Plangere

R O M A N I A

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin plangerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei B sub nr. 2009 la 29.09.2009, petentul MI a solicitat instantei ca, în contradictoriu cu organul constatator  Inspectoratul de politie al judetului V (IPJ V), sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 3076805/19.09.2009.

În motivarea plangerii petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului verbal pe motiv ca lipseste formula „Inspectoratul de politie al judetului V” si denumirea subunitatii din care face parte agentul constatator. Petentul a mai invocat faptul ca politistul nu are calitatea de politist rutier – operator radar atestat. Petentul a mai aratat ca ora 17.42 figureaza atat ca ora a savarsirii contraventiei cat si ca ora a încheierii procesului verbal, aspect care naste dubii. Petentul a mai precizat ca masina pe care era instalat aparatul radar avea în functiune semnalele acustice si luminoase care bruiau înregistrarea video, aspect ce contravine art. 3.8.1 din NML 021-05. Petentul a invocat faptul ca fapta nu a fost încadrata juridic în prevederile art. 50 din O.U.G. nr. 195/2002 si a mai invocat art. 6 CEDO referitor la prezumtia de nevinovatie. Pe cale de exceptie, petentul a mai invocat faptul ca agentul constatator nu a aplicat functiile de baza ale contraventiei si ca lipseste latura obiectiva a contraventiei ca urmare a lipsei legaturii de cauzalitate, avand în vedere abaterile si functiile aparatului radar.

În drept, petetnul a invocat art. 177 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, art. 3.8.1. din NML 021-05, art. 16, art. 17, art. 36 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 15 lit. 1) din Legea nr. 146/1997, art. 21 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, art. 6 CEDO si art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

La dosarul cauzei a fost atasata o copie de pe cartea de identitate a petentului si de pe procesul-verbal seria CC nr. 3076805/19.09.2009 (f. 5-6).

Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar în baza art. 15 lit. i) din Legea 146/1997.

La termenul din data de 03.11.2009, instanta a încuviintat pentru petent proba cu înscrisuri.

La data de 10.12.2009, organul constatator a depus la dosar fotografiile efectuate dupa înregistrarea video a aparatului radar, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar si atestatul operatorului radar S C (f. 22-26).

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin procesul-verbal seria CC nr. 3076805, încheiat la data de 19.09.2009, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala de 540 lei si sase puncte de penalizare pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata si de art. 108 alin. 1 lit. d) pct 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata. Contraventia a constat în faptul ca petentul a condus autoturismul Audi cu numarul de înmatriculare XXX, pe DE 581 – km. 81, cu viteza de 149 km/h.

Procedand la verificarea legalitatii procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor imperative ale  art. 17 din acelasi act normativ.

Instanta subliniaza ca exceptiile de nulitate absoluta invocate de petent nu vor fi retinute si solutionate ca veritabile exceptii deoarece, exceptiile procesuale vizeaza neregularitati procedurale privitoare la compunerea instantei, competenta acesteia ori la actele de procedura sau lipsuri referitoare la dreptul material la actiune, si prin invocarea lor se urmareste, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii. În cauza, motivele de nulitate absoluta invocate de petent nu privesc procedura, ci vizeaza aspecte de drept material si au în vedere fondul plangerii, prin invocarea lor petentul urmarind sa obtina anularea procesului verbal. Desi petentul a invocat motivele de nulitate absoluta pe cale de exceptie, instanta apreciaza ca nu este vorba de veritabile exceptii procesuale ci de aparari de fond formulate de petent pentru a motiva anularea procesului verbal de contraventie.

În ceea ce priveste primul motiv de nulitate invocat de petent, respectiv faptul ca în procesul verbal nu este mentionata institutia din care face parte agentul constatator, instanta are în vedere faptul ca lipsa acestei mentiuni nu atrage nulitatea absoluta a procesului verbal deoarece nu este mentionata în art. 17 din O.U.G. nr. 195/2002. Pentru a opera sanctiunea nulitatii relative, petentul ar fi trebuit sa faca dovada vatamarii pe care i-a produs-o aceasta omisiune, dovada care însa nu a fost facuta în cauza.

Instanta nu va retine motivul de nulitate invocat de petent referitor la faptul ca politistul nu are calitatea de politist rutier – operator radar atestat, deoarece la dosar a fost depus atestatul operatorului radar care a efectuat filmarea cu aparatul radar, iar organul constatator a precizat ca agentul îsi desfasoara activitatea în cadrul Postului de Politie Z, are calitatea de politist rutier si este competent sa constate si sa sanctioneze contraventii la regimul circulatiei rutiere, potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.

În ceea ce priveste mentionarea orei 17.42 atat ca ora a savarsirii contraventiei cat si ca ora a încheierii procesului verbal, instanta are în vedere faptul ca, prin art. 17 din O.G. nr. 2/2001, este sanctionata cu nulitatea absoluta lipsa datei la care a fost savarsita contraventia. Analizand plansele fotografice, se observa ca filmarea a fost efectuata la data de 2009, ora 17.42, astfel ca data si ora savarsirii contraventiei au fost consemnate în mod corect. O eroare cu privire la ora încheierii procesului verbal poate atrage doar sanctiunea nulitatii relative, sens în care petentul ar fi trebuit sa faca dovada vatamarii pe care i-a produs-o aceasta eroare, dovada care însa nu a fost facuta în cauza.

În ceea ce priveste art. 3.8.1 din NML 021-05, acesta a fost abrogat, astfel ca instanta nu va retine nici aceasta aparare a petentului.

Instanta apreciaza ca în procesul verbal s-a facut o corecta încadrare juridica a faptei prin mentionarea  art. 108 alin. 1 lit. d) pct 3 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede contraventia si sanctiunea complementara, si  a art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede sanctiunea principala incidenta, astfel ca nu se impunea sa fie mentionat si art. 50 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanta nu va retine sustinerea petentului în sensul ca agentul constatator nu a aplicat functiile de baza ale contraventiei, în conditiile în care agentul constatator a aplicat sanctiunea minima prevazuta de lege.

Avand în vedere ca instanta nu a retinut motivele de nulitate si apararile referitoare la abaterile aparatului radar, nu va retine nici lipsa laturii obiective a contraventiei si a legaturii de cauzalitate ca urmare a acestor abateri.

În ceea ce priveste temeinicia aspectelor retinute în procesul verbal de constatare a contraventiei, instanta urmeaza sa aiba în vedere înscrisurile depuse la dosar.

Analizand plansele fotografice nr. 1, 2 si 3 (f. 19), instanta constata ca în acestea sunt evidentiate doua autoturisme care se deplaseaza pe sensul opus fata de masina pe care era amplasat aparatul radar. Cele doua autoturisme se deplaseaza în paralel, un autoturism efectuand manevra de depasire a celeilalte masini. Astfel, cele doua masini se deplaseaza pe aceeasi directie si la o distanta aproximativ egala fata de aparatul radar, astfel ca ambele se aflau în raza de actiune a aparatului radar si nu se poate determina cu exactitate care dintre cele doua autovehicule se deplasa cu viteza de 147 km/h.

Avand în vedere ca în plansele fotografice se pot observa în deplasare simultan doua autovehicule, iar autoturismul vizat nu poate fi pus clar în evidenta, instanta apreciaza ca din aceste fotografii nu se poate stabili vinovatia petentului în savarsirea contraventiei.

Instanta are în vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Anghel contra Romaniei, a statuat ca si în materie contraventionala trebuie respectate garantiile prevazute de art. 6 în materie penala, atunci cand dispozitia a carei încalcare a fost atribuita contravenientului are caracter general, iar sanctiunea aplicata are în acelasi timp rolul de a descuraja si de a pedepsi.

În cauza, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata are atat un scop educativ cat si unul de reprimare, astfel încat petentul beneficiaza de garantiile instituite de art. 6 CEDO, printre care se numara si prezumtia de nevinovatie.

O alta garantie a procesului penal este data de principiul in dubio pro reo (orice îndoiala este în favoarea inculpatului). Regula in dubio pro reo deriva din prezumtia de nevinovatie si este un principiu institutional care reflecta modul în care principiul aflarii adevarului se regaseste în materia probatiunii. În baza acestui principiu, daca probele sunt îndoielnice în ceea ce priveste vinovatia persoanei acuzate, instanta va trebui sa concluzioneze în sensul nevinovatiei acesteia.

Avand în vedere ca probele administrate în cauza nu sunt decisive în stabilirea vinovatiei contravenientului, instanta nu-si poate forma convingerea cu privire la faptul ca, în data de 19.09.2009, ora 17.42, pe DE 581 la km. 81, petentul s-a deplasat cu autoturismul BC cu viteza de 147 km/h, motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, va constata nevinovatia acestuia în ceea ce priveste contraventia retinuta în sarcina sa.

Avand în vedere aceste considerente, instanta va admite plangerea, va dispune anularea procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 3076805/19.09.2009, va exonera petentul de la plata amenzii de 540 lei si va dispune înlaturarea celor 6 (sase) puncte de penalizare aplicate.

1

Domenii speta

Spete similare