Insolvenţă. Contract de antrepriză. Diferenţe faţă de promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

Părţile şi-au intitulat contractul încheiat între ele ca fiind  o „promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare”  însă, la art. 5 din contract reclamanta din prezenta cauză s-a obligat să achite facturile fiscale emise de constructor, în termen de maxim 7 zile de la data facturării, la un preţ de 210 euro/mp+TVA, calculat la cursul zilei în momentul facturării.  Din facturile emise de pârâtă şi depuse la dosarul cauzei, rezultă că pe parcursul edificării imobilului, reclamanta a şi plătit 70% din preţul lucrărilor ce trebuiau a fi efectuate.  Tocmai datorită acestei obligaţii pe care şi-a asumat-o reclamanta şi pe care a şi executat-o şi datorită faptului că cele două părţi s-au obligat, una să edifice un imobil şi cealaltă să  plătească preţul lucrărilor, pe măsură ce acestea se executau, instanţa apreciază că cele două părţi au încheiat un contract de antrepriză şi nu „o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare”. Părţile nu s-au obligat să încheie în viitor un contract de vânzare – cumpărare a unui imobil care exista deja la momentul contractării, ci s-au obligat să încheie un contract de vânzare – cumpărare a unui imobil care trebuia să fie construit prin grija pârâtei, preţul lucrărilor urmând a fi plătit eşalonat de către reclamantă, pe parcursul derulării contractului de execuţie. Materialele de construire a imobilului urmau a fi procurate de pârâtă şi tot acesta  a fost cea care a obţinut autorizaţiile necesare construirii imobilului. De asemenea, tot pârâta a obţinut, în concesiune şi terenul de sub construcţie.

Având în vedere că pârâta trebuia să edifice un imobil şi să procure materialul necesar pentru construirea acestuia iar reclamanta urma să plătească preţul lucrărilor ce se efectuau, funcţie de stadiile de execuţie, instanţa apreciază că obiectul principal al contractului este realizarea /edificarea imobilului în stadiul stabilit de părţi în contract şi ulterior vânzarea  cotei –părţi din acest  imobil către reclamantă.

În ceea ce priveşte obligaţiile asumate de pârâtă, instanţa constată că din art. 2 din contract rezultă că aceasta s-a obligat la vinderea unei părţi din complexul Comercial (S+P+4E), în suprafaţă construită de 561 mp,  „ în momentul în care este încheiată faza de rezistenţă( fundaţie , stâlpi şi planşee) a clădirii şi întocmit Procesul – Verbal în acest sens”.  De asemenea, la art. 4 din contract, pârâta se obligă către reclamantă „să perfecteze actele de vânzare – cumpărare, în formă autentică, la data finalizării fazei de rezistenţă a Complexului Comercial identificat mai sus.”

Nu există nicio clauză contractuală prin care pârâta să se oblige către reclamantă la  a  finaliza construcţia din imobilul din Galaţi, str. X, jud. Galaţi, ci doar obligaţia acesteia de a vinde parte din Complexul comercial, la data finalizării fazei de rezistență. Or, din procesul - verbal de recepţie a structurii de rezistenţă, intitulat proces – verbal de control al calității lucrărilor în fază terminală din data de 05.12.2012, depus la fila 189 din dosar, rezultă că pârâta a realizat construcția până la cofraj și armare planșeu etaj IV, fiind deci încheiată faza de rezistenţă ( fundaţie, stâlpi şi planşee). Prin urmare pârâta a executat atât cât s-a obligat prin contract pentru a putea vinde către reclamantă.

Având în vedere că reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâtă pentru ca instanţa să o oblige la a  finaliza construcţia cotă - parte din imobilul din Galaţi, str. X şi întrucât pârâta nu a finalizat în totalitate construcția, ci numai până la structura de rezistenţă, aşa cum s-a obligat prin contract, instanţa constată că cererea de chemare în judecată nu a rămas fără obiect aşa cum a susținut pârâta, astfel că nu va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect.

Întrucât din nicio clauză contractuală nu rezultă că pârâta s-ar fi obligat să vândă cota – parte din clădire după finalizarea clădirii şi după întocmirea procesului – verbal de recepţie finală, aşa cum a susţinut reclamanta şi apărătorul intervenienţilor, ci după finalizarea structurii de rezistenţă,instanţa urmează să respingă cererea de obligare a pârâtei la a finaliza construcția,  ca nefondată. Aşa cum am arătat mai sus, pârâta a executat faza de rezistenţă astfel că, potrivit contractului dintre părţi, se pot perfecta actele de vânzare – cumpărare. Din aceleaşi considerente instanţa nu poate primi susţinerile apărătorului intervenienților în sensul că pârâta ar fi trebuit să urmeze toţi paşii pentru finalizarea construcţiei şi apoi obţinerea unui proces – verbal de recepţie a lucrărilor cu îndeplinirea condiţiilor stabilite de HG nr. 273/147.06.1994, respectiv să intabuleze construcţia în Cartea Funciară, să o înscrie la organele fiscale şi să deţină un proces – verbal de recepţie la terminarea lucrărilor semnat şi de Primăria Galaţi.  Formalităţile necesare vinderii trebuie îndeplinite cu privire la structura de rezistenţă, aşa cum au convenit părţile prin contract.

Domenii speta

Spete similare