Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autorităţile naţionale competente sunt îndreptăţite să creadă că menţinerea unui suspect în detenţie este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfăşurarea anchetei, cel puţ...

Decizie 148/r din 23.05.2011


Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis ca în unele cauze complexe autoritatile nationale competente sunt îndreptatite sa creada ca mentinerea unui suspect în detentie este necesara pentru ca acesta sa nu perturbe desfasurarea anchetei, cel putin la începutul ei.

Avându-se în vedere acest considerent s-a apreciat ca, independent de subzistenta temeiurilor ce au determinat arestarea preventiva a inculpatului si care au determinat o reactie prompta a organelor judiciare la momentul dispunerii acestei masuri privarea de libertate nu se mai justifica si ca prin instituirea controlului judiciar asupra inculpatului si prin impunerea de obligatii stricte se asigura garantii pentru buna desfasurare a procesului penal.

A. Prin încheierea penala nr. 1108 din 19 mai 2011 Judecatoria Baia Mare a respins ca neîntemeiata, în temeiul art.1608a alin.6 Cod procedura penala, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul  P.A.G.

În raport de dispozitiile art.1608 Cod procedura penala, instanta de fond a constatat ca fiind admisibila în principiu cererea formulata si procedând la analiza acesteia prin prisma dispozitiilor art.1602 Cod procedura penala, a retinut urmatoarele:

Prin încheierea penala nr. 946/01.05.2011 pronuntata de Judecatoria Baia Mare a fost admisa propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Baia Mare, privind luarea masurii arestarii preventive împotriva inculpatului P.A.G. cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal si a dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioada de 29 de zile începând cu data de 01.05.2011 si pâna la data de 29 mai 2011.

Ulterior, în exercitarea controlului judiciar, Tribunalul Maramures, prin încheierea penala nr. 127/R/03.05.2011, a respins recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 946/01.05.2011 pronuntata de Judecatoria Baia Mare. 

În esenta, prin încheierea mentionata s-a retinut ca inculpatul este cercetat pentru savârsirea unei infractiuni grave, întrucât  fara un motiv anume si pe fondul consumului de alcool, a declansat  un scandal într-un local public, care a culminat cu agresarea a doua persoane, determinându-i atât pe cei asupra carora si-au manifestat agresivitatea cât si pe celelalte persoane aflate în local sa plece pentru a nu fi si ele victimele comportamentului antisocial.

La momentul luarii masurii arestarii preventive fata de inculpat, instanta de control judiciar a avut în vedere ca din probele administrate au rezultat indicii temeinice ca acesta ar fi savârsit faptele mentionate, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile indicate fiind mai mare de 4 ani, iar lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Prima instanta a avut în vedere ca din analiza dispozitiilor art. 160 ind. 2 alin. 1 cod de procedura penala,  rezulta ca liberarea provizorie sub control judiciar este o masura facultativa, ca beneficiul liberarii este doar o vocatie a inculpatului, ceea ce reiese din însasi formularea cuprinsa în textul de lege „liberarea provizorie pe control judiciar se poate acorda”. În raport de dispozitiile legale ce reglementeaza institutia liberarii  provizorii sub control judiciar, conditiile prevazute la alineatul 1 si 2 sunt conditii de admisibilitate a cererii, nerespectarea lor ducând la respingerea acesteia ca inadmisibila. Însa daca instanta constata îndeplinirea acestor conditii impuse de lege, va aprecia oportunitatea lasarii în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.

În conditiile în care textul de lege nu limiteaza si nici nu indica criteriile ce urmeaza a sta la baza aprecierii instantei, acestea se vor raporta la elemente ce privesc fapta savârsita, gradul ei de pericol social concret, împrejurarile comiterii acesteia si urmarile produse.

Desi judecatoria a constatat ca cererea formulata de inculpat îndeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de lege, pe fondul acesteia, cererea este neîntemeiata.

În raport de considerentele avute în vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive, prima instanta a retinut ca acestea subzista si în prezent, la o saptamâna dupa dispunerea arestarii, iar obligatiile prevazute de art.1602 alin.3 Cod procedura penala, nu sunt suficiente pentru a conferi certitudinea ca inculpatul, odata lasat în libertate, nu ar comite din nou fapte penale de aceeasi natura.

Astfel, instanta de fond a retinut ca în cauza exista indicii temeinice ca, în data de 01.05.2011 în jurul orei 03,45, în timp ce se afla în restaurantul „Imbiss” situat pe str. Scolii din municipiul Baia Mare, unde se afla un numar de 10-15 persoane, a provocat scandal, tulburând ordinea si linistea publica si determinândd persoanele prezente sa paraseasca localul.

În consecinta, apreciind ca obligatiile prevazute de art.1602 alin.3 Cod procedura penala nu sunt suficiente pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal, în temeiul art.1608a alin.6 Cod procedura penala, Judecatoria Baia Mare a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul P.A.G. , aflat în stare de arest preventiv, ca neîntemeiata.

Prin decizia penala nr. 147/R din 23 mai 2011, Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de inculpatul P.A.G.  a casat în întregime  încheierea instantei de fond si rejudecând cauza a admis,  în temeiul art. 1608a alin. 2  Cod procedura penala, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata  si a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.

Conform art. 1602 alin. 3 si 31 Cod procedura penala, pe timpul liberarii provizorii, tribunalul a dispus ca inculpatul P.A.G. sa respecte urmatoarele obligatii:

a)– sa nu depaseasca limita teritoriala a judetului Maramures, decât cu încuviintarea instantei;

b)– sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

c)- sa se prezinte la Politia municipiului Baia Mare (organ de politie desemnat cu supravegherea), ori de câte este chemat;

d) - sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei care a dispus liberarea provizorie;

e)– sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

f)- sa nu se deplaseze în nici un local public, la spectacole sportive si culturale.

În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului ca, în cazul încalcarii cu rea credinta a obligatiilor stabilite de instanta, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

În considerentele deciziei, s-a mentionat  ca inculpatul recurent este cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal retinându-se, în esenta, faptul ca  acesta, în data de 01.05.2011 în jurul orei 03,45, în timp ce se afla în restaurantul „Imbiss” situat pe str. Scolii din municipiul Baia Mare, unde se afla un numar de 10-15 persoane, a provocat scandal, tulburând ordinea si linistea publica si determinândd persoanele prezente sa paraseasca localul.

Inculpatul a fost arestat la data de 1 mai 2011, în temeiul art.148 lit. d si f Cod procedura penala, pentru o perioada de 29 de zile, stare de arest din care doreste sa fie liberat sub control judiciar.

 Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozitiilor art. 160 ind. 8 lit. a  Cod procedura penala, instanta de fond a retinut ca desi sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, scopul masurii arestarii preventive a inculpatului nu ar putea fi realizat prin lasarea în libertate a acestuia.

Judecatoria a apreciat ca subzista temeiurile pentru care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive, motiv pentru care liberare provizorie sub control judiciar a acestuia nu poate fi acordata.

În conformitate cu dispozitiile art.5 Cod procedura penala si art.1601 Cod procedura penala, prin care se da eficienta principiului garantarii libertatii persoanei, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

Sub aspectul conditiilor prev. de art.1602 al.1 si 2 Cod procedura penala, tribunalul retine ca inculpatul a fost trimis în judecata pentru infractiuni sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani, iar în cauza nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa savârseasca alte infractiuni si nici ca acesta ar încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.

Analizarea acestor conditii se impune a fi facuta în strânsa legatura cu scopul masurilor preventive, asa cum rezulta din dispozitiile art.136 al.1 Cod procedura penala, conform carora pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre masurile preventive. Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.

Pe de alta parte, liberarea provizorie este o masura ce garanteaza punerea în libertate a persoanei arestate preventiv prin impunerea unor obligatii, în scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, administrarii probelor, ori împiedicarii sustragerii inculpatului de la procedurile judiciare si care se poate dispune în cazurile în care privarea de libertate nu mai este necesara pentru a fi atinse scopurile masurii arestarii preventive.

Independent de subzistenta temeiurilor ce au determinat arestarea preventiva a inculpatului si care au determinat o reactie prompta a organelor judiciare la acel moment prin dispunerea masurii, tribunalul apreciaza ca la acest moment procesual, privarea de libertate nu se mai justifica, iar scopul procesului penal poate fi realizat si în conditiile punerii de libertate sub control judiciar a inculpatului. Se are în vedere timpul scurs de la luarea masurii, si, nu în ultimul rând, ca durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însasi mentinerea starii de arest.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis ca în unele cauze complexe autoritatile nationale competente sunt îndreptatite sa creada ca mentinerea unui suspect în detentie este necesara pentru ca acesta sa  nu perturbe desfasurarea anchetei cel putin la începutul ei. Totusi, cu timpul, numai imperativele urmaririi penale nu mai justifica detentia celui în cauza pentru ca, în mod normal, riscurile initiale ale perturbarii ei se atenueaza pe masura efectuarii investigatiilor necesare.

În plus, prin instituirea controlului judiciar asupra inculpatului, respectiv prin impunerea de obligatii stricte, se asigura garantii pentru buna desfasurare a procesului penal.