizat de o persoană cu handicap. Oricum, şi dacă ar fi avut un astfel de însemn, ar fi fost irelevant, dat fiind locul unde a fost constatată fapta.

Faţă de cele arătate mai sus, s-a apreciat că, în mod corect şi justificat agentul constatator a procedat la sancţionarea petentului cu amenda contravenţională - aplicată în cuantumul minim prevăzut de actul juridic sancţionator. În ceea ce priveşte măsura ridicării autovehiculului, aceasta a fost de asemenea dispusă în concordanţă cu prevederile legale şi s-a impus din raţiuni practice, dat fiind faptul că prin modul în care era parcată maşina, stânjenea accesul şi ieşirea din staţie a mijloacelor de transport în comun. S-a mai arătat că staţia respectivă se află într-o zonă foarte circulată, mai ales de autobuzele care fac transport de persoane atât local, dar şi cele de transport intern şi intrajudeţean, fiind important pentru fluenţa traficului să se respecte interdicţia de staţionare pe porţiunea delimitată prin marcajul galben. Aşa cum reiese şi din fotografii, autoturismul petentului era parcat în zona de acţiune a indicatorului şi a marcajului de interzicere a staţionării.

În ceea ce priveşte cererea formulată de petent de a i se restitui taxa de ridicare, s-a arătat că P.L.M.B. nu a încasat această sumă, astfel că o eventuală obligaţie de restituire nu poate fi reţinută în sarcina instituţiei noastre. A precizat că suma de 300 lei cu titlu de taxă de ridicare, transport şi depozitare, a fost încasată de către SC D. SRL, societatea prestatoare a serviciilor de ridicare a vehiculelor parcate neregulamentar pe teritoriul municipiului Bistriţa.

În drept s-au invocat prevederile art. 115 şi urm. C. pr. civ., art. 14, alin 4 şi art. 29 din HCL 214/2009, art. 16 şi art. 28, din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Intimata a depus la dosarul cauzei şi Cerere de chemare în garanţie a SC D. SRL, prin care a solicitat ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, în cazul în care se va admite plângerea petentului, să oblige chemata în garanţie la plata sumei de 300 lei la care ar fi astfel obligaţi.

În motivare, s-a arătat că această sumă a fost achitată de către petent societăţii mai sus menţionate, care este autorizată să desfăşoare activităţile de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a autovehiculelor şi remorcilor oprite sau staţionate neregulamentar, la solicitarea P.C.M.B.

În drept, s-au invocat prevederile art. 60-63 din Codul de procedură civilă, prevederile HCL 214/2009 privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar, precum şi de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a acestor autovehicule în municipiul Bistriţa.

Legal citată, chemata în garanţie a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale.

În motivare, s-a arătat că petentului i s-a ridicat autovehiculul parcat neregulamentar pe domeniul public al oraşului Bistriţa. Deoarece la data ridicării autovehiculului, acesta era parcat în staţia de autobus a încălcat prev. HCL 214/2009.

De asemenea, s-a invocat  excepţia calităţii procesuale pasive a societăţii SC D. SRL deoarece aceasta are încheiat un contract de transport cu P.B., iar în cazul în care actul încheiat este nelegal, suma de bani să o achite P.B..

În drept s-au invocat prev. art. 115 cod pr. Civ.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Pentru termenul de judecată din data de 22 iunie 2011 petentul a depus Precizare de acţiune şi Cerere de chemare în judecată a altor persoane prin care a chemat în judecată şi pe intimata S.C. D. S.R.L. solicitând anularea procesului-verbal seria E nr.0206 încheiat la data de 01 aprilie 2011 ca fiind nelegal şi netemeinic; obligarea intimatei la repararea prejudiciului material în cuantum de 300 lei, cauzat prin emiterea procesului-verbal de ridicare a autoturismului seria E nr.0206 încheiat la data de 01 aprilie 2011.

În motivare, s-a arătat că, chiar dacă ar fi fost sau nu chemată în judecată, intimata tot putea fi obligată la restituirea sumei de 300 lei, potrivit principiului „anularea actului principal conduce şi la anularea actului subsecvent" .

În drept s-au invocat prev. art.132 şi urm. Cod pr.civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria PL nr. 0749 din 1.04.2011 încheiat de intimata P.L.M.B., petentul a fost sancţionat contravenţional cu avertisment pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009 şi sancţionată la art. 29, alin. 2, lit. c). din acelaşi act normativ, constând în aceea că la data de 01.04.2011, ora 15.50, autoturismul D.L. de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare SJ 55 LEX aparţinând petentului, a fost găsit parcat neregulamentar pe strada B.D., în staţia de autobuz din apropierea intersecţiei cu Str. G. Totodată s-a dispus şi măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului, sens în care s-a întocmit procesul – verbal de ridicare seria E nr. 0206/2011.

