Neîndiplinirea condiţiilor prev deart 14 din Legea nr. 554/2004 Caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Neîndiplinirea condiţiilor prev deart 14 din Legea nr. 554/2004

Caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Prin sentinţa nr 185/CA/24.02.2010 Tribunalul Iaşi a respins cererea reclamantului MM în contradictoriu cu  I P J IAŞI

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul M  M  a  chemat  în judecată pe INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN  IAŞI solicitând suspendarea executării dispoziţiei  nr. 1480/06.11.2009.

În motivare  s-a  arătat  că, prin dispoziţia  nr.  1480/06.11.2009  a  şefului Inspectoratului de  Poliţie  Judeţean  Iaşi, reclamantul  a fost  pus la  dispoziţia  unităţii  ca urmare  a  trimiterii  în judecată  ca inculpat.

Instanta a apreciat  ca cererea  este neîntemeiată  si a respins-o.

S-a retinut ca potrivit dispoziţiilor  art. 14 alin. 1 din Legea  nr. 554/2004, în cazuri  bine  justificate  şi pentru  prevenirea  unei pagube  iminente, după sesizarea, în condiţiile  art. 7, a  autorităţii  publice care a  emis actul sau a autorităţii ierarhic  superioare, persoana  vătămată poate să ceară instanţei competente  să dispună suspendarea  executării actului administrativ  unilateral până la  pronunţarea instanţei de  fond.  În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de  drept şi fără nicio formalitate.

Dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 dau definiţia pagubei  iminente  şi a cazurilor bine justificate astfel:

Pagubă iminentă - prejudiciul  material viitor şi previzibil  sau, după caz,  perturbarea  previzibilă  gravă  a  funcţionării  unei autorităţi  publice  sau a  unui serviciu public.

Cazuri  bine justificate - împrejurările legate de  starea  de  fapt şi de  drept, care  sunt de  natură să creeze  o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În primul  rând reclamantul  nu a  făcut dovada  cazului  bine  justificat,  neindicând  aspecte  care să  fie  în măsură  să  ridice  o îndoială  serioasă  în ceea  ce  priveşte  legalitatea  actului administrativ.

Potrivit  dispoziţiilor  art. 65  din  Legea  nr.  360/2002, poliţistul  faţă de  care  s-a  pus  în mişcare  acţiunea penală  sau care  este  judecat  în stare de  libertate  ori  eliberat provizoriu  pe  cauţiune  este pus  la dispoziţie.

După  câte  se  poate observa  legea prevede  obligativitatea  măsurii  punerii  la dispoziţie a  lucrătorului  de  poliţie  atunci  când  acesta este  într-una din situaţiile prevăzute  în textul de  lege, fără  îndeplinirea  altor condiţii. Ori având în vedere  conţinutul  rechizitoriului  din  27.10.2009 emis în dosarul nr. 489/P/2008 cerinţa apare  ca fiind  îndeplinită  ceea  ce  conferă actului administrativ  contestat aparenţa  de  legalitate.

Simpla  formulare  a  plângerii  prealabile  sau a  acţiunii  în anulare nu poate  în nici un fel  să constituie prin ea  însăşi  o  îndeplinire  a condiţiei  cazului bine  justificat (astfel  cum a  susţinut apărătorul reclamantului  prin concluziile  orale  formulate) deoarece  acest fapt ar  lipsi  de conţinut  această  cerinţă  prevăzută  expres  de  legiuitor.

Nu este îndeplinită din punctul de  vedere al instanţei nici condiţia existenţei unei pagube iminente.

S-a avut  în vedere  faptul  că potrivit  dispoziţiilor art. 65  alin. 4  din Legea  nr. 360/2002 reclamantul chiar  în situaţia  în care este pus la dispoziţia  unităţii este remunerat în continuare  la nivelul salariului de  bază  corespunzător  activităţii limitate  pe care  o poate desfăşura în acea  perioadă.

De asemenea  potrivit  aliniatului 6  al art. 65  din Legea  nr.  360/2002: În cazul în care s-a dispus scoaterea de  sub urmărire penală ori achitarea, precum  şi  în  cazul  încetării  urmăririi  penale ori a  procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de  care  a  fost privat pe perioada  punerii  la  dispoziţie, respectiv a  suspendării din funcţie, potrivit  competenţelor  stabilite  prin  ordin al  ministrului  administraţiei  şi internelor.

Acest  din urmă  fapt determină  o  acoperire în viitor a prejudiciului  suferit  în situaţia  constatării  inexistenţei  temeiurilor  ce  au  stat  la baza acestei  măsuri.

În ceea  ce  priveşte  nerespectarea prezumţiei  de  nevinovăţie  invocată de petent, instanţa arată că acesta  se  bucură  în continuare  de  această  prezumţie, măsura  punerii la dispoziţie fiind  doar  o măsură  cu caracter administrativ, temporară, care  a  fost prevăzută  de  legiuitor  având în vedere  calitatea  poliţistului  de  funcţionar  public  civil  cu statut  special, art. 65  alin. 6  din  acelaşi act  normativ  precizând  expres  soluţia  care  se  va  dispune în  cazul  în care  poliţistul  este  declarat  nevinovat.

Domenii speta

Spete similare