Stabilirea si declararea contribuţiilor datorate şi nevirate la bugetul fnuas

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 101/54/2013, reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Munca Olt, în temeiul punctelor 227 - 229 din Regulamentul privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea plenului Curţii de Conturi nr.130/2010, a formulat plângerea împotriva încheierii nr. 159 din 19.12.2012, emisă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, cu solicitarea de a constata netemeinicia susţinerilor Comisiei din cuprinsul acestei încheieri, de a dispune anularea acesteia si, pe cale de consecinţa, a masurilor dispuse prin decizia nr. 37, emisa de Curtea de Conturi Olt in data de 02.10.2012, decizie având ca obiect înlăturarea deficientelor constate si consemnate in raportul de audit financiar nr. 3686/12.09.2012, încheiat in urma acţiunii cu tema „audit financiar al contului anual de execuţie bugetara".

Precizează că încheierea nr. 159/19.12.2012 a fost emisa de către Curtea de Conturi urmare contestaţiei formulate de către AJOFM Olt împotriva deciziei Curţii de Conturi Olt nr. 37/02.10.2012.

Menţionează şi faptul că, în conformitate cu prevederile punctelor 120 - 122 din Regulamentul menţionat anterior, AJOFM Olt a formulat şi obiecţiuni la Raportul de audit financiar nr. 3686/12.09.2012, înregistrate la Camera de Conturi a judeţului Olt sub nr. 45/14.09.2012.

Astfel, prin încheierea sus-menţionată, Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României a respins contestaţia formulată de conducerea AJOFM Olt faţă de masurile dispuse la punctele 1 si 3 din Decizia nr. 37/02.10.2012, emisă de către directorul Camerei de Conturi Olt pentru înlăturarea unor nereguli cu caracter financiar contabil, stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora.

Având in vedere motivele de fapt şi temeiurile de drept precizate in obiecţiunile la raportul de audit financiar, cele formulate în contestaţia la decizia nr. 37/02.10.2012, precum şi cele menţionate mai jos, reclamanta solicită admiterea prezentei sesizări şi să se constate faptul că AJOFM Olt şi-a îndeplinit obligaţiile ce ii reveneau, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi cu precizările instituţiilor cu atribuţii în domeniul stabilirii, gestionarii şi încasării creanţelor fiscale, astfel:

1. Referitor la măsura dispusa la pct-ul 1 din decizie - „Stabilirea si declararea contribuţiilor datorate şi nevirate la bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate ca urmare a neaplicării procentului legal de contribuţie de 6,5%, pe perioada 2009 - 2010", Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi invoca în susţinerea hotărârii de respingerea a contestaţiei sale faptul că prin OUG nr. 226/2008 privind unele masuri financiar-bugetare şi prin Legea nr. 11 /2010 a bugetului de stat pe anul 2010, au fost stabilite cote de contribuţii sociale de sănătate numai pentru „cota datorată de angajat" prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, fără a se face vreo referire la cota de 6,5% precizată în art. 260 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, articol care, în opinia Comisiei, reglementează cota de contribuţie la bugetul asigurărilor de sănătate pentru beneficiarii de indemnizaţie de şomaj.

Susţinerea Comisiei este eronata, având în vedere că textul de lege care precizează cota de contribuţie lunară pentru asigurările de sănătate şi veniturile asupra cărora se aplică este art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care prevede expres :„Contribuţia lunara a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 5,5%,  care  se aplica asupra: a)veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri realizate din desfăşurarea unei activităţi dependente; b)veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de bazaminimbrut pe tara,lunar; c)veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si  nu se Încadrează la lit. b); d)indemnizaţiilor de şomaj;"

Articolul 260 din Legea nr. 95/2006 stabileşte doar bugetele din care se suporta aceste contribuţii si sumele asupra cărora se aplica aceste cote, cote stabilite aşa cum a precizat, in art. 257 si nicidecum în art. 260 din lege.

Astfel, articolul 260 din Legea nr. 95/2006, prevede că: „(1) Contribuţia datorata pentru persoanele prevăzute la art. 213 se suporta după cum urmează:a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c), d), f),g),i) şi j)*); a1) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h), începând cu 1 ianuarie 2012; b) de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituit în condiţiile legii, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b);c) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. e);

(2) Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. d),f), i) şi) se stabilesc prin aplicarea cotei de 5,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară.

Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b) si e) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5%*) asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de munca datorata unui accident de munca sau unei boli profesionale, respectiv asupra indemnizaţiei de şomaj.

(4)Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. g) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5%*) asupra ajutorului social acordat, in condiţiile legii, pentru asigurarea venitului minim garantat.

Mai mult, conform art. 2581 alin.(l)din Legea nr. 95/2006 - ,,Cotele de contribuţii prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat."

Ori, aşa cum precizează, la litera d) a articolului 257 din lege, se regăseşte si indemnizaţia de şomaj, ca venit asupra căruia se aplică cota de contribuţie prevăzută de acelaşi articol de lege, de 5,5%.

În aceste condiţii, apreciază că în speţa de faţă este vorba despre o interpretare eronată a unor dispoziţii legale, interpretare dată de o regretabilă eroare legislativă, situaţie în care, apreciază că, în virtutea principiului de interpretare a dispoziţiilor legale conform căruia atunci când există îndoieli asupra unor dispoziţii legale, acestea se interpretează în favoarea debitorului obligaţiei de îndeplinit, în cazul de faţă, în favoarea AJOFM Olt ca instituţie ce avea obligaţia de a constitui şi vira contribuţia aferenta indemnizaţiilor de şomaj, la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate.

De altfel, consideră că aceasta este interpretarea corectă, nefiind firesc şi nici legal ca diferite categorii de asiguraţi (salariaţi, şomeri, pensionari, etc.) să plătească diferenţiat contribuţia la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, în condiţiile în care beneficiază de aceleaşi servicii medicale.

De asemenea, precizează şi faptul că, începând cu anul 2011, legislativul a corectat acesta eroare, stipulând în art. 8 alin.(3) din Legea bugetului de stat pe anul 2011, Legea nr. 286/2010, că: „Pentru anul 2011, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: a) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu  modificările şi completările ulterioare; b) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea, nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioara; c) 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligaţia plăţii contribuţiei direct sau cu plata din alte surse."

Mai mult, aşa cum a precizat şi în Obiecţiunile la Raportul de audit financiar nr. 3685/12.09.2012, precum şi în Contestaţia la decizia nr. 37/02.10.2012, absolut toate instituţiile publice cu competenţe în constatarea, stabilirea, urmărirea şi încasarea contribuţiei la Fondul Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate, au interpretat dispoziţiile legale mai sus menţionate în sensul că, pentru beneficiarii de indemnizaţii de şomaj, contribuţia la bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate este de 5,5%.

Astfel, programele informatice întocmite la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, programe transmise unităţilor din subordine şi care nu puteau fi modificate de către acestea, precizau ca şi contribuţie la acest fond pentru sănătate, cota de 5,5% aplicată asupra indemnizaţiei de şomaj.

De asemenea, Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala a întocmit „Registrul Fiscal şi al contribuţiilor sociale. Contribuţii de asigurări sociale de sănătate" postat pe site-ul http://app.mefromania.ro/public/wps/portal/Taxe, în care se precizează cota de 5,5% pentru toate categoriile de persoane asigurate in cadrul art. 257.

Mai mult, fundamentarea bugetului de venituri pe anii 2009 si 2010 al Fondului Naţional Unic de Sănătate, s-a efectuat ţinându-se cont de cota de 5,5% plătită pentru toate categoriile de asiguraţi precizaţi în art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în condiţiile în care, prin legile bugetului de stat pentru anii 2009 şi 2010, au fost prevăzute contribuţiile la Fondul naţional unic de asigurări de sănătate în cuantum de 5,5%, Legea nr. 95/2006 prevăzând, de asemenea, expres în art. 257, faptul că pentru indemnizaţiile de şomaj, cota la FNUAS este de 5,5%, apreciază că obligarea sa la constituirea şi virarea diferenţelor până la cota de 6,5%, reprezintă o încălcare flagrantă a dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a dispoziţiilor art. 22 alin.(2) lit.a şi art. 21 alin.(3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii de: a) angajarea, lichidarea si ordonanţarea cheltuielilor în limitele creditelor bugetare repartizate şi aprobate…" si „ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc potrivit prevederilor din bugetele aprobate...."

Solicită a se avea în vedere şi faptul că, potrivit prevederilor art. 71 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, nerespectarea prevederilor art. 4 alin.(2) si (3) din lege, constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Astfel, conform art. 4 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 „ Sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) (între care şi bugetele fondurilor speciale), în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă sume maxime ce nu pot fi depăşite" , iar potrivit alin.(3) „Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate".

În aceste condiţii, AJOFM Olt în calitate de ordonator terţiar de credite, nu avea nicio posibilitate legală să reţină şi să vireze o contribuţie la bugetului Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, într-o altă cotă decât cea comunicată de ordonatorul principal de credite - Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca, confirmată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală precum şi de toate instituţiile statului cu atribuţii în domeniu şi, mai mult, aprobată prin Legile bugetului de stat pe anii 2009 şi respectiv 2010.

Consideră că,  în situaţia în care ar fi calculat şi virat respectiva contribuţie într-o altă cota decât cea de 5,5%, AJOFM Olt ar fi încălcat grav legislaţia în vigoare, încălcarea respectivă având, aşa cum a precizat caracter infracţional.

În ceea ce priveşte respingerea contestaţiei faţă de măsura dispusă la punctul 3 din decizia Camerei de Conturi Olt - „Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia ca urmare a acordării de indemnizaţii de şomaj persoanelor care au realizat în acelaşi timp venituri de natură salarială sau venituri din activităţi autorizate potrivit legii, mai mari decât valoarea lunară a indicatorului social de referinţa de 500 lei/lună", menţionează că, la data stabilirii drepturilor la indemnizaţie de şomaj, toate cele 14 persoane menţionate în decizia contestată, îndeplineau condiţiile legale pentru a beneficia de acest drept.

Faptul că, ulterior deschiderii dreptului la indemnizaţie de şomaj, aceste persoane s-au încadrat în muncă sau au obţinut venituri din activităţi autorizate potrivit legii, mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, nu înseamnă că acestor persoane le-au fost acordate drepturile în mod nelegal, aşa cum în mod eronat au reţinut auditorii externi şi ulterior şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, de vreme ce, aşa cum am precizat, încadrarea în muncă sau obţinerea de venituri din activităţi autorizate potrivit legii, mai mari decât ISR, s-a produs ulterior stabilirii drepturilor la indemnizaţie de şomaj.

Astfel, atât pentru cei încadraţi cu contract individual de muncă cât şi pentru cei care obţin din activităţi independente, venituri lunare mai mari decât ISR, conform Legii nr. 76/2002, încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj se face cu data încadrării sau începând cu luna în care a obţinut venituri, conform art. 34 alin.(l) lit. b) si art. 44 lit.a) si b) din Legea nr. 76/2002.

Formularea auditorilor externi de la Capitolul II pagina 1 a Procesului verbal de constatare - acordarea de indemnizaţii de şomaj unor persoane care nu îndeplineau condiţiile legale", vine în contradicţie flagrantă cu descrierea abaterii de la regularitate şi legalitate, din partea de text a paragrafului respectiv, din context se subînţelege că AJOFM Olt ar fi avut cunoştinţă despre faptul că persoanele respective realizează venituri din activităţi independente mai mari decât ISR, ceea ce este complet fals şi lipsit de orice fundament real.

Pentru clarificarea situaţiei, menţionează că este vorba de venituri realizate din activităţi independente, autorizate potrivit legii, venituri despre care, în situaţia în care şomerii nu le declară conform obligaţiei legale prevăzute la art. 41 alin.(l) lit.b din Legea nr. 76/2002, agenţia nu le poate verifica pentru anul stabilirii dreptului la indemnizaţiei de şomaj, decât după ce Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala comunică deciziile de impunere cu veniturile efectiv realizate, pentru anul precedent, deci după luna iulie a anului următor stabilirii dreptului la indemnizaţia de şomaj. Precizează că şi aceste venituri comunicate prin deciziile de impunere sunt provizorii, acestea fiind supuse procedurilor legale de contestare, acesta fiind motivul pentru care aceste aspecte sunt verificate anual după luna septembrie a anului următor, când rămân definitive.

Susţinerile din încheierea Curţii de Conturi nr. 159/19.12.2012 privind faptul că, conducerea entităţii refuză nejustificat să găsească soluţii de punere în aplicare a masurilor transmise prin decizie sunt nereale si tendenţioase.

Astfel, AJOFM Olt a exercitat şi exercită în continuare atribuţiile stabilite prin lege în vederea stabilirii beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj, care, ulterior stabilirii drepturilor,  s-au încadrat în muncă sau au obţinut venituri din activităţi autorizate, în vederea luării măsurilor prevăzute de lege, numai că determinarea acestor venituri realizate nu se poate face decât de către organele fiscale, după depunerea de către persoanele în cauză a situaţiilor fiscale cu veniturile realizate efectiv în anul anterior.

Având in vedere motivele de fapt si temeiurile de drept precizate la punctele 1 si 2 din prezenta, solicita să se constate netemeinicia şi nelegalitatea încheierii nr. 159/19.12.2012 a Curţii de Conturi a României si sa exonereze AJOFM Olt de stabilirea, declararea şi virarea la FNUASS, a diferenţei de contribuţie pentru anii 2009 si 2010, AJOFM Olt neavând nicio culpă în ce priveşte virarea acestei contribuţii în cota de 5,5%. prevăzuta de lege.

Prin  întâmpinare pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI - CAMERA DE CONTURI OLT  a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant ca nefondată şi menţinerea Deciziei nr. 37/02.10.2012 ca temeinică şi legală, cu motivarea că instituţia reclamantă nu a respectat prevederile legale întrucât, în cazul contribuţiilor virate la bugetul FNUASS, acestea au fost stabilite prin aplicarea procentului de 5,5% în loc de 6,5 % asupra indemnizaţiei de şomaj, nerespectându-se prevederile Legii nr. 95/1006, care stabilesc că, contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. 2 lit. b şi e, se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra indemnizaţiei de şomaj, valoarea estimativă a abaterii de la legalitate şi regularitate fiind de 1.388.851 lei.

Referitor la măsura dispusă la punctul 3 din decizia nr. 37/2012 privind stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acesteia ca urmare a acordării indemnizaţiei de şomaj persoanelor care au realizat în acelaşi timp venituri de natură salarială sau venituri din activităţi autorizate potrivit legii, mai mari decât valoarea lunară a indicatorului social de referinţă de 550 lei/lună, s-a solicitat de asemenea prin întâmpinare, respingerea cererii reclamantei întrucât, cu ocazia controlului efectuat, s-a constatat că în perioada supusă auditării, AJOFM Olt a acordat indemnizaţie de şomaj şi unor persoane care au realizat în acelaşi timp şi venituri de natură salarială sau venituri din activităţi autorizate potrivit legii , mai mari decât valoarea lunară a indicatorului social de referinţă, respectiv 500 lei/lună, respectiv 10 cazuri în anul 2011 în care persoanele realizau venituri din contracte de muncă încheiate cu angajatorii şi 8 cazuri în care s-au realizat venituri din activităţi autorizate mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, valoarea estimativă a abaterii fiind de 68.478 lei.

Prin sentinţa. 72/13.02.2013 Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt , care a apreciat că cererea reclamantei este parţial întemeiată.

Prin decizia Curţii de Conturi Olt nr. 37/02.10.2012, urmare a raportului de audit financiar nr. 3686/12.09.2012, s-a decis la pct. 1 din decizie „Stabilirea si declararea contribuţiilor datorate şi nevirate la bugetul FNUAS ca urmare a neaplicării procentului legal de contribuţie de 6,5 % pe perioada 2009-2010”, iar la punctul 3 „Stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia ca urmare a acordării de indemnizaţii de şomaj a persoanelor care au realizat in acelaşi timp venituri de natură salarială sau venituri din activităţi autorizate, potrivit legii, mai mari decât valoarea lunara a indicatorului social de referinţă de 500 lei/lună”.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la punctul 1 din decizie privind „Stabilirea si declararea contribuţiilor datorate şi nevirate la bugetul FNUAS ca urmare a neaplicării procentului legal de contribuţie de 6,5 % pe perioada 2009-2010”, se constată că cererea reclamantei privind anularea acestei măsuri, este întemeiată, interpretarea dispoziţiilor legale de către organul de control fiind eronată.

Forma iniţială a art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevedea că : „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra : a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitelor venit; b) veniturilor impozabile realizate de către persoane care desfăşoară activităţi independente…; c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit…; d) indemnizaţiilor de şomaj; e) veniturilor din cedarea folosinţelor bunurilor…; f) veniturilor realizate din pensiei;”, această cotă unică de 6,5% a contribuţiei de sănătate rămânând nemodificată pe perioada 29.05.2006-30.06.2008.

Prin OUG nr. 72/2006 privind  modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 a fost modificat alin. 3 al art. 257, stabilindu-se că în cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. 2 lit. a –d şi f, contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.

Prin Legea nr. 388/2007 privind Legea bugetului de stat pe 2008, s-au  stabilit cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate prevăzute de Legea nr. 95/2005 ca fiind de 5,5% începând cu 01 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art. 257, fiind de menţionat folosirea sintagmei „pentru cota prevăzută la art. 257” ceea ce înseamnă că începând cu luna iulie 2008 cota de 5,5 % se aplică pentru toate categoriile de persoane prevăzute la art. 257, neexistând vreo excepţie.

Prin OUG nr. 226/30.12.2008 privind unele măsuri financiare bugetare, s-a stabilit că pentru anul 2009 contribuţiile pentru asigurările de sănătate prevăzute de Legea nr. 95/2006 se stabilesc la 5,5% pentru cota datorată de angajat prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, fiind de reţinut că această nouă formulare folosită prin art. 1 alin. 1 lit. a din OUG nr. 126/2008 respectiv de „5,5% pentru cota datorată de angajat prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006” este diferită de cea folosită anterior prin art. 9 alin. 3 lit. b din Legea nr. 388/2007 şi care se referea la „5,5% pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, noua formulare dând loc şi unei alte interpretări în sensul că, cota de 5,5% se aplică numai pentru categoriile de persoane de la art. 257 care au calitatea de angajat.

Formularea din art. 1 alin. 1 lit. a din OUG nr. 226/2008 este preluată identic şi de Legea nr. 11/26.01.2010 privind Legea bugetului de stat pe anul 2010, precum şi de Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011.

Se constată astfel că, este eronată interpretarea dată textelor de lege anterior menţionate în sensul că respectiva cota de 5,5 % se aplică, începând cu 01.01.2009 doar pentru persoanele prevăzute la  art. 257 alin. 2, lit. a  care au calitatea de angajat, în realitate, interpretarea textului respectiv în conformitate şi cu voinţa legiuitorului fiind aceea că respectiva cotă se aplică pentru toate categoriile de persoane prevăzute la art. 257, inclusiv pentru indemnizaţiile de şomaj prevăzute la art. 257 alin. 2 lit. d.

Această interpretare rezultă din faptul că art. 257 conţine reglementări cu privire numai la „persoana asigurată”, enumerând clar şi precis categoriile de persoane supuse prevederilor respective, art. 257 nefăcând nicio distincţie între persoanele asigurate care au calitatea de angajat şi persoanele asigurate care nu au calitatea de angajat, iar orice împărţire a persoanelor asigurate în persoane care au calitatea de angajat şi care vor fi supuse cotei de 5,5 % şi persoane asigurate care nu au calitatea de angajat spre a fi supuse cotei de 6,5% este contrară spiritului legii şi vine în contradicţie cu voinţa legiuitorului.

Prin „angajat” în sensul legii, trebuie să se înţeleagă persoana asigurată aşa cum este ea prevăzută de dispoziţiile art. 257 din Legea nr. 95/2006, iar o interpretare diferită, în sensul celei făcute de intimată ar însemna încălcarea voinţei legiuitorului, neputând accepta că legiuitorul a dorit ca şomerii şi pensionarii, care nu au calitatea de angajat, să achite o contribuţie de 6,5%  în timp ce persoanele angajate să achite o contribuţie mai mică de 5,5%.

Se constată astfel că, organul de control a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor legale privind calculul cotei reprezentând contribuţia pentru asigurări de sănătate privind indemnizaţiile de şomaj, reclamanta AJOFM Olt calculând în mod corect şi cu respectarea dispoziţiilor legale cuantumul contribuţiilor respective astfel că, cererea reclamantei va fi admisă şi se va dispune anularea parţială a Încheierii nr. 159/19.12.2012 a Curţii de Conturi a României şi decizia nr. 37/2.10.2012 a Camerei de Conturi Olt, în ceea ce priveşte măsura dispusa la pct. 1 „Stabilirea si declararea contribuţiilor datorate şi nevirate la bugetul FNUAS ca urmare a neaplicării procentului legal de contribuţie de 6,5 % pe perioada 2009-2010”.

În ceea ce priveşte cererea privind anularea punctului 3 din decizia nr. 37/02.10.2012 s-a constatat că aceasta este neîntemeiată si a fost respinsă, constatările referitoare la acordarea indemnizaţiei de şomaj şi unor persoane care au realizat în acelaşi timp şi venituri de natură salarială sau venituri din activităţi autorizate potrivit legii, mai mari decât valoarea lunară a indicatorului social de referinţă, respectiv 500 lei/lună, fiind reale, fiind recunoscute de altfel şi de către reclamantă, care şi-a argumentat cererea doar prin faptul că la data stabilirii drepturilor de indemnizaţie de şomaj toate cele 14 persoane menţionate, îndeplineau condiţiile legale pentru a beneficia de dreptul respectiv, contestându-se doar formularea auditorilor externi referitoare la „acordarea de indemnizaţii de şomaj unor persoane care nu îndeplineau condiţiile legale”.

Formularea respectivă, raportat la concluziile organului de control este însă corectă întrucât la data controlului s-a constatat că au fost acordate indemnizaţii unor astfel de persoane, neavând relevanţă faptul că la data stabilirii drepturilor, erau îndeplinite condiţiile de acordare, câtă vreme ulterior aceste condiţii nu mai erau îndeplinite şi totuşi indemnizaţiile au fost acordate.

Data publicarii pe portal:04.10.2013

Domenii speta

Spete similare