Revendicare

Sentinţă civilă 2451 din 12.10.2007


Dosar nr. 720/223/2006

(Număr în format vechi 3963/2006)

Operator de date cu caracter personal nr.5695

ROMÂNIA

Judecătoria Drăgăşani - Judeţul Vâlcea

Sentinţa civilă nr. 2451

Şedinţa publică din 12 octombrie  2007

Instanţa constituită din.

PREŞEDINTE:  S. O., judecător

GREFIER :  E. A.

Pe rol este pronunţarea asupra acţiunii civile având ca obiect revendicare, formulată de reclamanta Ghe. M., în contradictoriu cu pârâtul I. I. D., şi a cererii reconvenţionale de la fila 26 dosar, formulată de pârât.

Acţiunea este timbrată cu taxă timbru în valoare de  417 lei, conform chitanţei nr. 6259688 din 5 decembrie 2006 (fila 9 dosar), şi s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 3,15 lei, cererea reconvenţională a fost timbrată cu taxă timbru în valoare de  30 lei, conform chitanţei nr. 6260564 din 12 ianuarie 2007 (fila 41 dosar), cu taxă timbru în valoare de 300 lei, conform chitanţei nr. 7607816 din 2 februarie 2007 (f.44 dosar), şi s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au  lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 12.10.2007, pentru ca apărătorul pârâtului să depună concluzii scrise.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei judecătorii la data de 12.10.2006 sub nr. 720/223/2006 (nr. în format vechi 3963/2006), reclamanta Ghe. M. a chemat în judecată pe pârâtul I. I. D., solicitând instanţei obligarea acestuia să-i respecte dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 933 mp, teren situat în com. Scundu, şi asupra casei din cărămidă, acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere şi dependinţe, situată pe acest teren.

În motivarea cererii, reclamantă a arătat că în anul 1993 a cumpărat de la părinţii părţilor o casă cu 2 camere şi dependinţe (magazie, grajd şi perdea din lemn), împreună cu terenul aferent, în suprafaţă de 933 mp, situat în com. Scundu, sat Blejani, cu vecinii: N- C. Ghe., E-drum comunal, S-B. I., V-teren agricol.

A precizat reclamanta că pârâtul a contestat această vânzare, însă Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 1106/A/28.05.2004, admiţând apelul său, a respins acţiunea pârâtului; că, atât pe parcursul judecăţii, cât şi ulterior, acesta a ocupat în mod abuziv imobilul în litigiu, încălcându-i astfel dreptul de proprietate.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 480 C.civ.

Cererea este legal timbrată.

Pe cale reconvenţională, prin cererea formulată la data de 08.01.2007 (f. 26-29 dosar), pârâtul-reclamant a solicitat în principal constatarea nulităţii relative a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 949/23.03.1999, încheiat între vânzătorii I. I. şi I. E. şi cumpărătoarea Ghe. M.

În motivarea cererii reconvenţionale s-a precizat că actul în cauză s-a încheiat în frauda legii şi are la bază o cauză ilicită, nefiind îndeplinite condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 948 C.civ.

Astfel, I. E. nu avea discernământul necesar încheierii actului; contractul este semnat doar de I. I., deşi este menţionat numele I. E; în încheierea de autentificare se precizează că I. E. nu a putut semna, însă la „vânzători” apare o amprentă digitală, deşi înstrăinătoarea era ştiutoare de carte; nu există un obiect determinat, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1303 C.civ. care impun ca preţul să fie serios şi determinat de părţi; deşi în contract se prevede că I. I. este proprietarul terenului vândut, acest lucru nu este real, terenul aparţinând lui I. Gh. Ion, bunicul pârâtului; cât timp I. I. a vândut ce nu avea, contractul s-a încheiat în frauda legii, terenul vândut suprapunându-se peste terenul în suprafaţă de 440 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 67/43055/1994 emis pârâtului.

În continuare, s-a arătat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în cauză, vânzătoarea I E. figura înregistrată cu handicap psihic, având gradul de handicap I, cu însoţitor, începând cu data de 05.03.1993 şi până la data de 05.03.1994, conform certificatului medical nr. 705/05.03.1993. Pârâtul fiind numit, în conformitate cu art. 152 şi urm. C.fam., curatorul acesteia, nu a fost de faţă la încheierea contractului.

În subsidiar, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 3000 lei ( întreţinerea şi reparaţiile imobilului, impozite aferente).

Motivând această cerere, a învederat că reclamanta nu s-a preocupat de administrarea imobilelor în litigiu, toate cheltuielile de întreţinere (reparaţii temelie şi acoperiş, zugrăvit, achitarea impozitului aferent) fiind suportate de pârât.

Cererea reconvenţională este legal timbrată.

Prin întâmpinarea formulată la aceeaşi dată (f. 30-32 dosar), pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, invocând excepţia autorităţii de lucru judecat, motivat de împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 1028/02.06.2006, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, s-a respins acţiunea reclamantei, având ca obiect evacuarea pârâtului din aceleaşi imobile.

A precizat pârâtul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 949/23.03.1993, vânzătoarea I. E. nu avea discernământ, din adresa nr. 639/08.10.2003 a Serviciului de Asistenţă Socială rezultând că figura înregistrată cu handicap psihic, având gradul de handicap I, cu însoţitor, începând cu data de 05.03.1993 şi până la data de 05.03.1994.

S-a susţinut că pârâtul, care fusese numit curatorul vânzătoarei, nu a fost prezent la încheierea contractului, pentru a-i apăra interesele.

Cu privire la contract, a învederat că la semnăturile vânzătorilor, acesta este semnat doar de I. Ion, deşi este menţionat numele I. E., şi mai mult, în încheierea de autentificare se precizează că aceasta nu a putut semna, însă la „vânzători” apare o amprentă digitală, deşi înstrăinătoarea era ştiutoare de carte.

S-a apreciat că preţul nu îndeplineşte cerinţele art. 1303 C.civ., la data de 23.03.1993 suma de 15.000 lei echivalând cu mai puţin de un salariu minim pe economie.

A relevat pârâtul că pentru terenul în litigiu i s-a emis, în baza art. 22 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate nr. 67/43055/1994, pentru suprafaţa de 1087 mp (440 mp curţi construcţii şi 647 mp vii), de pe urma străbunicului său, I. Ghe. I., astfel că prin contractul încheiat s-au încălcat normele imperative ale legii, care interzic vânzarea bunului altuia.

Prin întâmpinarea (f. 45 dosar) formulată la data de 02.02.2007 ca răspuns la cererea reconvenţională, reclamanta-pârâtă a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii relative a contractului şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Motivând prima excepţie, reclamanta-pârâtă a arătat că de la data încheierii contractului au trecut cca. 14 ani, iar de la data când pârâtul a solicitat constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi contract au trecut cca. 4 ani, fiind îndeplinit termenul general de prescripţie.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, reclamanta-pârâtă a precizat pârâtul-reclamant reiterează în cererea sa motive pe care le-a invocat în cauza soluţionată de Curtea de Apel Piteşti prin decizia civilă nr. 1106/A/28.05.2004.

Prin notele de şedinţă (f. 66 dosar) formulate la data de 02.03.2007, pârâtul-reclamant a învederat că este în termen să solicite anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 949/1993, având în vedere că la data când a luat cunoştinţă de acesta a solicitat nulitatea absolută a lui, prin decizia civilă nr. 1370/20.10.2005 a Curţii de Apel Piteşti fiindu-i respins recursul.

În cauză, la cererea părţilor, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori şi proba cu expertize tehnice de specialitate topografie, cadastru şi construcţii civile, fiind întocmite şi depuse rapoartele de expertiză de către experţii L. I. şi C. L.

La termenul din data de 02.02.2007 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul-reclamant prin întâmpinare (f. 30-32 dosar), excepţie pe care, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă pronunţată, a respins-o.

La termenul din data de 02.03.2007, după stabilirea ordinii de soluţionare şi punerea în discuţia părţilor, instanţa a admis în parte excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea reconvenţională având ca obiect constatare nulitate absolută contract, motivată pe lipsa capacităţii şi consimţământului vânzătorului, preţ neserios şi nedeterminat, precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material privind cererea de constatare a nulităţii relative a contractului nr. 949/1993, excepţii invocate de reclamanta-pârâtă prin întâmpinare (f. 45 dosar).

Analizând cererea formulată de reclamantă şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant, prin coroborarea actelor şi lucrărilor de la dosar, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare (f. 15 dosar) autentificat sub nr. 949/23.03.1993, reclamanta Ghe. M. a cumpărat de la vânzătorii I. I. şi I. E., autorii comuni ai părţilor, un teren loc de casă, în suprafaţă de 933 mp, situat în com. Scundu, sat Blejani, jud. Vâlcea, cu vecinii: N-C. Ghe, E-drum comunal, S-B. I., V-teren agricol, împreună cu o casă construită din cărămidă, acoperită cu ţiglă, având 2 camere, şi dependinţe (magazie, grajd şi perdea din lemn).

Afirmaţia pârâtului-reclamant în sensul că terenul vândut nu există, ceea ce ar determina nulitatea contractului pentru lipsa obiectului, apare astfel ca neîntemeiată. Mai mult, terenul în speţă a fost identificat de expert L. I. în urma măsurătorilor efectuate cu ocazia deplasării la faţa locului, colorat cu roşu în anexa 1 la raport (f. 98-102 dosar), ca având suprafaţa de 984,46 mp, nefiind deci incidente în cauză dispoziţiile art. 1311 C.civ.

Pe de altă parte, instanţa reţine că actul juridic civil (categorie în care intră şi contractul în speţă) este manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice.

Sub aspect psihologic, voinţa este un fenomen complex, însă, din punct de vedere juridic, în structura sa intră două elemente: cauza şi consimţământul.

Conform art. 966 C.civ., cauza este acel element al actului juridic care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Pentru a fi valabilă, cauza trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe condiţii (să existe, să fie reală, să fie licită şi morală).

Dispoziţiile art. 966-968 C.civ. instituie prezumţia de valabilitate a cauzei actului juridic, indiferent dacă se menţionează sau nu acest element în instrumentum probationis, prezumţie pe care pârâtul-reclamant nu a reuşit să o înlăture în prezenta cauză.

Este de menţionat faptul că, oricum titlul de proprietate nr. 67/43055 (f. 22 dosar) invocat de pârât, a fost emis la data de 07.06.1994, ulterior încheierii contractului nr. 949.

Cât priveşte fraudarea legii, instanţa reţine că aceasta constă în folosirea unor căi (mijloace) legale pentru eludarea unor norme legale imperative. Pârâtul-reclamant se limitează să facă simple afirmaţii în acest sens, fără a arăta însă ce dispoziţii legale ar fi fost eludate în speţă. Chiar dacă vânzătorul I. I. nu ar fi avut calitate de proprietar al lucrului vândut, această situaţie nu este de natură să atragă nulitatea absolută a operaţiunii juridice încheiate, ci este sancţionată cu nulitatea relativă.

 Cum excepţia autorităţii de lucru judecat a fost admisă în parte, instanţa nu va mai analiza cauzele de nulitate a contractului privind lipsa capacităţii şi consimţământului vânzătorului, preţ neserios şi nedeterminat, acestea fiind cenzurate de Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 1370/R/20.10.2005 (f. 10-12 dosar).

Din depoziţiile martorilor F. E. (f. 60 dosar) şi C. Ghe. (f. 68 dosar) rezultă că pârâtul-reclamant nu îi permite de mai mult timp accesul reclamantei-pârâte în curtea casei, pe care aceasta din urmă a cumpărat-o în anul 1993, martora F. E. relatând că la un moment dat, după decesul autorilor părţilor, când reclamanta-pârâtă a încercat să intre în gospodărie, pârâtul-reclamant s-a manifestat violent, lovind-o.

Cei doi martori confirmă susţinerile reclamante-pârâte în sensul că pârâtul-reclamant foloseşte abuziv imobilul ce-i aparţine şi care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 949/1993.

Chiar şi martori B. C. (f. 69 dosar) şi Ţ. I. (f. 70 dosar), propuşi de către pârâtul-reclamant, au precizat că reclamanta-pârâtă nu foloseşte imobilul ce-i aparţine. Ori, dacă accesul său nu ar fi restricţionat de pârâtul-reclamant este evident că aceasta nu ar fi nevoită să locuiască în altă parte, la persoane străine, atunci când se află în com. Scundu.

Pe de altă parte, din depoziţiile martorilor sus-menţionaţi instanţa reţine că pârâtul-reclamant a suportat o serie de cheltuieli de întreţinere, ocazionate de lucrările de reparaţie pe care le-a efectuat la imobilul în litigiu, astfel: înlocuit cca. 100 de ţigle, montat coame, turnat beton într-o cameră, reparat tavanul şi zugrăvit, turnat bordură de beton în curte.

Contravaloarea acestor lucrări a fost determinată de expertul C. L., prin raportul de expertiză (f. 107-119 dosar) întocmit în cauză, la suma de 1.995,23 lei.

În conformitate cu art. 480 C.civ., instanţa reţine că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

În temeiul textului legal sus-citat, instanţa urmează să admită acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă şi să oblige pârâtul-reclamant să lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 933 mp şi construcţiile casă şi dependinţe, individualizate mai sus.

În temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa urmează să admită în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant şi să oblige pe reclamanta-pârâtă să-i plătească suma de 1.995,23 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţie efectuate de acesta.

Se vor compensa cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 820 lei, iar reclamanta-pârâtă va fi obligată să plătească pârâtului-reclamant suma de 1.004 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorarii experţi, taxa de timbru şi timbru judiciar aferente pretenţiilor admise şi cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă Ghe. M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant I. I. D, .

Obligă pe pârâtul-reclamant să lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate şi liniştită posesie casa construită din cărămidă, acoperită cu ţiglă, având 2 camere, şi dependinţe (magazie, grajd şi perdea din lemn), împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 984,46 mp, situat în com. x cu vecinii: N- C. Ghe., E-drum comunal, S-B. Ion, V-pârâul Scundu, colorat cu roşu în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de ing. L. I.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant.

Obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 1.995,23 lei.

Compensează cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 820 lei.

Obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 1.004 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.

Preşedinte, Grefier,

 S. O.  E. A.

Red.OS/tehnored.AE

Ex.4