Analizând din punct de vedere formal conţinutul procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că acesta  cuprinde toate menţiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din OG 2/2001.

Din fotografiile anexate înaintate la dosar de intimată reiese că staţia de autobuz nu era marcată corespunzător la data săvârşirii faptei, marcajul de pe carosabil fiind şters. Din compararea fotografiilor rezultă că autoturismul petentului era parcat la o distanţă considerabilă de indicatorul rutier, rămânând loc suficient pentru pietoni şi maşinile de transport în comun, nefiind afectată în niciun fel siguranţa pietonilor sau circulaţia autovehiculelor. De altfel, agentul constatator a surprins tocmai intrarea şi respectiv ieşirea unui mijloc de transport în comun din staţie şi asta, cu toate că în spatele autoturismului, înspre staţia de autobuz, petentului se mai afla parcat un autoturism.

Având în vedere cele mai sus reţinute şi reţinând că staţia de autobuz nu era delimitată cu exactitate prin marcaje pe carosabil, fapt ce cade în responsabilitatea administratorului drumului, instanţa a apreciat că în mod neîntemeiat s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prev. de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009 şi în temeiul art. 34 din OG 2/2001 a admis plângerea, anulând procesul – verbal de contravenţie atacat, cu restituirea sumei de 300 lei încasată cu titlul de taxă ridicare autoturism.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta P.L.M.B.  solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenţionale. Deşi recurenta a arătat că va depune ulterior, printr-un memoriu separat, motivele recursului, acestea nu au fost prezentate până la închiderea dezbaterilor.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat recurs şi SC D. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul menţinerii procesului verbal atacat drept temeinic şi legal.

În motivare s-a arătat că sentinţa atacata este dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greşit a dispoziţiilor legale incidente în speţă, urmare analizei şi interpretării greşite a probelor administrate în cauză, sentinţa urmând a fi modificată în sensul solicitat mai sus.

Recurenta mai arată că lui B.D. i s-a ridicat autovehiculul parcat neregulamentar, în staţia de autobuz din oraşul Bistriţa. Pentru probarea contravenţiei s-au efectuat fotografii si s-a dispus ridicarea autovehiculului staţionat neregulamentar. Aşa cum reiese din pozele anexate la recurs, maşina era parcată neregulamentar. In prima instanţa acesta nu a făcut proba că la data întocmirii procesului-verbal, exista un alt spaţiu destinat parcării maşinii, aşa cum prevede legea.

Conform art.6 din OG 2/2001 procesul verbal întocmit este legal conţinând toate aspectele de fond si forma prevăzute de actul normativ mai sus menţionat. La procesul verbal este completat data şi ora la care este întocmit, numele agentului constatator, calitatea şi instituţia din care face parte, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea locului faptei şi datei în care a fost săvârşită contravenţia, indicarea actului normativ prin care se stabileşte contravenţia. Toate aceste aspecte sunt completate, mai având în vedere că fiecare proces-verbal are serie şi număr separat pentru flecare exemplar întocmit.

In data de 14.07.2010 s-a încheiat contractul nr. 47/L având părţi pe M.B. şi SC D. SRL. Conform obiectului contractului SC D. SRL se obliga să desfăşoare activităţile de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a autovehiculelor şi remorcilor oprite sau staţionate neregulamentar. Contractul prevede doar activităţile de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a autoturismelor, iar activitatea de întocmire a proceselor verbale este de competenţa P.B. sau a organelor de Politie. Conform principiului « pacta sunt servanda « contractul are putere de lege între părţile contractante. Recurenta nu răspunde întocmirea documentelor privind ridicarea autoturismelor de pe raza municipiului Bistriţa. Aşa cum prevede contractul, M.B. încasează pentru fiecare autovehicul ridicat o taxă de 10% din suma totală încasata, iar această suma este virata până în data de 05 a fiecărei luni, către municipiul Bistriţa, conform art. 4 in prezentul contract. Legal şi corect este cine întocmeşte documentele să răspundă şi de legalitatea lor, iar în cazul când acestea nu sunt legal întocmite să plătească daunele pentru ridicarea ilegală. Recurenta răspunde doar pentru integritatea autoturismului pe perioada ridicării, transportului şi eliberării, dar nu şi faţă de actele întocmite de angajaţii P.B. sau de agenţii de poliţie.

 Examinând sentinţa atacată sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare