Infracţiuni prev. de legea 678/2001; transferul urmăririi penale potrivit art. 110 din legea 302/2004

Infracţiuni prev. de legea 678/2001; transferul urmăririi penale potrivit art. 110 din legea 302/2004

Infracţiunea de trafic de persoane, identificarea autorilor; Legea 302/2004 – transferul urmăririi penale; condiţiile prevăzute de art. 110 alin. 2 din legea 302/2004 pentru a se dispune transferul urmăririi penale; necesitatea existenţei unui minim de date pe baza cărora instanţa să aprecieze că prezenţa persoanei învinuite de săvârşirea infracţiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată

 În urma deliberării asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 7272/99/2010, Ministerul Public, DIICOT- Serviciul Teritorial Iaşi a solicitat, în temeiul disp. art. 110 şi urm. din Legea 302/2004, modificată şi completată prin Legea 224/2006 şi O.U.G. 103/2006, transferul urmăririi penale în Italia, în vederea continuării urmăririi penale de autorităţile italiene faţă de învinuitul V.A.D., cetăţean italian.

Referatul procurorului cuprinde menţiunile din rechizitoriul din data de 30.09.2007, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. D., C. D. şi A. I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin.1 şi alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 şi art. 7 din Legea 39/2003, rechizitoriu prin care s-a disjuns cauza faţă de învinuitul V.A.D., cercetat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 12 alin.1 şi alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 şi art. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prin rezoluţia din data de 20.01.2006 – fila 84 verso – dosar urmărire penală, în temeiul disp. art. 228 alin. 1 Cod proc. pen. s-a dispus începerea urmăriri penale faţă de cetăţeanul italian V.A.D., pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 2 din Legea 678/2001 şi asociere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. art. 7 din Legea 39/2003.

S-a reţinut că, în perioada 2003-2005, împreună cu inculpaţii C. D. şi M. D. s-a ocupat cu găsirea unor locuinţe şi cu plasarea fetelor aduse de către ceilalţi doi inculpaţi în cluburi, având o parte din profit, cunoscând faptul că cele 8 părţi vătămate sunt exploatate.

Având în vedere faptul că cetăţeanul italian nu a putut fi identificat după datele de stare civilă, datorită necolaborării inculpaţilor, dar şi datorită datelor insuficiente furnizate de autorităţile italiene, nu a putut fi audiat pentru faptele pentru care este cercetat şi nu a avut acces la materialul de urmărire penală.

Prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă s-a solicitat transferul urmăririi penale către autorităţile competente din Republica Italiană, în temeiul art.110 alin.2 din Legea nr.302/2004, susţinându-se că învinuitul nu poate fi audiat de către autorităţile judiciare române.

Instanţa româna competenta sa soluţioneze cauza în prima instanţă este Tribunalul Iaşi, conform prevederilor art. 27 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, raportat la art. 11 din Legea nr. 39/2003.

În lipsa altor date privind domiciliul sau reşedinţa învinuitului, instanţa a dispus citarea acestuia prin afişare la uşa Consiliului Local Iaşi, precum şi desemnarea unui apărător din oficiu.

Transferul de proceduri în materie penală reprezintă una din formele de cooperare judiciară în materie penală, precum şi un act de încredere reciprocă în activitatea de organizare a urmăririi infracţiunilor la nivel internaţional.

Potrivit prevederilor legii, transferul de proceduri în materie penală constă în efectuarea unor proceduri penale sau continuarea unor proceduri iniţiate de autorităţile judiciare române competente pentru o fapta care constituie infracţiune conform legii române şi transferarea acesteia unui stat străin, activitate care presupune respectarea unor anumite condiţii expres prevăzute de lege.

Instanţa urmează sa verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute de art. 110 din Legea nr. 302/2004, modificata, precum si daca organul de urmărire penala s-a consultat cu autorităţile italiene, le-a informat cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către cetăţeanul italian si s-a consultat cu privire la procedurile ce urmează a fi demarate

Conform disp. art.109 din Legea nr.302/2004:

„Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri iniţiate de autorităţile judiciare române competente, pentru o faptă care constituie infracţiune conform legii române, poate fi transferată unui stat străin, în condiţiile prevăzute în prezentul titlu.”

Condiţiile în care se poate dispune transferul unei proceduri penale sunt prevăzute de art.110 din Legea nr.302/2004, respectiv: 

"(1) Autorităţile judiciare române pot solicita autorităţilor competente ale altui stat exercitarea unei proceduri penale sau continuarea acesteia dacă transferul procedurii penale serveşte intereselor unei bune administrării a justiţiei sau favorizează reintegrarea socială în caz de condamnare, în unul dintre următoarele cazuri:

a) persoana învinuită de săvârşirea infracţiunii se află în executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat, pentru o infracţiune mai gravă decât cea comisă în România;

b) persoana învinuită de săvârşirea infracţiunii locuieşte pe teritoriul statului solicitat şi, în temeiul legii acestui stat, extrădarea sau predarea a fost refuzată ori ar fi refuzată în cazul formulării unei cereri sau al emiterii unui mandat european de arestare;

 c) persoana învinuită de săvârşirea infracţiunii locuieşte pe teritoriul statului solicitat şi, în temeiul legii acestui stat, recunoaşterea hotărârii penale definitive de condamnare pronunţate de instanţa română a fost refuzată ori nu corespunde ordinii juridice interne a acelui stat, dacă persoana condamnată nu a început executarea pedepsei, iar executarea nu este posibilă chiar având deschisă calea extrădării ori a predării.

(2) Transferul procedurii penale poate fi solicitat şi atunci când autorităţile judiciare române apreciază, funcţie de particularităţile cauzei, că prezenţa persoanei învinuite de săvârşirea infracţiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată şi acest lucru este posibil în statul străin”.

Instanţa constată că raportat la motivele de fapt expuse în sesizare, respectiv faptul că învinuitul nu poate fi audiat de către autorităţile judiciare române deoarece nu are reşedinţă în România, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art.110 alin.2 din Legea nr.302/2004 modificată.

Potrivit dispoziţiilor art. 110 alin.2 din Legea nr.302/2004, aşa cum a fost modificat prin Legea nr.222/2008 (art. 18 pct. 58), autorităţile judiciare române pot solicita transferul procedurii penale şi atunci când autorităţile judiciare române apreciază, funcţie de particularităţile cauzei, că prezenţa persoanei învinuite de săvârşirea infracţiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată, şi acest lucru este posibil în statul străin.

Potrivit textului de lege invocat, pentru ca transferul de procedură să poată opera este necesar ca învinuitul să fie o persoană, să poată fi identificată şi să locuiască (efectiv) pe teritoriul statului solicitat.

Prin adresa cu nr. 2012640/18.06.2010, Consulatul general al României la Milano – Biroul Ataşatului de Afaceri Interne a transmis DIICOT – Serviciul Teritorial Iaşi, că V.A.D. nu este cunoscut în baza de date a forţelor de ordine italiene.

În localitatea Torino funcţionează cluburile de noapte,, Notte Blue’’ şi,, Dom Perignon’’, însă acestea aparţin cetăţeanului italian Nuzzo Angelo.

În cauza de faţă, instanţa constată că nu s-a procedat la identificarea învinuitului V.A.D. după datele de stare civilă, nu s-a făcut dovada că acesta locuieşte în Italia în momentul de faţă, întrucât nu s-au întreprins demersurile necesare pentru a se dovedi această împrejurare, iar în evidenţele forţelor de ordine italiene nu figurează înregistrată nicio persoană cu acest nume.

 Instanţa constată că organele de cercetare penală nu au efectuat nici un alt act de identificare a învinuitului pe teritoriul statutului italian timp de trei ani de zile, stând în pasivitate până la data la care instanţa a fost sesizată cu prezenta cerere, respectiv data de 10.09.2010.

Pentru a fi incidente în cauză dispoziţiile alin.2 al art.110 din Legea nr.302/2004, republicată, trebuie să existe un minim de elemente pe baza cărora instanţa să aprecieze că „prezenţa persoanei învinuite de săvârşirea infracţiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată.”

Or, instanţa constată că învinuitul V.A.D. nici măcar nu a fost identificat după datele de stare civilă, cu atât mai puţin nu s-a stabilit domiciliul sau reşedinţa acestuia.

Având în vedere aceste considerente, instanţa este în imposibilitatea de a aprecia că învinuitul V.A.D. nu ar putea participa la cercetarea penală.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că în acest moment nu există certitudinea că învinuitul V.A.D. locuieşte în Republica Italiană, iar prezenţa sa nu ar putea fi asigurată în vederea efectuării cercetării penale, astfel că nu sunt întrunite condiţiile pentru a solicita autorităţilor competente ale statului italian transferul urmăririi penale, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 110 din Legea 302/2004, modificată şi completată prin Legea 224/2006 şi O.U.G. 103/2006, va respinge cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare