Fapta inculpatului care, prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi (în condiţiile în care prin decizia c.c. 903/2010 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din ...

Fapta inculpatului care, prin nerespectarea dispozitiilor legale privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi (în conditiile în care prin decizia C.C. 903/2010 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din OUG 55/2002) a cauzat partii vatamate anumite leziuni, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala  din culpa prev. de art. 184 alin. 1 din Codul penal. S-a constatat ca savârsirea faptei nu a fost urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activitati si s-a considerat ca încalcarea obligatiilor de prudenta sau diligenta de catre inculpat se circumscrie notiunii de culpa în general dar nu si a notiunii de culpa speciala ceruta de dispozitiile alin. 3 al art. 184 din Codul penal.

Prin sentinta penala nr. 75 din 22 februarie 2011, Judecatoria Sighetu Marmatiei, în temeiul art.334 Cod de procedura penala, a schimbat încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare a instantei din infractiunea de neluare a masurilor de prevenire a atacului canin de catre proprietarul câinelui asupra unei persoane, prevazuta de art. 11 al. 1 si 2 din OUG nr. 55/2002, aprobata prin Legea 60/2003 în infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de  art.184 al.1 si 3 Cod penal.

In temeiul art. 345 al. (2) C.pr.penala, a condamnat inculpatul S.W.R. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de  art.184 al.1 si 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.” a si c” si art.76 lit. „f”C.pen. raportat la art. 63 alin.3 C.pen. , la pedeapsa amenzii în cuantum de  450 lei.

A obligat inculpatul sa plateasca partii civile H.I.S. prin  reprezenzant legal, suma de 1800 lei, reprezentând despagubiri  materiale si suma de 5.000 lei  daune morale.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc.pen. a obligat inculpatul sa plateasca statului cheltuieli judiciare în suma de  485 lei.

În baza art.193 Cod de procedura penala, a obligat inculpatul sa plateasca  partii civile  suma de 1968 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotarî astfel, judecatoria a constatat ca prin rechizitoriul nr. nr.469/P/2008 din data de 07.10.2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, a fost trimis în judecata inculpatul S.W.R. pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.  11 al.1 si 2  din O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, constând în aceea ca la data de  25.02. 2008,  nu a luat  masurile de prevenire ale atacului canin ceea ce a generat agresarea minorului – parte vatamata H.I.S. de catre câinele periculos  Mastino Napolitano, suferind leziuni corporale vindecabile în timp de 28-30 zile.

În fapt, inculpatul S.W.R. este proprietarul unui câine  rasa ,,Mastino Napolitano”, acesta fiind tinut legat în curtea locuintei sale din Sighetu Marmatiei .

În acelasi imobil, cu acces direct din strada, inculpatul detine un bar.

Astfel, la data de 25.02.2008 în jurul orelor 1300, P.M. împreuna cu nepotul sau minor, H.I.R., în vârsta de 3 ani, s-au dus la barul respectiv unde, asezându-se la o masa situata în apropierea usii de acces în local, a început sa consume o cafea în prezenta martorului P.V.

La un moment dat minorul, cu acordul bunicii sale a iesit pe trotuarul din fata localului pentru a urmari masinile.

Între timp a sosit acasa inculpatul si a deschis poarta mare pentru a intra în curte, moment în care a tâsnit pe lânga el câinele, care scapase din legatoare si s-a aruncat asupra minorului, doborându-l la pamânt si  muscându-l de gamba dreapta.

Imediat a intervenit inculpatul si a luat câinele dupa care l-a transportat pe minor la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei.

Atacul canin a avut loc pe la intrarea în bar la o mica distanta de poarta pe unde câinele a iesit.

În urma atacului  partea vatamata H.I.S. a suferit o plaga delabranta prin muscatura de câine la gamba dreapta, cu imobilizare  în atela gipsata, leziuni care au necesitat pentru  vindecare  îngrijiri medicale timp de 28-30 de zile potrivit certificatului medico legal.

În cauza a fost efectuat un  raport de expertiza medico-legala nr. 638 din 8 decembrie 2009,  de catre Serviciul Medico Legal din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta „Dr. Constantin Opris” Baia Mare,  ale carui concluzii sunt în sensul ca leziunile au necesitat 18-19 zile de îngrijiri medicale .

Din expertiza efectuata  a rezultat ca leziunile au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale.

Analizând aceste concluzii, care se coroboreaza cu certificatul medico legal, instanta a considerat ca se impune schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prev. de art. 11 al.1 si 2  din O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003 în aceea prev. de art. 184 alin.1 si 3 din Codul penal.  Instanta a avut în vedere decizia Curtii Constitutionale nr. 903 din 2010 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederile art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi, în considerente retinându-se ca din cuprinsul art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 nu rezulta daca este vorba despre o infractiune de pericol sau de rezultat. Cu alte cuvinte, textul este imprecis, întrucât poate include varianta unei infractiuni de rezultat, dar si a uneia de pericol, fara sa faca vreo distinctie.

Din motivarea deciziei rezulta ca incriminarea comportamentului periculos al proprietarilor sau posesorilor de câini periculosi sau agresivi este fara îndoiala necesara, acesta reprezentând o amenintare grava la adresa vietii si sigurantei personale a cetatenilor.

Potrivit  disp. art. 184 al. 1 vatamarea corporala din culpa este fapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 2^1, care a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181, savârsite din culpa, iar potrivit disp. al. 3 exista vatamarea corporala din culpa când savârsirea faptei prevazute în alin. 1 este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati, iar art. 181 C.pen. prevede ca vatamarea corporala este fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile .

Prin nerespectarea dispozitiilor legale prevazute de disp. O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, inculpatul a pricinuit o vatamare partii vatamate care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de 28-30 de zile.

Fapta acestuia sub aspectul laturii obiective întruneste elementele constitutive ale altei infractiuni, respectiv cea prev. de art. 184 al. 1si 3 C.pen., motiv pentru care instanta a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei din cea prevazuta de art. 11 al. 1 si 2 din OUG nr. 55/2002, aprobata prin Legea 60/2003 în infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de  art.184 al.1 si 3 Cod penal.

Fapta inculpatului care, nerespectând dispozitiile legale privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi, a cauzat partii vatamate  leziunile descrise în raportul de expertiza medico legala efectuat în cauza, întruneste asadar elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art. 184 al. 1si 3 C.pen., neputându-se sustine ca prin declararea ca neconstitutional al textului art. 11 din O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, fapta inculpatului a fost dezincriminata  si astfel acesta nu mai raspunde penal.

Din probele administrate, respectiv declaratia inculpatului care se coroboreaza cu declaratiile martorilor si cu raportul de expertiza medico-legala, a rezultat culpa exclusiva a inculpatului în vatamarea partii civile, inculpatul recunoscând  fapta.

Fata de cele expuse, instanta a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, care sa corespunda scopului acesteia, definit prin art.52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 C.p.

Sub acest aspect, instanta a retinut pericolul social al infractiunii, reflectat în limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, urmarea faptei, adica vatamarea integritatii corporale si a sanatatii victimei, reflectata în numarul mare de zile de îngrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare, precum si conduita buna a inculpatului înainte de savârsirea infractiunii, relevante în acest sens fiind lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului care are 49 de ani, precum si atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, constând în recunoasterea faptei savârsite,  aspecte ce au fost avute în vedere ca si circumstante atenuante, în conditiile art. 74 lit. a si, c din Codul penal.

Sub aspectul laturii civile, în cauza partea vatamataH.I.S. prin reprezentant legal P.M., se constituie parte civila în cauza cu suma de 1.848 lei reprezentând despagubiri materiale si 50.000 euro cu titlu de daune-morale. 

Din declaratiile martorelor S.M.M., fila 68 si B.I., fila 69 reiese ca  partea civila a cheltuit cca 50 lei pe zi cat timp a fost internata în spital, iar la muncile în gospodarie  a fost nevoie de angajarea unor persoane, sens în care s-au platit 1.400 lei . Inculpatul i-a achitat 200 lei si i-a transportat la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei, precum si la cel din Baia Mare.

Instanta a apreciat ca s-au dovedit în cauza pretentiile partii civile pâna la concurenta sumei de 1.800 lei, iar în privinta daunelor morale, instanta, având în vedere suferinta provocata partii civile, a admis în parte cererea si raportat la numarul de îngrijiri medicale, a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei.

În baza art.193 Cod de procedura penala, a obligat inculpatul sa plateasca  partii civile suma de 1968 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocatial si transportul partii civile si a reprezentantei legale în vederea efectuarii expertizei la nivelul IML Cluj Napoca.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc.pen. inculpatul a fost obligat sa plateasca statului cheltuieli judiciare în suma de  485 lei.

Prin decizia penala nr. 145/R din 18 mai 2011, Tribunalul Maramures a admis recursurile declarate de inculpatul  S.W.R. si partea civila H.I.S. prin reprezentant legal P.M. În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala a casat în parte sentinta instantei de fond cu privire la încadrarea juridica a infractiunii, pedeapsa aplicata si cuantumul despagubirilor civile pentru daune morale si  rejudecând, în temeiul art. 334 C.pr.penala, a dispus schimbarea încadrarii juridice a infractiunii de vatamare corporala din culpa din prev. art. 184 al 1 si 3 C.penal în prev. art. 184 al. 1 C.penal si a condamnat pe inculpatul S.W.R. pentru savîrsirea acestei infractiuni, cu aplicarea art. 74 lit. a si c si art. 76 lit. f C.penal, la pedeapsa de 200 lei amenda. A majorat cuantumul despagubirilor civile pentru daune morale pe care inculpatul a fost obligat sa le plateasca partii civile H.I.S. prin reprezentant legal P.M. de la 5.000 lei la 10.000 lei si s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.

În considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca fiind nejustificata solicitarea inculpatului de a se casa hotarârea si a se trimite cauza primei instante pentru rejudecare, pe motiv ca nu s-a procedat la schimbarea încadrarii juridice a faptei înainte de dezbaterea fondului cauzei, aceasta solicitare neputând fi primita.

Potrivit dispozitiilor art. 334 C.pr.pen., daca în cursul judecatii se considera ca încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna în discutie noua încadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amânarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.

În cauza, prima instanta, în sedinta publica din 26 octombrie 2010 a pus în discutia partilor schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prev. de art. 11 al. 1 si 2 din OUG nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, în infractiunea de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 al. 1 si 3 C.penal, dupa care a amânat judecarea cauzei la mai multe termene. Aceeasi schimbare a încadrarii juridice a fost pusa în discutie de instanta si la termenul din 15 februarie 2011, înainte de închiderea cercetarii judecatoresti si acordarea cuvântului asupra fondului cauzei.

În aceasta situatie instanta a respectat atât exigentele art. 334 C.pr.pen., cât si dreptul la aparare al inculpatului. Noua încadrare juridica a facut efectiv obiectul discutiei partilor, inculpatul având posibilitatea pe parcursul mai multor termene de judecata sa se pronunte si sa-si formuleze aparari.

Cu privire la încadrarea juridica a faptei, instanta are posibilitatea sa se pronunte fie în cursul judecatii, prin încheiere, fie la adoptarea solutiei în cauza, prin hotarâre. Or, împrejurarea ca prima instanta a hotarât asupra încadrarii juridice prin sentinta penala nu a cauzat inculpatului vreo vatamare care sa atraga nulitatea hotarârii, câta vreme inculpatul nu a fost privat de dreptul de a-si formula aparari si în raport de încadrarea juridica pusa în discutie.

Starea de fapt a fost corect stabilita de catre prima instanta, din probele administrate reiesind ca inculpatul poseda un câine rasa „Mastino Napolitano” pe care îl tine legat în curtea locuintei. În momentul în care inculpatul a sosit acasa si a deschis poarta pentru a intra în curte, câinele, ce scapase din legatoare, a tâsnit pe trotuar, unde l-a muscat pe partea vatamata H.I., minor în vârsta de 3 ani.

Urmare a atacului canin, partea vatamata a prezentat o plaga delabranta la nivelul gambei drepte, prin muscatura de câine, leziunile suferite necesitând 28-30 zile de îngrijiri medicale (raport de noua expertiza medico-legala nr. 4344/22.12.2010 întocmit de Institutul Medico Legal Cluj Napoca).

Câinele care a produs atacul asupra minorului este rasa Mastino Napolitano si face parte, conform art. 1 lit. b din OUG nr. 55/2002 din categoria a II-a de câini periculosi.

În raport de aceasta stare de fapt, tribunalul constata ca fapta inculpatului realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 al. 1 C.penal. Cu toate ca inculpatul a lasat câinele legat, acesta a reusit sa se dezlege, astfel ca în momentul în care inculpatul s-a întors acasa si a deschis poarta de intrare în curte, nu a depus toate diligentele necesare pentru a preîntâmpina iesirea câinelui în spatiul public, altfel decât în conditiile legii. Sub aspect subiectiv, inculpatul nu a prevazut urmarile conduitei sale neglijente desi trebuia si putea sa le prevada, existând culpa prevazuta de art. 19 pct. 2 lit. b C.penal. În concret, inculpatul nu a manifestat grija necesara, putând sa prevada ca acel câine s-ar putea dezlega si ar avea acces în strada în momentul deschiderii portii. Aceasta cu atât mai mult cu cât din declaratia martorului V.G. rezulta ca în anul 2007, aflându-se în barul apartinând inculpatului, în local a intrat acelasi câine care l-a muscat pe martor de mâna.

În cauza nu se justifica retinerea formei agravate a infractiunii, respectiv a alin. 3 al art. 184 C.penal, ce presupune ca inculpatul sa desfasoare în concret o profesie sau meserie, ori sa îndeplineasca o anumita activitate. Încalcarea obligatiilor de prudenta sau diligenta de catre inculpat se circumscrie notiunii de culpa, în general si nu culpei speciale cerute de dispozitiile alineatului 3.

Domenii speta

Spete similare