Cerere exequator; încuviinţare executare silită a unei sentinţe pronunţată de o instanţă străină.

Cerere exequator; încuviinţare executare silită a unei sentinţe pronunţată de o instanţă străină.

Secţia I civilă. Sentinţa civilă nr. 514/C/02.04.2012

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamţ sub nr. 5659/103/2011 la data de 09.12.2011, reclamantul X, în numele minorului Y, prin reprezentant legal, în calitate de creditori, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Z, încuviinţarea executării silite a sentinţei pronunţată de Judecătoria Regională din Nysa, Departamentul al III-lea pentru Problemele Familiei şi Minorilor, la data de 10 noiembrie 2009, în dosarul nr. IIIRC 210/2009, înfiinţarea, din oficiu, a popririi asupra veniturilor pe care le realizează debitorul, în temeiul prevederilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, acordarea ajutorului public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. a) şi c) din OUG  51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, respectiv plata onorariului de avocat şi a onorariului provizoriu pentru executorul judecătoresc.

În motivarea acţiunii formulate, se invocă următoarele împrejurări de fapt şi de drept:

Prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Regională din Nysa, Departamentul al III-lea pentru Problemele Familiei şi Minorilor, la data de 10 noiembrie 2009, în dosarul nr. III RC 210/2009, s-a stabilit că debitorul Z este tatăl minorului Y şi a fost obligat să plătească pentru acesta o pensie alimentară în valoare de 1500 zloţi lunar, cu începere de la 1 ianuarie 2009.

Sentinţa a devenit definitivă la data de 12 noiembrie 2009 şi executabilă începând cu data de 10 noiembrie 2009.

Din înscrisurile ataşate prezentei cereri, rezultă că debitorul a fost legal citat şi i s-a comunicat actul de sesizare. Debitorul nu a achitat nicio sumă în contul obligaţiei de întreţinere în favoarea minorului, astfel că până în prezent (pentru perioada 01.01.2009-30.11.2011, 35 luni) datorează suma totală de 52.500 zloţi, echivalentul a 52.353 lei (1 zlot = 0,9972 lei), la care urmează  să se calculeze dobânda legală pentru perioada de întârziere la plata pensiei.

Având în vedere că debitorul Z se sustrage de la plata pensiei de întreţinere stabilită de instanţa poloneză şi nu a achitat nici o sumă din debitul restant, reclamantul solicită ca, în temeiul art. 38 şi urm. din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 şi al prevederilor Convenţiei de la New York din 1956 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, ratificată de România prin Legea nr. 26/1991 se să admită cererea şi să se încuviinţeze executarea silită pe teritoriul României a sentinţei menţionate.

Mai arată că potrivit art. I ind. 2 din Legea nr. 191/2007 de aprobare a O.U.G. nr. 119/2006, regula de la art. 1 ,,cererile pentru recunoaşterea, precum şi pentru încuviinţare executării silite pe teritoriul României, a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului”.

Potrivit aceluiaşi articol, alineatul secund, hotărârea poate fi atacată numai cu recurs.

Baroul Bucureşti a fost desemnat pentru a exercita atribuţiile de instituţie intermediară prin art. 2 din Legea nr. 26/1991, iar conform art. 6 par. 1 din Convenţie ,,instituţia intermediară ia, în numele creditorului, toate măsurile potrivite pentru asigurarea obţinerii pensiei de întreţinere. În special, ea încheie tranzacţii, iar atunci când este necesar, intentează şi susţine o acţiune privind pensia de întreţinere şi face demersuri pentru executarea oricărei hotărâri, ordonanţe sau altui act judiciar.”

Potrivit art. 41, teza a doua din Regulament ,,partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate, în această fază a procedurii, formula apărări”.

 În dovedire, a anexat cererii formulate, următoarele înscrisuri: copia şi traducerea sentinţei pronunţate de Judecătoria Regională din Nysa, Departamentul al III-lea pentru Problemele Familiei.

Pârâtul-debitor Z a formulat întâmpinare în cauză, în cuprinsul căreia arată că nu poate fi prezent la proces la termenul stabilit, fiind plecat în străinătate, motiv pentru care a solicitat acordarea unui termen pentru a dovedi că situaţia de fapt actuală nu mai corespunde celei arătate în momentul formulării cererii de încuviinţare a executării de către reclamant. În acest sens, arată că va depune acte, care emană de la însăşi mama copilului din care rezultă că, pe de o parte, aceasta a primit întreaga sumă de bani cu titlu de pensie de întreţinere cuvenită fiului lor, iar pe de altă parte, ambii părinţi au convenit în mod amiabil asupra modalităţii de plată a pensiei de întreţinere în viitor.

Tribunalul a încuviinţat cererea de amânare formulată, acordând două termene de judecată,  pentru a da posibilitatea pârâtului de a dovedi înţelegerea intervenită, prin încheierea unei tranzacţii, care să conducă în cele din urmă la stingerea prezentului litigiului.

Însă, pârâtul-debitor nu a comunicat instanţei, deşi i s-a solicitat prin adresă, înscrisurile la care a făcut referire în întâmpinarea formulată în cauză.

Analizând cererea petentului, X, în raport de înscrisurile anexate, instanţa reţine următoarele considerente:

Prin sentinţa pronunţată de Judecătoria Regională din Nysa, Departamentul al III-lea pentru Problemele Familiei şi Minorilor, la data de 10 noiembrie 2009, în dosarul nr. III RC 210/2009, s-a stabilit că debitorul Z este tatăl minorului Y, născut la 16 aprilie 2001 la Nysa, fiul X; s-a stabilit numele copilului ca fiind --; s-a stabilit că pârâtului nu i se va acorda puterea părintească asupra fiului minor;  s-a stabilit că pârâtul va plăti în beneficiul fiului său minor Y pensia alimentară în valoare de 1500 zloţi lunar, începând de la 1 ianuarie 2009, plătibilă în avans mamei minorului, Y, până la a 15-a zi a fiecărei luni, împreună cu procentele legale în caz de întârziere a plăţii.

S-a menţionat în cuprinsul hotărârii că aceasta este executorie începând cu data de 10 noiembrie 2009.

Baroul de avocaţi al municipiului -, în calitate de instituţie intermediară desemnată prin Legea nr. 26 din  6 martie 1991 pentru aderarea României la convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, a formulat prezenta cerere de încuviinţare a executării silite, în forma popririi, în condiţiile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă.

De asemenea, a solicitat şi acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenţei prin avocat şi cea de desemnare a unui executor judecătoresc, cerere ce a fost soluţionat pe cale separată, conform procedurii de soluţionare prevăzută de OUG 51/2008, prin încuviinţarea acesteia.

În ce priveşte soluţionarea fondului cererii de încuviinţare a executării silite, tribunalul reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 174 şi urm. din

Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Dispoziţiile legii menţionate prevăd obligativitatea analizării hotărârii sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaştere a acesteia, în raport cu dispoziţiile art. 167 şi urm. din legea menţionată, dar şi a criteriilor prevăzute de art. 174, care reglementează procedura încuviinţării executării hotărârii străine.

Astfel sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaştere, Tribunalul constată că hotărârea în cauză poate fi recunoscut în România, deoarece întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, respectiv acesta este un înscris autentic, prin faptul că a fost eliberat de autoritatea poloneză competentă, nu există un alt înscris care să fie ireconciliabil cu acesta, nu încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român, are caracter definitiv şi, în fine, acesta nu intră în competenţa exclusivă a jurisdicţiei române.

De asemenea, hotărârea poate fi supusă executării silite pentru că îndeplineşte şi condiţiile necesare executării prevăzut de art. 174 din lege, respectiv acesta este executorie, împrejurare care rezultă din însăşi conţinutul acesteia, iar dreptul la acţiune nu este prescris, întrucât mama copilului, creditorul pensiei de întreţinere, nu a stat în pasivitate, ci începând cu anul 2010 aceasta a demarat procedurile de executare silită, care s-au prelungit până în prezent.

În ce priveşte modalitatea concretă de executare, în cauză s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv realizarea înfiinţării popririi veniturilor debitorului de către instanţă, din oficiu.

Însă, tribunalul reţine că, în cauză, nu poate fi înfiinţată din oficiu poprirea, întrucât nu sunt cunoscute veniturile periodice ale debitorului, astfel cum prevăd dispoziţiile legale menţionate; mai mult, debitorul este plecat din ţară, iar la dosarul cauzei nu există elemente din care să rezulte că acesta obţine venituri în România. În aceste condiţii, instanţa reţine că este în interesul creditorului ca executarea silită să se realizeze prin executorul judecătoresc, care are mijloacele procedurale necesare identificării eventualelor venituri realizate în România de către debitor.

Tribunalul reţine că, potrivit înscrisului aflat la fila 19 dosar, Tribunalul Districtual de la Opole – Polonia, a comunicat Baroului --, cererea creditorului obligaţiei de întreţinere de încuviinţare a executării silite şi asupra bunurilor mobile de care aceasta are cunoştinţă (autoturism), urmând a fi luată în considerare de către instanţă şi această modalitatea de executare, alături de executarea prin poprire, deşi autoritatea intermediară nu a formulat cerere expresă în acest sens. Tribunalul constată ca fiind solicitată şi modalitatea executare mobiliară, pentru că titularul cererii de executare este creditorul pensiei de întreţinere, iar Baroul -- are doar atribuţii de intermediare, atunci când este vorba de obiectul cererii formulată de solicitanţi.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa, în temeiul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, coroborate şi cu dispoziţiile Legii nr. 191/2007 de aprobare a O.U.G. nr. 119/2006, a admis cererea de încuviinţare executare hotărâre străină formulată de reclamantul Baroul Bucureşti, în numele minorului Y, prin reprezentant legal, în calitate de creditori, în contradictoriu cu pârâtul-debitor Z.

A încuviinţat executarea silită a sentinţei pronunţată de Judecătoria Regională din Nysa, Departamentul al III-lea pentru Problemele Familiei şi Minorilor, la data de 10 noiembrie 2009, în dosarul nr. IIIRC 210/2009, prin care s-a stabilit că pârâtul Z va plăti în beneficiul fiului său minor Y pensia alimentară în valoare de 1500 (o mie cinci sute) de zloţi lunar, începând din ziua de 1 ianuarie 2009, plătibilă în avans mamei minorului, până la a 15-a zi a fiecărei luni împreună cu procentele legale în caz de întârziere a plăţii şi se va dispune ca executarea silită a hotărârii menţionate să se realizeze de către un executor judecătoresc competent teritorial, potrivit legii, prin poprire sau prin executare silită mobiliară, potrivit cererii creditoarei din 30 august 2011 (fila 19 dosar).

Domenii speta

Spete similare