Recurs nefondat. Reabilitare judecătorească. Caracterul indivizibil al reabilitării judecătoreşti. Modalitatea de calcul a termenului de reabilitare în cazul condamnărilor succesive şi data de la care începe să curgă acest termen.

Prin sentinţa penală nr. 1650/22.05.2008, pronunţată de Judecătoria

Iaşi în dosarul nr. 1359/245/2008, în baza dispoziţiilor art.494-495 şi următoarele din Codul de procedură penală, coroborate cu dispoziţiile art. 497 alin.(1) lit. a) din Codul de procedura penala, raportate şi la art. 135-137 din Codul penal, a fost respinsă cererea formulată de către petentul-condamnat D.L.V., privind  reabilitarea sa judecătorească referitoare la pedepsele cu închisoarea ce i-au fost aplicate acestuia prin sentinţele penale: a) nr.  4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 15087/1999 al Judecătoriei Iaşi, rămasă definitiva prin neapelare la data de 10.12.1999; b) nr. 1151 din data de 12.03.1998 a Judecătoriei Iaşi, pronunţata in dosarul penal nr. 11342/1997 al Judecătoriei Iaşi, rămasa definitiva prin neapelare la data de 23.04.1998; c) prin sentinţa penală nr.2484 din data de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi, pronunţata in dosarul penal nr. 29654/2002 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitiva prin neapelare la data de 17.06.2003, constatându-se că a fost introdusă înainte de termenul legal.

* * *

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria  Iaşi  a reţinut, în esenţă, că nu s-a împlinit încă termenul de reabilitare.

În motivare, printre altele, judecătoria a arătat, mai întâi, că întrucât reabilitarea se refera la persoana condamnatului (şi nu la condamnările suferite de aceasta), iar cererea petentului se referă la mai multe pedepse, se impune examinarea cererii deduse judecaţii în întregime, respectiv in raport cu toate condamnările petentului D.L.V.

Judecătoria a constatat că în raport cu unele dintre condamnările suferite de petent s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de lege, respectiv, in ce priveşte condamnările dispuse prin sentinţele penale  nr. 1151 din data de 12.03.1998 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin nerecurare) şi nr. 2484 din data de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin  neapelare la data de 16.06.2003), dar  în raport de altele acest termen nu s-a împlinit.

Astfel,  raportat la sentinţa penala de condamnare  nr. 4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi, judecătoria a constatat ca nu s-a împlinit încă termenul de reabilitare.

În concret, judecătoria a reţinut că din executarea pedepsei de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare, ce i-a fost aplicata petentului prin sentinţa penala condamnare  nr.  4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin neapelare la data de 10.12.1999), petentul a fost liberat condiţionat la data de 15.12.2000 (în baza sentinţei penale nr. 5673/2000 a Judecătoriei Iaşi), cu un rest de pedeapsa rămas neexecutat de 307 zile de închisoare. Or, faţă de data la care a luat sfârşit executarea pedepsei cu închisoarea sus-menţionată (respectiv, la împlinirea restului de pedeapsa de 307 zile de închisoare rămas neexecutat) a început sa curgă termenul de reabilitare de 5 ani si 9 luni, calculat conform art. 135 alin.(1) lit. a) din Codul penal.

Judecătoria a arătat însă că pentru a interveni reabilitarea, termenul de reabilitare trebuie sa curgă neîntrerupt. Cu alte cuvinte, daca a intervenit o noua condamnare, va începe sa curgă un nou termen de reabilitare. Acesta va curge de la data executării celei din urma condamnări, însa durata lui va fi stabilita în raport cu condamnarea cea mai grea dintre cele executate.

Astfel, raportat la speţa de fata, judecătoria a reţinut ca termenul de reabilitare de 5 ani si 9 luni a fost întrerupt ca urmare a condamnării suferite de către petent prin sentinţa penala nr. 2484 din data  de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi  rămasa definitiva prin neapelare la data de 16.06.2003),  prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal, cu suspendarea condiţionata a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal), constatându-se totodată  graţiata in întregime si condiţionat aceasta pedeapsa.

Ca atare, de la data când a luat sfârşit  executarea pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare, ce i-a fost aplicată petentului prin sentinţa penala nr. 2484 din data de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin neapelare la data de 16.06.2003),  a  început sa curgă un nou termen de reabilitare, stabilit în raport cu condamnarea cea mai grea dintre cele executate de către petent, respectiv în raport cu condamnarea susceptibilă de regimul cel mai greu al reabilitării (care, în speţa de faţă, este condamnarea la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare -  suferita de petent prin sentinţa penala nr. 4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi (pronunţata in dosarul penal nr. 15087/1999 al Judecătoriei Iaşi), rămasa definitiva prin neapelare la data de 10.12.1999,  respectiv un nou termen  de reabilitare de 5 ani şi 9 luni, termen care - raportat la momentul pronunţării sentinţe penale (22.05.2008) - nu s-a împlinit.

* * *

> Împotriva acestei sentinţe penale, în termenul legal, a declarat

recurs petentul-condamnat D.L.V., invocând greşita respingere, ca tardivă, a cererii de reabilitare judecătorească.

* * *

> Prin decizia penală nr. 652/13.10.2008 pronunţată în dosarul nr.

1359/245/2008, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut, printre altele, următoarele:

 „Excepţia prematurităţii introducerii cererii de reabilitare judecătorească este întemeiată.

Astfel, analiza fişei de cazier a petentului-condamnat relevă că, în speţă, este vorba de o cerere de reabilitare judecătorească, care vizează mai multe pedepse, respectiv:

 a) pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani şi 6(şase) luni închisoare ce

i-a fost stabilită recurentului prin sentinţa penală nr. 4238/18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi (ca urmare a admiterii unei cereri de contopire a trei pedepse aplicate anterior prin trei hotărâri judecătoreşti definitive), rămasă definitivă prin neapelare la data de 06.12.1999. Din executarea acestei pedepse rezultante, recurentul a fost liberat condiţionat la data de 15.12.2000. Dacă nu ar fi fost liberat condiţionat, executarea pedepsei s-ar fi împlinit la data de 18.10.2001 (având în vedere că a început la data de 19.04.1998).

b)  pedeapsa 5(cinci) luni închisoare ce i-a fost aplicată – pentru

comiterea unei infracţiuni intenţionate la data de 30.04.2003 - prin sentinţa penală nr. 2484/20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi (rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.06.2003). Executarea acestei pedepse a fost suspendată condiţionat şi, totodată, cu privire la acesta s-a constatat intervenită graţierea condiţionată, cu reducerea termenului de încercare la 2(doi) ani, conform art. 120 alin. 2 Cod penal.

Reabilitarea este instituţia prin care efectele unei condamnări (sau a mai multora) ce constau în interdicţii, incapacităţi şi decăderi, încetează pentru viitor, pentru fostul condamnat care, o perioadă de timp, a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului, iar în cazul unor condamnări succesive, produce efecte cu privire la toate, având caracter indivizibil. Acest caracter rezultă din funcţia pe care reabilitarea o îndeplineşte( şi anume: reintegrarea socială şi juridică a fostului condamnat). Or, o reabilitare parţială - numai pentru o condamnare ori pentru unele din condamnările suferite de condamnat - este lipsită de sens, deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta.

În cazul reabilitării judecătoreşti o condiţie esenţială pentru a se dispune aceasta, alături de altele, o reprezintă împlinirea termenului de reabilitare.

Conform art.136 alin. 1 Cod penal termenele reabilitării judecătoreşti se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Conform art. 136 alin. 3 Cod penal în caz de graţiere totală, termenul curge de la dat actului de graţiere, cu condiţia, evidentă, ca acesat să fie ulterior condamnării. Dacă actul de graţiere este anterior condamnării, este evident că termenul reabilitării judecătoreşti nu poate să curgă mai devreme de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru că anterior acestui moment nu se poate vorbi de vreo condamnare. În ipoteza liberării condiţionate, termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei (respectiv: data considerării ca executată a acesteia) şi nu de la data liberării condiţionate.

În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa cea mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse.

Potrivit art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal „în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adăugă jumătate din durata pedepsei pronunţate”.

În speţă, pentru pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani şi 6(şase) luni închisoare, termenul necesar reabilitării judecătoreşti este de 5 ani şi 9 luni şi a început să curgă la data de 16.06.2003 (data la care a rămas definitivă ultima hotărâre de condamnare şi la care şi-a produs efectele actul de graţiere totală a pedepsei de 5 luni închisoare).

Acest termen nu era împlinit la data de formulării cererii de faţă, cu judecarea căreia tribunalul a fost investit ulterior (respectiv: 28.01.2008) şi nu este împlinit nici la această dată. El urmează a se împlini în cursul anului 2009.

Oricum, ceea ce interesează este dacă termenul era împlinit la data formulării cererii şi nu ulterior. Legea impune ca termenul de reabilitare să fie deja împlinit la data investirii instanţei cu cererea de reabilitare judecătorească, împrejurare ce rezultă din analiza coroborată a art. art. 135 alin. 1 lit. a şi art. 136 alin. 1 Cod penal, cât şi a art. 497 alin.1 lit. a  Cod pr. pen.. Potrivit acestui ultim text de lege „cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă”, printre alte ipoteze, şi „în situaţia în care a fost introdusă înainte de termenul legal”; conform alin. 2 a art.497 Cod pr. pen. într-o asemenea situaţie „cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal”.

 Pe de altă parte, corect a reţinut prima instanţă că termenul de reabilitare judecătorească de 5 ani şi 9 luni care a început să curgă iniţial la data de 18.10.2001 a fost întrerupt prin comiterea, la data de 30.04.2003, a unei noi infracţiuni intenţionate, pentru care recurentul a şi fost ulterior condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 2484/20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi”.

Domenii speta

Spete similare