Viol în formă agravată şi continuată prevăzut de art. 197 alin. 1 şi 3 teza I-a C.pen. rap. la art. 41 alin.2 C.pen. în concurs cu infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 C.pen

Sentinţă penală 175 din 23.10.2013


Prin  sentinţa penală nr.  175 pronunţată la data de 23 oct. 2013 de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2763/104/2013 a fost condamnat  inculpatul D. I., astfel:

- în temeiul art. 197 alin.1 şi 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de viol săvârşită împotriva părţii vătămate D M, la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare.

In baza art 65 alin 2 C.pen si art 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. B s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului electoral de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii statului, pe o durata de 5 ani.

- în temeiul art. 202 alin.1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală săvârşită împotriva părţii vătămate D. F. A .G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

In baza art 65 alin 2 C.pen si art 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului electoral de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii statului, pe o durata de 2 ani.

In baza art. 33 alin 1 lit. a) si art. 34 alin 1 lit. b) si art. 35 alin 3 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul sa execute în final pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii dreptului electoral de a fi ales în autoritatile publice sau in functii elective publice precum si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii statului, pe o durata de 5 ani.

 In baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a  a-II-a si lit. b) Cod penal cu referire la art. 8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88  Cod penal s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 17 martie 2013 la zi.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului D. I.

În temeiul art. 7 alin.1 din Legea nr.76/2008 s-a  dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform art. 7 alin.2 din Legea nr.76/2008, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, la eliberarea din penitenciar. 

În temeiul art. 14, 17 şi 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Cod civil, exercitând din oficiu acţiunile civile pentru părţile vătămate minore,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată D. M. şi la plata sumei de 5.000 lei cu acelaşi  titlu pentru daune morală către partea vătămată D F A G.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost  obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat ( suma de 300 lei aferentă fazei de urmărire penală şi 400 lei pentru faza de cercetare judecătorească), din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegaţie nr. 645/13.05.2013 – av. E. D.) urmează a fi avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei în contul Baroului Olt.

Pentru a se pronunţa această sentinţă au fost avute în vedere cele ce urmează:

,,Prin rechizitoriul  nr. 174/P/2013 din data de 09.05.2013  al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt,  înregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr.2763/104/2013, în baza dispoziţiilor  art.262 pct. 1 lit. b C.p.p. s-a dispus trimiterea în judecată,  în stare de arest preventiv, a inculpatului D. I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. 1 şi 3 teza I C.p. şi art. 202 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală rezultă următoarele :

În fapt, s-a arătat că inculpatul D. I. locuieşte în municipiul C., într-o curte unde se află două imobile, unul ocupat de el şi mama sa, iar celălalt de fratele său, soţia acestuia şi cele trei fiice ale lor.

În ziua de 16.03.2013, în jurul orelor 13,00, inculpatul a propus nepoatei sale, D. M., în vârstă de 13 ani şi 7 luni, să meargă în parcul din localitate  pentru a tăia lemne, lucru acceptat de victimă, care a luat-o şi pe sora sa mai mică D. F. A.G., în vârstă de 6 ani, inculpatul având asupra sa o secure pentru tăiatul lemnelor.

Când au ajuns la locul respectiv, inculpatul i-a solicitat nepoatei sale, D. M., să întreţină  cu el raport sexual, aceasta nu a fost de acord însă inculpatul profitând  de statura şi de vârsta sa, a întreţinut raport sexual cu minora D. M.,  această situaţie  a fost observată  îndeaproape de cealaltă minoră, D. F. A.G., comunicând mamei lor cele întâmplate.

Cu ocazia cercetării la  faţa locului victima D. M. a arătat traseul urmat şi locul unde s-a întâmplat fapta (fil.10-18) în prezenţa martorei P. I. (fil. 19,44).

S-a mai arătat că despre cele întâmplate cunoaşte şi martora D. M. A.,a treia fiică a familiei D., în vârstă de 17 ani.

In timpul  cercetărilor inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a indicat traseul urmat de la domiciliu până şa locul faptei, în prezenţa martorului asistent C. M.

Ambele părţi vătămate  au fost supuse unui examen de specialitate în domeniul neuropsihiatriei şi s-a discutat cu psihologul, rezultatul fiind că ambele victime sunt marcate afectiv de cele întâmplate, fiecare dintre ele au un grad de retard  mintal.

S-a reţinut de către procuror că inculpatul a colaborat cu organele de anchetă şi a avut o atitudine foarte sinceră, el fiind la primul contact cu legea penală, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar.

A fost audiat şi i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezenţa apărătorului.

Inculpatul a fost reţinut la data de 17.03.2013, apoi arestat de Tribunalul Olt la data de 18.03.2013, măsură prelungită până la data de 15.05.2014( fil. 88-94).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 10.05.2013 primind în urma repartizării aleatorii prim termen de judecată la 29.05.2013 ,iar prin încheierea din data de 13 mai 2013 în temeiul  art. 3001 cod pr penală a fost verificată şi menţinută măsura arestării preventive.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa a audiat părţile civile şi pe inculpat care, prin declaraţia dată a solicitat aplicarea dispoziţiilor  art. 3201 cod pr penală arătând că îşi însuşeşte probatoriul din faza de urmărire penală şi recunoaşte faptele aşa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu.

La acelaşi termen din 29 mai 2013, părţile civile minore D. M. şi D. F. A.G. în prezenţa reprezentanţilor legali D. V. , D. A. şi a psihologului S. I. au fost audiate în calitate de părţi vătămate.

Cu această ocazie din declaraţia părţii vătămate D. M. a rezultat că în ultimul an unchiul său inculpatul D. I. a întreţinut de multe ori raporturi sexuale cu aceasta , chiar în camera bunicii cu care familia gospodărea.

În această situaţie, instanţa a luat un supliment de declaraţie inculpatului, acesta recunoscând că a avut de mai multe ori contacte sexuale cu nepoata sa minoră încercând de altfel să invoce faptul că aceasta avea o moralitate îndoielnică.

În urma acestor declaraţii, procurorul a solicitat extinderea acţiunii penale pentru acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de violenţă şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracţiunea de viol în formă continuată.

Inculpatul a solicitat termen pentru a-şi pregăti apărarea.

La termenul din data de 19 iunie 2013, inculpatul a solicitat instanţei să mai dea o declaraţie , cerere care a fost admisă.

În cadrul declaraţiei ,inculpatul a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu nepoata sa încă de când aceasta avea 12 ani  , dar a arătat că nu a violat-o ci a întreţinut relaţii sexuale cu acordul acesteia.

De asemenea, şi-a menţinut cererea de soluţionare a cauzei în procedura simplificată.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2013, instanţa a extins acţiunea penală cu privire la alte acte materiale săvârşite de inculpat în dauna  părţii vătămate D. M. şi a  dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care este judecat inculpatul  în dauna părţii vătămate D. M. din in fracţiunea de viol în formă calificată prevăzută de  art. 197 al. 1 şi 3 teza I în infracţiunea de viol în formă calificată şi continuată prevăzută de  art. 197 al. 1 şi 3 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere, instanţa a admis cererea formulată de către inculpatul D. I. prin avocat ales privind judecarea în baza art. 3201 C.p.p., apreciind că  şi în cazul în care la acest termen  de judecată inculpatul a recunoscut şi săvârşirea actelor materiale pentru care s-a cerut extinderea acţiunii penale, această situaţie nu doar că nu se încadrează pe dispoziţiile legale invocate, dar a fost creată prin chiar atitudinea inculpatului de ascundere a situaţiei de fapt reale, atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată când a fost audiat iniţial, ceea ce nu poate fi apreciat ca fiind o atitudine sinceră  şi de regret din partea acestuia.

Faptul că până la declaraţia părţii vătămate organele judiciare nu au cunoscut de posibila existenţă a altor acte materiale nu se datorează acesteia, care este chiar traumatizată şi conform înscrisurilor de la dosar are un uşor retard mintal şi chiar comportamentului nesincer al inculpatului.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus administrarea de probe ,fiind depuse la dosarul cauzei înscrisuri medicale cu privire la sănătatea psihică a părţilor vătămate , rapoarte privind ancheta psiho-socială a copilului D. M. , fiind audiaţi în cauză şi martorii din acte P. I., D. A. M.., D. A. şi C. M. ale căror depoziţii au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Instanţa a apreciat ca fiind necesară audierea , în calitate de martor a numitei V. C. M., psiholog al şcolii la care învăţa partea vătămată D. M.

Din analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în  cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

În fapt , s-a arătat că inculpatul D. I. locuieşte în municipiul C., într-o curte unde se află două imobile, unul ocupat de el şi mama sa, iar celălalt de fratele său, soţia acestuia şi cele trei fiice ale lor.

În ziua de 16.03.2013, în jurul orelor 13,00, inculpatul a propus nepoatei sale, D. M., în vârstă de 13 ani şi 7 luni, să meargă în parcul din localitate  pentru a tăia lemne, lucru acceptat de victimă, care a luat-o şi pe sora sa mai mică D. F. A.G., în vârstă de 6 ani, inculpatul având asupra sa o secure pentru tăiatul lemnelor.

Când au ajuns la locul respectiv, inculpatul i-a solicitat nepoatei sale, D. M., să întreţină  cu el raport sexual, aceasta nu a fost de acord însă inculpatul profitând  de statura şi de vârsta sa, a întreţinut raport sexual cu minora D. M.,  această situaţie  a fost observată  îndeaproape de cealaltă minoră, D. F. A.G.., comunicând mamei lor cele întâmplate.

Cu ocazia cercetării la  faţa locului victima D. M. a arătat traseul urmat şi locul unde s-a întâmplat fapta (fil.10-18) în prezenţa martorei P. I. (fil. 19,44).

Atât din declaraţia părţii vătămate D. M. cât şi din declaraţiile date ulterior în faţa instanţei de judecată de către inculpat, precum şi din declaraţia martorei V. M. , rezultă că în ultimul an dinaintea săvârşirii faptei descrisă mai sus inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu nepoata sa încă de pe vreme când aceasta avea aproximativ 12 ani.

Inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de viol pentru că totul a fost cu acordul nepoatei sale.

După cum se poate observa, minora D. M. care la vremea la care au început relaţiile sexuale avea aprox. 12 ani, suferă de un uşor retard mental şi a arătat în faţa instanţei că i-a fost frică de unchiul său şi deşi nu s-a opus niciodată, nici nu i-a dat acestuia acordul pentru a întreţine relaţii sexuale.

În drept, faptele inculpatului D. I. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, timp de un an, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată D. M. , nepoata sa în vârstă de aproximativ 12 ani , întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă calificată şi continuată prev. de  art. 197 al. 1 şi 3 teza I-a cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal .

Chiar admiţând că victima D. M. ar fi fost de acord cu raporturile sexuale , consimţământul său este viciat din cauza vârstei fragede pe care o avea cât şi a stării sale de sănătate, situaţie întru-totul cunoscută de unchiul său.

Fapta inculpatului D. I.  de a întreţine raport sexual cu minora D. M. în prezenţa nepoatei sale în vârstă de 6 ani D. F. A. G.  întruneşte elementele constituie ale infracţiunii de corupţie sexuală.

Din chiar  declaraţia inculpatului rezultă faptul că nu îşi aminteşte dacă fetiţa era prezentă în parc atunci când a acesta a  întreţinut raport sexual cu sora ei însă crede că era acolo.

De altfel , din chiar desfăşurarea faptelor din ziua respectivă, în condiţiile în care inculpatul a plecat cu ambele sale nepoate în parc, rezultă că fetiţa era prezentă.

În raport de probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cît şi al cercetării judecătoreşti, conform art. 63 alin. 2 cod penal, tribunalul apreciază că sunt realizate cerinţele  art. 345 cod pr penală şi în consecinţă, va dispune condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre aceste două infracţiuni aflate în concurs real prev. de  art. 33 lit. a  cod penal la pedeapsa închisorii prevăzută de textul legal incriminator. 

La individualizarea pedepselor principale ce se vor stabili pentru fiecare dintre infracţiunile concurente şi a pedepsei rezultante ce se va aplica inculpatului urmare a regulilor concursului de infracţiuni, instanţa va avea în vedere criteriile generale prev. de  art. 72 cod penal, respectiv dispoziţiile părţii generale a codului penale ,limitele de pedeapsă prevăzute de lege,persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Se va ţine seama de circumstanţele concrete în care a acţionat inculpatul aşa cum au fost prezentate anterior şi cum rezultă în detaliu din toate mijloacele de probă administrate, de natura infracţiunilor comise, consecinţele acestora , forma continuată şi valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte şi atitudinea manifestată de inculpat după comiterea lor.

Astfel, instanţa nu va omite faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală însă nu va reţine acest lucru ca fiind o circumstanţă atenuantă întrucât împrejurarea ce poarte constitui circumstanţă atenuantă conform art. 74 alin. 1 lit. a cod penal, se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii însă, raportat la infracţiunile comise de către inculpat, aceasta nu poate prevala asupra faptelor cu care inculpatul şi-a început activitatea infracţională, respectiv prin viol asupra nepoatei sale cu care locuia în aceeaşi curte.

Inculpatul nici în prezent nu manifestă o atitudine de regret cu privire la prejudiciul moral suferit de către nepoatele sale, în ultimul cuvânt arătând că îi pare rău dar totul s-a desfăşurat cu voia părţii vătămate.

Faţă de considerentele expuse, instanţa va dispune condamnarea inculpatului:

- în temeiul art. 197 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de viol săvârşită împotriva părţii vătămate D. M., la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

- în temeiul art. 202 alin.1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală săvârşită împotriva părţii vătămate D. F. A. G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Pe lângă fiecare dintre aceste două pedepse principale instanţa va aplica inculpatului şi pedepse complementare conform dispozitivului.

Se vor aplica regulile concursului de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a – c c.p., art. 34 lit. b c.p. şi  art. 35 c.p., şi în consecinţă se va aplica inculpatului pedeapsa principală cea mai grea conform art. 57 c.p., apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv educativ şi coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 c.p. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de  art. 64 lit a teza II şi lit. b c.p. ( dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată conform dispozitivului, ce va fi executată conform,  art. 66 c.p. după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei principale.

În temeiul  art. 71 C.p. se va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit a teza II şi lit. b c.p. ( dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa potrivit  art. 71 alin. 2 C.p. din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

La stabilirea pedepselor accesorii şi complementare, pe lângă dispoziţiile legale menţionate, instanţa urmează să aibă în vedere şi argumentele expuse de Curtea EDO în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, respectiv că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale poate fi dispusă cu respectarea principiului proporţionalităţii întrucât nu sunt absolute şi pot face obiectul unor limitări , statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie .

În cauza dedusă judecăţii, natura infracţiunilor comise de inculpat, atitudinea acestuia după comiterea faptelor ,determină aprecierea rezonabilă că-i pot fi limitate drepturile electorale  astfel cum au fost descrise anterior , măsura aplicării acestor pedepse fiind apreciată de instanţă ca proporţională şi justificată.

În ceea ce priveşte măsura preventivă dispusă în cauză , având în vedere soluţia ce se va pronunţa pe fond în temeiul  art. 350 alin. 1 Cod pr. penală va fi menţinută şi, în baza  art. 88 cod penal, se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 17 martie 2013 , la zi.

De asemenea, în temeiul art. 7 alin.1 din Legea nr.76/2008  va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform art. 7 alin.2 din Legea nr.76/2008, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, la eliberarea din penitenciar. 

Referitor la latura civilă, instanţa observă că ,în cauză, s-a constituit parte civilă doar minora în vârstă de 6 ani D. F. A.G. cu suma de 400 lei , iar pentru minora D. M. nici procurorul nu a iniţiat acţiunea civilă.

Conform art. 17 cod pr. penală, acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu chiar de către instanţă când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau de capacitate de exerciţiu restrânsă, situaţie în care se află ambele părţi vătămate.

 Mai mult, la alineatul 3 al aceluiaşi text de lege, legiuitorul a prevăzut că instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

De aceea, tribunalul apreciază că minorelor li s-a produs un grav prejudiciu moral prin faptele pentru care urmează a fi condamnat inculpatul ,motiv pentru care instanţa a exercitat din oficiu acţiunea civilă cu privire la ambele părţi vătămate , urmând să se pronunţe asupra reparării prejudiciului moral cauzat.

Conform art. 1357 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită,  săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv buletine de analiză medicale, foi de observaţie, raport privind consilierea copilului D. M., acte din care instanţa constată că prejudiciul moral suferit de cele două minore este acut şi de o întindere mare .

Din raport privind consilierea tinerei D. M. rezultă că aceasta victimă a violului în mod repetat poate avea în viitor următoarele simptome: poate ajuta să aibă o stimă de sine scăzută, sentimentul că nu are nici o valoare să fie retrasă ,să nu mai are încredere în adulţi şi poate avea dificultăţi în a forma relaţii cu oamenii, să aibă probleme serioase când ajunge la vârsta adultă iar această experienţă a propriei stări de supunere şi neputinţă poate să se transformare uşor în auto-dispreţ şi auto-înjosire deci într-o atitudine pe care făptaşul a impus-o deja victimei.

S-a arătat că traumele unui viol îşi pun apreta destul de mult asupra persoanei abuzate însă un copil va resimţi mult mai intens această traumă. Retrăirea momentelor de groază se va repeta la nesfârşit.

Psihologul a recomandat în continuare consiliere psihologică, terapie suportivă, acestea ajutând-o pe fetiţă să-şi regăsească stima de sine şi să înceapă procesul de depăşire a traumei.

Se susţine de asemenea în raport că atât tânăra cât şi sora sa în vârstă de 6 ani partea vătămată D. F. A. G.  au nevoie de mediu familial cald, securizat, care le pot readuce la normalitate.

De asemenea, s-a arătat că acest tratament reduce riscul de probleme serioase în perioada de adult.

Instanţa reţine că nu este lipsit de importanţă nici faptul că  persoana abuzatoare era chiar unchiul fetiţelor deci membru al familiei în care copii aveau încredere , faptele inculpatului fiind deci cu atât mai traumatizante.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa din oficiu apreciază că încercarea de acoperire  a pagubelor produse prin prejudiciul m oral cauzat este una obligatorie astfel încât va dispune obligarea la despăgubiri a inculpatului către cele două părţi vătămate într-un cuantum  care deşi nu este în totalitate apt să acopere acest prejudiciu este deocamdată proporţional.

Astfel, în temeiul art. 14, 17 şi 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Cod civil, exercitând din oficiu acţiunile civile pentru părţile vătămate minore, va obliga inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morală către partea vătămată D. M. şi la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morală către partea vătămată D. F. A. G.

În baza art. 191 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat ( suma de 300 lei aferentă fazei de urmărire penală şi 400 lei pentru faza de cercetare judecătorească), din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegaţie nr. 645/13.05.2013 – av. E D) urmând a fi avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei în contul Baroului Olt.”

Data publicarii pe portal:08.01.2014